Anticariat Carti - Anticariat Librarie

Contact: Vodafone: 0723 318 590
Vodafone este telefonul la care ma gasiti oriunde. Sun inapoi la apelurile pierdute.
MULTUMESC PENTRU INTELEGERE!

Din experienta mea reiese ca cei cu care am vorbit direct au inteles mult mai exact situatia indiferent daca au comandat sau nu !!! Cu foarte multe persoane care nu au acceptat aceasta discutie directa au aparut neintelegeri. Nu vreau sa pacalesc pe nimeni, nu vreau sa fortez pe nimeni sa cumpere sau sa vorbeasca cu mine. E alegerea dvs. Insa e posibil ca sa aveti nemultumiri care ar fi foarte probabil sa le eliminati daca am discuta direct si ati intelege exact situatia cu ceea ce comandati !!! Discutia directa e mult mai bogata in nuante si intelegerea este mult mai buna. Intrebarile au un raspuns instantaneu si se pot face precizari pana intelegerea este corecta si completa !!!

Categorii

Anticariat Librarie - Mii de carti vechi si noi din cele mai diverse categorii

Prima pagină

Impresii

Contact

Anticariat Librarie => Lista carti => Cautare:

Pagini:

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 ( 16 ) 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56 57 58 59 60 61 62 63 64 65 ... 1751 >>

Detalii

Fii demn - Dan Puric

Anticariat carti filozofie, eseuri, critica

Format: 20/13 cm-
Structurata in sase capitole, cartea lui Dan Puric, scrisa la persoana intai, este confesiunea unui om care se bucura de fiecare rasarit de soare si care, cu sensibilitate dar si cu luciditate, redescopera, pentru sine dar si pentru noi, reperele necesare oricarui roman: mama, pamantul si martirii neamului.

Cu o scriitura simpla dublata de umor si ironie, autorul cartii “Fii demn!” reconstruieste prin prisma unui demers personal o lume ce se cauta pe sine dar care, in esenta ei, nu si-a pierdut simtul valorii si credinta.

Decupajele de viata, poeziile, portretele, intamplarile relatate simplu, dar viu, povestile si eseurile pregatitoare fac lectura, aparent, usoara.

Dar, abia dupa ce inchizi cartea, ii intelegi mesajul fascinant. Demnitatea nu se invata intr-o lectie ci se deprinde din prima pana in ultima clipa a vietii.

Fragment:
"M-am văzut din nou mic pe uliţa satului, cum mă jucam în faţa casei de la ţară, aşteptând-o pe mama. Nu ştiu de ce, dar despre mama n-am amintiri, ci fericiri. Fericiri scăldate intr-o lumină de-nceput. Din această lumină sufletească ce mă-mbrăţişa din toate părţile ţâşnea câteodată un gest... aşa... doar ca să mă mângâie sau să-mi aranjeze părul, să mă ajute să mă închid la hăinuţă sau pur şi simplu să mă ajute să fac primii paşi. Gestul ăsta apoi m-a urmărit toată viaţa. Nu mai era vizibil, dar cât de concret atunci când viaţa o cerea! In rest, o dragoste tăcută, nedeclarată, ce făcea să bată timpul dintre noi, permanent, ca o inimă pe care nimeni n-o vedea. Când mama n-a mai fost, inima asta a încetat să bată şi viaţa atunci s-a prăbuşit în gol. Uliţa satului era lungă pentru mine. Când o priveam îmi dădeam seama că merge aşa departe, că aproape se izbea de cer. Cerul de la capătul uliţei căpăta sens pentru mine doar atunci când pe el se desena silueta mamei. Iar silueta mamei fermeca aerul şi atunci cerul devenea martorul unei mari iubiri. Mama venea de la serviciu. In casă aflasem că atât serviciul cât şi statul erau doi hoţi. Primul fura mamei timpul pe care ar fi vrut să mi-l dăruiască mie, iar al doilea, banii şi tinereţea. "