|
|
Anticariat Librarie - Mii de carti vechi si noi din cele mai diverse categorii
|
|
|
De ce plange mama - Ion D. Sirbu Anticariat carti literatura romana
Format: 20,5/14,5 cm
NU ESTE PE STOC, INSA O CAUT LA COMANDA - pentru detalii va rog puneti cartea in cos. Scrieti la observatii ceva de genul: stiu ca nu e pe stoc dar doresc sa o cautati pentru mine si finalizati comanda. FOARTE EFICIENT ESTE DACA SUNATI LA TELEFON clik pe butonul Contact si gasiti nr de telefon. de preferat cel rosu.
va voi trimite un mesaj cu un fisier atasat cu conditiile pentru a cauta aceasta carte sau mai multe altele care poate nici nu sunt postate pe site si le doriti !
Ion Desideriu Sîrbu (n. 28 iunie 1919, Petrila, județul Hunedoara (interbelic) - d. 17 septembrie 1989 Craiova) a fost un autor, eseist, dramaturg, filozof, publicist și romancier român, autor în special de literatură de sertar, din cauza epurării sale. A semnat Ion D. Sîrbu, cel mai adesea, dar și I. D. Sîrbu.
Născut în familia unui miner, I. D. Sîrbu a urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie a Universității Regele Ferdinand I din Cluj. După cum declara el însuși, a fost primul student la filozofie care provenea dintr-o colonie de mineri, cu o tradiție muncitorească foarte veche.
În anii 1940 a activat în Cercul Literar de la Sibiu, alături de Ion Negoițescu, Radu Stanca, Ștefan Augustin Doinaș, Cornel Regman, Eugen Todoran, Ovidiu Cotruș etc.
Dacă Lucian Blaga i-a fost profesor și mentor, ulterior I. D. Sîrbu îi va deveni asistent la catedră profesorului Liviu Rusu. În 1947, devenea cel mai tânăr conferențiar universitar din țară. Este însă scos din Universitate, epurat de noua orânduire, care îl consideră un filozof cu idei reacționare. Motivul real se pare că a fost refuzul unui denunț abominabil împotriva mentorului său, Lucian Blaga, care în acel moment îi conducea teza de doctorat.
După câțiva ani de profesorat în învățământul liceal, a fost redactor în București, la revista Teatru iar apoi la Revista de pedagogie.
În urma unui articol critic referitor la o piesă comunistă, și datorită unei presupuse colaborări cu reacționarii maghiari în perioada Revoluției maghiare anticomuniste din Budapesta 1956, a fost arestat și condamnat politic, întâi la un an, iar apoi pedeapsa a crescut la șapte ani.
După eliberarea din închisoare, lucrează câteva luni în mină, după care, din 1964, i se stabilește domiciliul obligatoriu la Craiova, unde reușește, în cele din urmă, să se angajeze la Teatrul Național din Craiova ca secretar literar. Rămâne sub supravegherea Securității locale si centrale, ofițerul de caz fiind locotenentul (pe atunci) Olimpian Ungherea, care, printr-o ironie a sorții, va deveni la rândul său scriitor după demisia din Securitate.
Publică, după o lungă perioadă de interdicție, piese de teatru, povestiri și două romane pentru copii, cu ecou de critică extrem de redus. Dupa 1989 cărțile sale au provocat o adevărată emoție în rândul intelectualilor români și au constituit exemple de literatură de sertar. Un rol semnificativ în promovarea operei sale l-a avut soția sa, Elisabeta Sîrbu, modelul personajului Limpi din romanul Adio Europa.
Victor Petrini, personajul principal al romanului lui Marin Preda Cel mai iubit dintre pământeni, pare a fi modelat în parte după I.D. Sîrbu.
A murit la 17 septembrie 1989 în urma unui cancer al esofagului.
La 27 august 2009, lui Ion Dezideriu Sîrbu i s-a conferit, post-mortem, titlul de "Cetățean de Onoare al municipiului Petroșani", pentru întreaga activitate culturală.
La Petrila există o școală care îi poartă numele, iar la Petroșani un teatru. Tot la Petrila este si casa memoriala I.D. Sarbu unde a locuit dramaturgul.
La Petroșani ființează din 1991 Fundația Culturală "Ion D. Sîrbu".
|
|
Preț: Negociabil în funcție de câte (și ce) titluri cereți.
Dacă sunați e foarte posibil să vă dau prețul pe loc sau imediat ce ajung la PC.
