|
|
Anticariat Librarie - Mii de carti vechi si noi din cele mai diverse categorii
|
|
|
Fericirea unora ... - Maurice Druon Anticariat carti literatura universala
Format:
de format mic
|
|
Preț: Negociabil în funcție de câte (și ce) titluri cereți.
Dacă sunați e foarte posibil să vă dau prețul pe loc sau imediat ce ajung la PC.
Adauga in cos
|
|
Alexandru cel Mare - Maurice Druon Anticariat carti Istoric, capa si spada, aventura, dragoste
Format:
NU ESTE PE STOC, INSA O CAUT LA COMANDA - pentru detalii va rog puneti cartea in cos. Scrieti la observatii ceva de genul: stiu ca nu e pe stoc dar doresc sa o cautati pentru mine si finalizati comanda. FOARTE EFICIENT ESTE DACA SUNATI LA TELEFON clik pe butonul Contact si gasiti nr de telefon. de preferat cel rosu.
va voi trimite un mesaj cu un fisier atasat cu conditiile pentru a cauta aceasta carte sau mai multe altele care poate nici nu sunt postate pe site si le doriti !
de format normal [200 x 130 x 16 mm]
|
|
Preț: Negociabil în funcție de câte (și ce) titluri cereți.
Dacă sunați e foarte posibil să vă dau prețul pe loc sau imediat ce ajung la PC.
Adauga in cos
|
|
Regii blestemati - Maurice Druon Anticariat carti Istorice, capa si spada, aventura, dragoste
Format: 20/13 cm-
3 volume - fiecate contine cate 2 volume. deci 6 volume in total in 3 carti. am si volumul 7 aparut separat
vol 1 - Filip al IV-lea (Filip cel Frumos) domneste la inceputul secolului al XIV-lea ca stapan absolut al Frantei.
De o frumusete legendara, cu o privire glaciala in care se citeste dispretul, acest rege, a carui trasatura principala de caracter este vointa, se opune suprematiei papale, instalandu-si propriul papa la Avignon, reduce seniorii turbulenti la tacere, ii biruie pe flamanzi si pe englezii din Aquitania, lucrand metodic la consolidarea unui stat centralizat.
Singurii care reusesc sa i se opuna sunt cavalerii templieri. Organizatie puternica din punct de vedere militar, religios si financiar, acestia il nelinisteau pe Filip prin independenta lor, iar bogatiile lor ii starneau lacomia.
Conducatorii ordinului sunt intemnitati si, cu ajutorul sfetnicului regal care aduna false dovezi incriminatoare, li se insceneaza un proces la tribunalul ecleziastic care ii condamna la ardere pe rug; prada flacarilor, ei blestema toata semintia regala a Frantei.
vol 2 - Dupa moartea lui Filip cel Frumos, insasi inima Frantei pare ca a incetat sa bata. Interesele si ambitiile personale se reaprind, impartind oamenii in doua tabere: marii feudali stransi in jurul contelui de Valois, fratele regelui defunct, si burghezia birocratica al carei port-drapel e Marigny, sfetnicul fostului rege. Noul rege, Ludovic, meschin si lipsit de vointa, nu e nici pe departe omul puternic, in stare sa domine intrigile nascute din aceasta rivalitate. In plus, de o moralitate indoielnica, Ludovic se lasa lesne influentat de contele de Valois, intrand in jocul uneltirilor si acceptand sa fie pusa la cale uciderea sotiei sale, Margareta de Burgundia. Pe acest fundal, Carol de Valois profita de slabiciunea regelui pentru a-l inlatura pe Marigny, care avea in grija fortaretele Frantei, inclusiv cea in care e inchisa Margareta...
vol 3 - La sase luni dupa moartea Regelui de Fier, majoritatea reformelor lui par deja sortite esecului, oamenii lui de incredere sunt inchisi si nimeni parca nu-si mai aduce aminte de domnia lui dreapta. In provincie, marii feudali submineaza autoritatea regala, unii dintre ei au dreptul de a bate moneda si profita din plin de acest lucru.
Administratia regala, nemaifiind sever controlata, e tot mai corupta, iar vistieria e aproape secatuita. Si, ca si cum atat n-ar fi de ajuns, vin recolte proaste, o iarna foarte aspra, perioade de foamete... Viata oamenilor de rand este tot mai grea.
