Carti revista - Anticariat Librarie

Contact: Vodafone: 0723 318 590
Vodafone este telefonul la care ma gasiti oriunde. Sun inapoi la apelurile pierdute.
MULTUMESC PENTRU INTELEGERE!

Din experienta mea reiese ca cei cu care am vorbit direct au inteles mult mai exact situatia indiferent daca au comandat sau nu !!! Cu foarte multe persoane care nu au acceptat aceasta discutie directa au aparut neintelegeri. Nu vreau sa pacalesc pe nimeni, nu vreau sa fortez pe nimeni sa cumpere sau sa vorbeasca cu mine. E alegerea dvs. Insa e posibil ca sa aveti nemultumiri care ar fi foarte probabil sa le eliminati daca am discuta direct si ati intelege exact situatia cu ceea ce comandati !!! Discutia directa e mult mai bogata in nuante si intelegerea este mult mai buna. Intrebarile au un raspuns instantaneu si se pot face precizari pana intelegerea este corecta si completa !!!

Categorii

Anticariat Librarie - Mii de carti vechi si noi din cele mai diverse categorii

Prima pagină

Impresii

Contact

Anticariat Librarie => Lista carti => Cautare: revista

Pagini:

1 2 3 4 5 6 7 ( 8 ) 9 10 11 12 13 14 15 16 17 >>

Detalii

Adio Europa ! - Ion D. Sirbu

Anticariat carti literatura romana

Format: 20/14 cm
NU ESTE PE STOC, INSA O CAUT LA COMANDA - pentru detalii va rog puneti cartea in cos. Scrieti la observatii ceva de genul: stiu ca nu e pe stoc dar doresc sa o cautati pentru mine si finalizati comanda. FOARTE EFICIENT ESTE DACA SUNATI LA TELEFON – clik pe butonul Contact si gasiti nr de telefon. de preferat cel rosu.
va voi trimite un mesaj cu un fisier atasat cu conditiile pentru a cauta aceasta carte sau mai multe altele care poate nici nu sunt postate pe site si le doriti !

Instalarea comunismului va aduce prima fractură în biografia fostului ilegalist: Sârbu este exclus din învăţământul universitar în decembrie 1949, odată cu Lucian Blaga, Liviu Rusu, D.D. Roşca, acuzaţi de „orientare idealistă", îşi va câştiga existenţa lucrând ca profesor suplinitor la Şcoala Medie din Baia de Arieş (1950) şi la mai multe licee din Cluj (1950-1955).
În 1955 devine secretar de redacţie la „Revista de pedagogie" din Bucureşti, iar în 1956 e redactor şi cronicar dramatic la revista „Teatru". Vine al doilea prag dramatic din viaţa acestui om care nu vrea să îşi plieze coloana vertebrală după cum i-o cer vremurile noi. Ca un efect al reprimării revoluţiei anticomuniste din Ungaria (1956), pe fondul unei sporite vigilenţe faţă de posibilii „duşmani ai poporului", este arestat în septembrie 1957 pentru „omisiune de denunţ", condamnat la un an, apoi la 3, în final la 7 ani de închisoare şi 4 de interdicţie, sub acuzaţia de „uneltire contra ordinii sociale". Este deţinut la Jilava, Gherla, Salcia, Grindu, Periprava, fiind eliberat în 1963. Şomer, fără familie şi fără perspective (soţia divorţase şi îi risipise biblioteca), se angajează vagonetar la mina Petrila, unde lucrase şi tatăl său.
Întreg traseul, incredibil, parcurs de fostul conferenţiar universitar aruncat în închisoare şi ajuns muncitor necalificat va figura în romanul Cel mai iubit dintre pământeni de Marin Preda, prin avatarurile protagonistului Victor Petrini. În 1964 este angajat câtva timp ca şef de serviciu producţie la Teatrul de Stat din Petroşani, din acest an şi până în 1973, când se pensionează medical, fiind secretar literar la Teatrul Naţional din Craiova. Urmează o etapă oarecum mai fericită în viaţa lui Sârbu, datorită celei de-a doua soţii (din care va face un personaj luminos în mai multe cărţi) şi posibilităţilor - totuşi limitate - de a-şi publica opera.
De remarcat evoluţia interioară a scriitorului, de la gratuitatea estetică a prozelor de tinereţe (Compartiment, Păcatul fratelui Vasile, Enuresis nocturna) la încărcătura majoră pusă în aceste pagini de mai târziu, scrise după ieşirea din închisoare. Echivocul ludic şi satiric, calamburul căutat şi ironia acidă, verbul făcut să provoace şi să întreţină râsul devin, treptat, subansamble ale unei depline gravităţi scriitoriceşti. Jurnalul şi scrisorile compuse de Sârbu indică în mai multe rânduri resorturile acestei atitudini în faţa vieţii şi a literaturii, cu o filosofie specifică a creaţiei artistice. Scriitorul intră, de bună voie, într-o categorie destul de slab reprezentată în mediul cultural autohton: aceea a autorilor de curaj ce îşi sacrifică oportunităţile de carieră pentru apărarea unor principii etice. Fostul „cerchist" îşi creează singur un cerc, al cărui centru este. La distanţă egală de naţionalismul primar al lui Nicolae Ceauşescu şi de internaţionalismul sovietic, de logica sângeroasă a conflictelor armate şi de cea strâmbă a războiului rece, el dezvoltă alte şi alte perechi de termeni opuşi, pe care îi respinge apoi cu aceeaşi satisfacţie a neînregimentării.

Niciodată plictisit de el însuşi, Sârbu se studiază cu reală curiozitate, cântărind şi evaluând neîncetat scene şi segmente ale unei existenţe pline. În scrisori dialogul cu un interlocutor îi oferă o marjă mai mare de autoprezentare şi exprimare, precum şi o sporită legitimitate pentru simpaticul său egocentrism. Parcurgând epistolele trimise unor destinatari diferiţi, se poate constata că expeditorul se repetă, revine frecvent asupra unor episoade, pentru el importante, şi le înfăţişează într-o lumină diferită, dar pe acelaşi contur bine precizat istoric şi biografic. În prezentul trist al redactării, scrisorilor şi operelor de sertar le rămânea şansa de a fi citite, peste umărul autorului şi al prietenilor săi apropiaţi, exclusiv de către bunul Dumnezeu. În viitorul sperat altfel, cu totul altfel, opera ficţională şi confesivă a lui Sârbu va putea să apară în integralitatea şi integritatea ei morală, vorbind, în limbajele specifice literaturii şi documentului, şi despre scriitorul care a creat-o, şi despre omul care a trăit-o.