Adauga in cos
|
|
Jurnalul unui jurnalist fara jurnal - Ion D. Sirbu Anticariat carti literatura romana
Format: 20/14,5 cm
2 volume
volumul 1 - Glosse, Craiova 1983 - 1986
volumul 2 - Exercitii de luciditate - LIPSESTE
Ion Desideriu Sîrbu (n. 28 iunie 1919, Petrila, județul Hunedoara (interbelic) - d. 17 septembrie 1989 Craiova) a fost un autor, eseist, dramaturg, filozof, publicist și romancier român, autor în special de literatură de sertar, din cauza epurării sale. A semnat Ion D. Sîrbu, cel mai adesea, dar și I. D. Sîrbu.
Născut în familia unui miner, I. D. Sîrbu a urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie a Universității Regele Ferdinand I din Cluj. După cum declara el însuși, a fost primul student la filozofie care provenea dintr-o colonie de mineri, cu o tradiție muncitorească foarte veche.
În anii 1940 a activat în Cercul Literar de la Sibiu, alături de Ion Negoițescu, Radu Stanca, Ștefan Augustin Doinaș, Cornel Regman, Eugen Todoran, Ovidiu Cotruș etc.
Dacă Lucian Blaga i-a fost profesor și mentor, ulterior I. D. Sîrbu îi va deveni asistent la catedră profesorului Liviu Rusu. În 1947, devenea cel mai tânăr conferențiar universitar din țară. Este însă scos din Universitate, epurat de noua orânduire, care îl consideră un filozof cu idei reacționare. Motivul real se pare că a fost refuzul unui denunț abominabil împotriva mentorului său, Lucian Blaga, care în acel moment îi conducea teza de doctorat.
După câțiva ani de profesorat în învățământul liceal, a fost redactor în București, la revista Teatru iar apoi la Revista de pedagogie.
În urma unui articol critic referitor la o piesă comunistă, și datorită unei presupuse colaborări cu reacționarii maghiari în perioada Revoluției maghiare anticomuniste din Budapesta 1956, a fost arestat și condamnat politic, întâi la un an, iar apoi pedeapsa a crescut la șapte ani.
După eliberarea din închisoare, lucrează câteva luni în mină, după care, din 1964, i se stabilește domiciliul obligatoriu la Craiova, unde reușește, în cele din urmă, să se angajeze la Teatrul Național din Craiova ca secretar literar. Rămâne sub supravegherea Securității locale si centrale, ofițerul de caz fiind locotenentul (pe atunci) Olimpian Ungherea, care, printr-o ironie a sorții, va deveni la rândul său scriitor după demisia din Securitate.
Publică, după o lungă perioadă de interdicție, piese de teatru, povestiri și două romane pentru copii, cu ecou de critică extrem de redus. Dupa 1989 cărțile sale au provocat o adevărată emoție în rândul intelectualilor români și au constituit exemple de literatură de sertar. Un rol semnificativ în promovarea operei sale l-a avut soția sa, Elisabeta Sîrbu, modelul personajului Limpi din romanul Adio Europa.
Victor Petrini, personajul principal al romanului lui Marin Preda Cel mai iubit dintre pământeni, pare a fi modelat în parte după I.D. Sîrbu.
A murit la 17 septembrie 1989 în urma unui cancer al esofagului.
La 27 august 2009, lui Ion Dezideriu Sîrbu i s-a conferit, post-mortem, titlul de "Cetățean de Onoare al municipiului Petroșani", pentru întreaga activitate culturală.
La Petrila există o școală care îi poartă numele, iar la Petroșani un teatru. Tot la Petrila este si casa memoriala I.D. Sarbu unde a locuit dramaturgul.
La Petroșani ființează din 1991 Fundația Culturală "Ion D. Sîrbu".
|
|
Preț: Negociabil în funcție de câte (și ce) titluri cereți.
Dacă sunați e foarte posibil să vă dau prețul pe loc sau imediat ce ajung la PC.
Adauga in cos
|
|
Adio Europa ! - Ion D. Sirbu Anticariat carti literatura romana
Format: 20/14 cm
NU ESTE PE STOC, INSA O CAUT LA COMANDA - pentru detalii va rog puneti cartea in cos. Scrieti la observatii ceva de genul: stiu ca nu e pe stoc dar doresc sa o cautati pentru mine si finalizati comanda. FOARTE EFICIENT ESTE DACA SUNATI LA TELEFON clik pe butonul Contact si gasiti nr de telefon. de preferat cel rosu.
va voi trimite un mesaj cu un fisier atasat cu conditiile pentru a cauta aceasta carte sau mai multe altele care poate nici nu sunt postate pe site si le doriti !