Dar regele nu vede nimic din toate acestea, preocupat sa faca uitata scandaloasa afacere de la turnul Nesle, sa-si poleiasca imaginea prin casatoria cu frumoasa Clemence de Ungaria si sa organizeze o incoronare fastuoasa pe cheltuiala orasului Reims.
Curtea se muta la Vincennes si, sub aparenta unei oarecare normalitati, conflictele continua sa roada unitatea regatului. Iar blestemul templierilor loveste din nou...
vol 4 - Dupa domnia scurta, dar dezastruoasa a lui Ludovic Artagosul, Filip de Poitiers, cel de-al doilea fiu al lui Filip cel Frumos, preia in mod iscusit regenta, care ii poate aduce coroana in cazul in care vaduva fratelui sau ar da nastere unei fete. In acest scop, el impune faimoasa "lege" a succesiunii exclusiv masculine. Reuseste tot ce-si propune: determina prin forta alegerea cardinalului Ducze ca Papa, zavorand membrii conclavului in manastirea de la Lyon; reabiliteaza cat de cat vistieria regatului; prin aliante bine gandite, isi asigura recunoasterea ca regent pana cand nou-nascutul fiu al lui Ludovic al X-lea va putea domni.
Dar blestemul Templierilor planeaza in continuare asupra vietii la palat: Mahaut d'Artois isi continua uneltirile, intentionand acum sa-l otraveasca pe pruncul-rege ca sa ajute ascensiunea la tron a ginerelui ei.
vol 5 - O data cu venirea la tron a lui Filip al Vl-lea, pacea a coborat in sfarsit asupra regatului. Vorbele amenintatoare ale marelui maestru al Templierilor par o amintire urata, pe care toti o alunga in timpuri de mult trecute. Dar, ca si cum ar fi fost vorba numai de "linistea dinaintea furtunii", blestemul s-a inversunat impotriva regelui: la trei saptamani dupa incoronarea de la Reims ii moare fiul, regina Ioana nemaiputandu-i da alti copii. Foametea loveste din nou in vara lui 1317, iar in iarna urmatoare se declanseaza un val de revolta, o cruciada ciudata, un vant de nebunie, miscarea asa-numitilor pastoureaux. Abia e inabusita in sange revolta, ca incepe urgia leprosilor. Poate ca acestia, napastuiti, au otravit apele; sau poate Templierii, care isi refaceau ordinul... si ultima lovitura e fatala. Din nou contele de Valois si Robert d'Artois pot sa conduca din umbra. In acest timp, in Anglia, o printesa din familia Capetienilor, Isabelle de France, umilita de viciile sotului ei, regele Eduard - incapabil, dar viclean -, este batjocorita si tremura pentru viata ei. Oare blestemul Templierilor va lovi acum dincolo de mare?
vol 6 - In februarie 1328, se stinge, dupa o domnie la fel de scurta si nesemnificativa ca si cea a fratilor sai mai mari, Carol al IV-lea si, o data cu el, dinastia Capetienilor. Multumita aranjamentelor lui Robert d'Artois, este desemnat regent Filip de Valois; cand, cateva luni mai tarziu, regina da nastere unei fete, el devine rege, spre bucuria poporului care se temea ca Franta nu mai are suverani si care il numeste "regele gasit". Dincolo de ocean, printul Eduard incepe o domnie cu totul diferita de cea a hulitului sau tata. De aici inainte, cele doua regate evolueaza diferit, desi au suverani scoboritori din acelasi Ludovic cel Sfant; dar acum e randul lui Eduard al III-lea sa revendice drepturi la coroana Frantei. Si, in timp ce Anglia este tot mai prospera, iar in mintea regelui Eduard incolteste visul unei Europe engleze, in regatul Frantei, desi blestemul Templierilor parca se mai domolise, el continua sa loveasca in alte feluri: regele Filip nu este cu nimic mai bun decit predecesorii sai capetieni, iar uneltirile marilor nobili pentru a dobindi noi teritorii rod unitatea regatului si faciliteaza izbucnirea razboiului care, vreme de o suta de ani, va opune Crinul Leului.
vol 7 - aparut separat - este si el pe stoc - se vede pe site, daca dati clic pe autor.