Instalarea comunismului va aduce prima fractură în biografia fostului ilegalist: Sârbu este exclus din învățământul universitar în decembrie 1949, odată cu Lucian Blaga, Liviu Rusu, D.D. Roșca, acuzați de orientare idealistă", își va câștiga existența lucrând ca profesor suplinitor la Școala Medie din Baia de Arieș (1950) și la mai multe licee din Cluj (1950-1955).
În 1955 devine secretar de redacție la Revista de pedagogie" din București, iar în 1956 e redactor și cronicar dramatic la revista Teatru". Vine al doilea prag dramatic din viața acestui om care nu vrea să își plieze coloana vertebrală după cum i-o cer vremurile noi. Ca un efect al reprimării revoluției anticomuniste din Ungaria (1956), pe fondul unei sporite vigilențe față de posibilii dușmani ai poporului", este arestat în septembrie 1957 pentru omisiune de denunț", condamnat la un an, apoi la 3, în final la 7 ani de închisoare și 4 de interdicție, sub acuzația de uneltire contra ordinii sociale". Este deținut la Jilava, Gherla, Salcia, Grindu, Periprava, fiind eliberat în 1963. Șomer, fără familie și fără perspective (soția divorțase și îi risipise biblioteca), se angajează vagonetar la mina Petrila, unde lucrase și tatăl său.
Întreg traseul, incredibil, parcurs de fostul conferențiar universitar aruncat în închisoare și ajuns muncitor necalificat va figura în romanul Cel mai iubit dintre pământeni de Marin Preda, prin avatarurile protagonistului Victor Petrini. În 1964 este angajat câtva timp ca șef de serviciu producție la Teatrul de Stat din Petroșani, din acest an și până în 1973, când se pensionează medical, fiind secretar literar la Teatrul Național din Craiova. Urmează o etapă oarecum mai fericită în viața lui Sârbu, datorită celei de-a doua soții (din care va face un personaj luminos în mai multe cărți) și posibilităților - totuși limitate - de a-și publica opera.
De remarcat evoluția interioară a scriitorului, de la gratuitatea estetică a prozelor de tinerețe (Compartiment, Păcatul fratelui Vasile, Enuresis nocturna) la încărcătura majoră pusă în aceste pagini de mai târziu, scrise după ieșirea din închisoare. Echivocul ludic și satiric, calamburul căutat și ironia acidă, verbul făcut să provoace și să întrețină râsul devin, treptat, subansamble ale unei depline gravități scriitoricești. Jurnalul și scrisorile compuse de Sârbu indică în mai multe rânduri resorturile acestei atitudini în fața vieții și a literaturii, cu o filosofie specifică a creației artistice. Scriitorul intră, de bună voie, într-o categorie destul de slab reprezentată în mediul cultural autohton: aceea a autorilor de curaj ce își sacrifică oportunitățile de carieră pentru apărarea unor principii etice. Fostul cerchist" își creează singur un cerc, al cărui centru este. La distanță egală de naționalismul primar al lui Nicolae Ceaușescu și de internaționalismul sovietic, de logica sângeroasă a conflictelor armate și de cea strâmbă a războiului rece, el dezvoltă alte și alte perechi de termeni opuși, pe care îi respinge apoi cu aceeași satisfacție a neînregimentării.
Niciodată plictisit de el însuși, Sârbu se studiază cu reală curiozitate, cântărind și evaluând neîncetat scene și segmente ale unei existențe pline. În scrisori dialogul cu un interlocutor îi oferă o marjă mai mare de autoprezentare și exprimare, precum și o sporită legitimitate pentru simpaticul său egocentrism. Parcurgând epistolele trimise unor destinatari diferiți, se poate constata că expeditorul se repetă, revine frecvent asupra unor episoade, pentru el importante, și le înfățișează într-o lumină diferită, dar pe același contur bine precizat istoric și biografic. În prezentul trist al redactării, scrisorilor și operelor de sertar le rămânea șansa de a fi citite, peste umărul autorului și al prietenilor săi apropiați, exclusiv de către bunul Dumnezeu. În viitorul sperat altfel, cu totul altfel, opera ficțională și confesivă a lui Sârbu va putea să apară în integralitatea și integritatea ei morală, vorbind, în limbajele specifice literaturii și documentului, și despre scriitorul care a creat-o, și despre omul care a trăit-o.
|
|
Preț: Negociabil în funcție de câte (și ce) titluri cereți.