Daca la inceputul secolului al XIV-lea Franta era cel mai puternic regat - bogat, foarte populat, un regat a carui protectie era cautata si care arbitra litigiile europene -, dupa patruzeci de ani este aproape zdrobita pe campurile de lupta ale Razboiului de o Suta de Ani, are o populatie decimata de ciuma, dar, mai ales, nu are parte decat de regi mediocri, dar vanitosi. Bucuria poporului cand il numise pe Filip al Vl-lea "regele gasit" paleste dupa ce acesta isi mana armata din dezastru in dezastru, isi copleseste supusii cu impozite si nu face nimic pentru a nu lasa moneda nationala sa se deprecieze, nu intervine pentru a stavili coruptia functionarilor regali; astfel, porecla ia o conotatie negativa insemnand mai degraba "cel parvenit". Dupa ce acesta cade prizonier englezilor in urma bataliei de la Poitiers, fiul sau preia conducerea regatului; este regele Ioan al II-lea, supranumit cel Bun. Oare in cazul lui porecla este mai potrivita? Insarcinat de papa Inocentiu al VI-lea cu importante misiuni de negociere intre regii Angliei si Frantei, cardinalul de Perigord este cel care, in drumul spre Metz, unde avea sa-l intalneasca pe Carol al IV-lea, imparatul Germaniei, discuta cu personaje din suita sa despre fata mai putin cunoscuta a unor evenimente care vor duce la finalul dramatic al acestui indelungat conflict.
|
|
Preț: Negociabil în funcție de câte (și ce) titluri cereți.
Dacă sunați e foarte posibil să vă dau prețul pe loc sau imediat ce ajung la PC.
Adauga in cos
|
|
Marile familii - Maurice Druon Anticariat carti literatura universala
Format: 19,5/13 cm-
Fara descriere
|
|
Preț: Negociabil în funcție de câte (și ce) titluri cereți.
Dacă sunați e foarte posibil să vă dau prețul pe loc sau imediat ce ajung la PC.
Adauga in cos
|
|
Regii blestemati - Cand un rege pierde Franta - Maurice Druon Anticariat carti Istorice, capa si spada, aventura, dragoste
Format:
vol 7 continuarea la cele 3 carti care contin primele 6 volume cu titlul:
Regii blestemati
vol 7 - Daca la inceputul secolului al XIV-lea Franta era cel mai puternic regat - bogat, foarte populat, un regat a carui protectie era cautata si care arbitra litigiile europene -, dupa patruzeci de ani este aproape zdrobita pe campurile de lupta ale Razboiului de o Suta de Ani, are o populatie decimata de ciuma, dar, mai ales, nu are parte decat de regi mediocri, dar vanitosi. Bucuria poporului cand il numise pe Filip al Vl-lea "regele gasit" paleste dupa ce acesta isi mana armata din dezastru in dezastru, isi copleseste supusii cu impozite si nu face nimic pentru a nu lasa moneda nationala sa se deprecieze, nu intervine pentru a stavili coruptia functionarilor regali; astfel, porecla ia o conotatie negativa insemnand mai degraba "cel parvenit". Dupa ce acesta cade prizonier englezilor in urma bataliei de la Poitiers, fiul sau preia conducerea regatului; este regele Ioan al II-lea, supranumit cel Bun. Oare in cazul lui porecla este mai potrivita? Insarcinat de papa Inocentiu al VI-lea cu importante misiuni de negociere intre regii Angliei si Frantei, cardinalul de Perigord este cel care, in drumul spre Metz, unde avea sa-l intalneasca pe Carol al IV-lea, imparatul Germaniei, discuta cu personaje din suita sa despre fata mai putin cunoscuta a unor evenimente care vor duce la finalul dramatic al acestui indelungat conflict.
|
|
Preț: Negociabil în funcție de câte (și ce) titluri cereți.
Dacă sunați e foarte posibil să vă dau prețul pe loc sau imediat ce ajung la PC.
Adauga in cos
|
|
|
© 2025 Anticariat Librarie, Ploiesti. Toate drepturile rezervate.
|
|
|
|
|