Dacă sunați e foarte posibil să vă dau prețul pe loc sau imediat ce ajung la PC.
Adauga in cos
|
|
Soarecele B si alte povestiri - Ion D. Sirbu Anticariat carti literatura romana
Format: 20/14 cm
Instalarea comunismului va aduce prima fractură în biografia fostului ilegalist: Sârbu este exclus din învățământul universitar în decembrie 1949, odată cu Lucian Blaga, Liviu Rusu, D.D. Roșca, acuzați de orientare idealistă", își va câștiga existența lucrând ca profesor suplinitor la Școala Medie din Baia de Arieș (1950) și la mai multe licee din Cluj (1950-1955).
În 1955 devine secretar de redacție la Revista de pedagogie" din București, iar în 1956 e redactor și cronicar dramatic la revista Teatru". Vine al doilea prag dramatic din viața acestui om care nu vrea să își plieze coloana vertebrală după cum i-o cer vremurile noi. Ca un efect al reprimării revoluției anticomuniste din Ungaria (1956), pe fondul unei sporite vigilențe față de posibilii dușmani ai poporului", este arestat în septembrie 1957 pentru omisiune de denunț", condamnat la un an, apoi la 3, în final la 7 ani de închisoare și 4 de interdicție, sub acuzația de uneltire contra ordinii sociale". Este deținut la Jilava, Gherla, Salcia, Grindu, Periprava, fiind eliberat în 1963. Șomer, fără familie și fără perspective (soția divorțase și îi risipise biblioteca), se angajează vagonetar la mina Petrila, unde lucrase și tatăl său.
Întreg traseul, incredibil, parcurs de fostul conferențiar universitar aruncat în închisoare și ajuns muncitor necalificat va figura în romanul Cel mai iubit dintre pământeni de Marin Preda, prin avatarurile protagonistului Victor Petrini. În 1964 este angajat câtva timp ca șef de serviciu producție la Teatrul de Stat din Petroșani, din acest an și până în 1973, când se pensionează medical, fiind secretar literar la Teatrul Național din Craiova. Urmează o etapă oarecum mai fericită în viața lui Sârbu, datorită celei de-a doua soții (din care va face un personaj luminos în mai multe cărți) și posibilităților - totuși limitate - de a-și publica opera.
De remarcat evoluția interioară a scriitorului, de la gratuitatea estetică a prozelor de tinerețe (Compartiment, Păcatul fratelui Vasile, Enuresis nocturna) la încărcătura majoră pusă în aceste pagini de mai târziu, scrise după ieșirea din închisoare. Echivocul ludic și satiric, calamburul căutat și ironia acidă, verbul făcut să provoace și să întrețină râsul devin, treptat, subansamble ale unei depline gravități scriitoricești. Jurnalul și scrisorile compuse de Sârbu indică în mai multe rânduri resorturile acestei atitudini în fața vieții și a literaturii, cu o filosofie specifică a creației artistice. Scriitorul intră, de bună voie, într-o categorie destul de slab reprezentată în mediul cultural autohton: aceea a autorilor de curaj ce își sacrifică oportunitățile de carieră pentru apărarea unor principii etice. Fostul cerchist" își creează singur un cerc, al cărui centru este. La distanță egală de naționalismul primar al lui Nicolae Ceaușescu și de internaționalismul sovietic, de logica sângeroasă a conflictelor armate și de cea strâmbă a războiului rece, el dezvoltă alte și alte perechi de termeni opuși, pe care îi respinge apoi cu aceeași satisfacție a neînregimentării.
Niciodată plictisit de el însuși, Sârbu se studiază cu reală curiozitate, cântărind și evaluând neîncetat scene și segmente ale unei existențe pline. În scrisori dialogul cu un interlocutor îi oferă o marjă mai mare de autoprezentare și exprimare, precum și o sporită legitimitate pentru simpaticul său egocentrism. Parcurgând epistolele trimise unor destinatari diferiți, se poate constata că expeditorul se repetă, revine frecvent asupra unor episoade, pentru el importante, și le înfățișează într-o lumină diferită, dar pe același contur bine precizat istoric și biografic. În prezentul trist al redactării, scrisorilor și operelor de sertar le rămânea șansa de a fi citite, peste umărul autorului și al prietenilor săi apropiați, exclusiv de către bunul Dumnezeu. În viitorul sperat altfel, cu totul altfel, opera ficțională și confesivă a lui Sârbu va putea să apară în integralitatea și integritatea ei morală, vorbind, în limbajele specifice literaturii și documentului, și despre scriitorul care a creat-o, și despre omul care a trăit-o.
autorul a primit in 1983 pentru acest roman Premiul Uniunii Scriitorilor.
Șoarecele B și alte povestiri, volum conținând în mare parte texte scrise (și apoi pierdute) în anii de tinerețe, va fi dedicat colegilor din fostul Cerc Literar de la Sibiu-Cluj (1941-1950)", iar în sumar se regăsesc unele dintre cele mai izbutite proze din prima categorie. În schimb, o parte din cărțile concepute și scrise mult după consumarea experienței detenției aparțin cu totul clasei empatice, renunțând la accentul ironic și atingându-l pe cel liric.
Ca și Adio, Europa!, volumul Șoarecele B și alte povestiri arată un remarcabil stilist, un prozator pentru care limba română (plus altele, de el cunoscute), în diferite registre de utilizare, nu mai prezintă secrete. Autorul o modulează, aparent fără efort, trecând de la limbajul comun la jargonul filosofic ori științific, de la expresia neaoșă la neologismul internaționalist", totul într-un debit formidabil, care ajunge să îl definească. Povestirile din Șoarecele B... sunt eșantioane de stil, mostre de îndemânare lexicală și discursivă. Sârbu nu este și nu vrea să pară obiectiv, detașat, imparțial, fără ingerințe în lumea ficțională configurată. Personajele, faptele și acțiunile lor nu sunt înfățișate în lumina proprie, ci în a autorului; și nu sunt libere (cu acea libertate, desigur relativă, din proza realismului obiectiv), ci sunt predeterminate de calificarea morală a lui Sârbu.
Circuitul epic nu furnizează astfel mari surprize, revelații, mutații importante în structura protagoniștilor. Ca și în piesele de teatru, aceștia sunt prinși de la bun început în insectarul scriitorului și ilustrează categoria la care acesta i-a obligat să evolueze: autorul colaboraționist", respirând prin nările sale fine realismul socialist (Începutul călătoriei), cadrul de nădejde din învățământul progresist" (Caz disciplinar), savantul deopotrivă meditativ și pragmatic, perfect adaptat la regimul democrației populare (Doi intelectuali de rasă și Șoarecele B), ori intelectualul onest prins în malaxorul sistemului, acesta fiind figurat kafkian-birocratic (Bivolițele) sau marxist-educativ (Caz disciplinar).
Povestirea Perpetuum mobile și, la un nivel artistic superior, Cimex lectularia sunt, în terifianta lor circularitate, niște epure perfecte ale societății contemporane ieșite din matcă, pe fundalul unei istorii degradate și agresive. Tutilă, etern învingătorul Tutilă (preluat ulterior în romanul Adio, Europa!), îi trece progeniturii cea mai bună moștenire: viclenia sa unsuroasă, care îl face să se ridice mereu deasupra celorlalți. Simetric, personajul pozitiv, naivul profesor de limbi moarte, îi va transmite odraslei sale cinstea lui păguboasă, un buletin de identitate morală ce nu poate decât să îl dezarmeze în fața lichelelor triumfătoare. Iar în Cimex lectularia, surparea, implozia sunt ale lumii înseși, pradă a unui inamic tăcut și cumplit care își ocupă lent teritoriul, ia, treptat, universul în posesie: ploșnițele.
Bivolițele și Șoarecele B, poate cele mai bune proze scrise de Sârbu, își datorează excelența unei structurări bipolare. Există un nivel la care personajele se mișcă, se străduiesc, se agită, își vorbesc, cât și altul, mai înalt, de la care o forță implacabilă se exercită și le strivește. Cititorul vede simultan scena și culisele, actanții și regizorul, zbaterea protagonistului în plasa ce îl strânge și mai tare, până la desfigurare.
Bivolițele, nuvelă cu turnură cinematografică, își trece eroul printr-o succesiune de întâmplări pe circuitul birocratic, ducându-l la marginea nebuniei și transformându-l, la final, într-o adevărată epavă umană. Dezvoltarea serială a acestei involuții e făcută cu minuție, fără exagerări ce ar fi putut dezechilibra construcția narativă. De o exactitate aproape matematică este decupajul parabolic din Șoarecele B, în care un profesor de psihologie experimentală, Fronius, își pune toată voința intelectuală în efectuarea unui experiment ce urmează să dovedească logica fără cusur a colaborării.
Fronius este cât pe ce să răstoarne teoria lui Darwin, sub ochii neîncrezători ai bătrânului profesor de ontologie: șoarecele A și șoarecele B, forțați, dresați, reușesc să se abțină alternativ, ajutându-se reciproc în consumarea râvnitului cașcaval. Minunea, însă, durează puțin. Corecția naturii nu se poate face, șoarecele A, mai prost, dar mai puternic, ajunge să își exploateze tovarășul de laborator experimental, transformându-l în victimă, în sclav. Comunismul ipocrit (stratificat, în fapt, tot pe clase de robi și exploatatori) și capitalismul sălbatic (în care exploatarea e făcută într-o deplină transparență) sunt, amândouă, ținte ale lui Sârbu: ca expresii viciate - și vicioase - ale sistemului social construit de om.
http://www.crispedia.ro/Ion_Desideriu_Sarbu
|
|
Preț: Negociabil în funcție de câte (și ce) titluri cereți.
Dacă sunați e foarte posibil să vă dau prețul pe loc sau imediat ce ajung la PC.
Adauga in cos
|
|
Dansul ursului - Ion D. Sirbu Anticariat carti literatura romana
Format: 20/13 cm-
Instalarea comunismului va aduce prima fractură în biografia fostului ilegalist: Sârbu este exclus din învățământul universitar în decembrie 1949, odată cu Lucian Blaga, Liviu Rusu, D.D. Roșca, acuzați de orientare idealistă", își va câștiga existența lucrând ca profesor suplinitor la Școala Medie din Baia de Arieș (1950) și la mai multe licee din Cluj (1950-1955).
În 1955 devine secretar de redacție la Revista de pedagogie" din București, iar în 1956 e redactor și cronicar dramatic la revista Teatru". Vine al doilea prag dramatic din viața acestui om care nu vrea să își plieze coloana vertebrală după cum i-o cer vremurile noi. Ca un efect al reprimării revoluției anticomuniste din Ungaria (1956), pe fondul unei sporite vigilențe față de posibilii dușmani ai poporului", este arestat în septembrie 1957 pentru omisiune de denunț", condamnat la un an, apoi la 3, în final la 7 ani de închisoare și 4 de interdicție, sub acuzația de uneltire contra ordinii sociale". Este deținut la Jilava, Gherla, Salcia, Grindu, Periprava, fiind eliberat în 1963. Șomer, fără familie și fără perspective (soția divorțase și îi risipise biblioteca), se angajează vagonetar la mina Petrila, unde lucrase și tatăl său.
Întreg traseul, incredibil, parcurs de fostul conferențiar universitar aruncat în închisoare și ajuns muncitor necalificat va figura în romanul Cel mai iubit dintre pământeni de Marin Preda, prin avatarurile protagonistului Victor Petrini. În 1964 este angajat câtva timp ca șef de serviciu producție la Teatrul de Stat din Petroșani, din acest an și până în 1973, când se pensionează medical, fiind secretar literar la Teatrul Național din Craiova. Urmează o etapă oarecum mai fericită în viața lui Sârbu, datorită celei de-a doua soții (din care va face un personaj luminos în mai multe cărți) și posibilităților - totuși limitate - de a-și publica opera.
Dansul Ursului. Acesta este ultimul roman publicat antum de către scriitor. Dansul ursului spune povestea ursului Buru prizonier în anii războiului, închis într-o groapă, eliberat de trei copii inimoși. Totuși aflat în libertate, Buru realizează că îi lipsește dragostea copiilor și decide să revină în temnița sa doar pentru a-i revedea. Romanul este în fapt o parabolă a revenirii lui Ion D. Sîrbu acasă, în temnița România după scurtul periplu occidental din 1981, revenire la suferința și dragostea semenilor săi. Dansul Ursului este de fapt povestea vieții sale de etern pușcăriaș.
Romanul Dansul ursului prezintă un alter ego al lui Sârbu, măgarul Gary, figură principală a romanului, pe care îl însuflețește și îl îmbogățește cu meditațiile sale. Iar celălalt protagonist din lumea animală, ursul Buru, se va dovedi tot o proiecție alegorică a nefericitului scriitor. Ursul, un adevărat rege al munților, este prins de comenduirea germană și vârât într-un puț de fier și beton semănând cu un buncher sau cu o pivniță. Natura plânge mută, dar trei copii, cu inventivitate, răbdare și curaj, reușesc în cele din urmă să îl elibereze, ducându-l în mijlocul pădurii Bucov. Buru se va întoarce însă în captivitatea de care nu se mai poate desprinde, iar înțeleptul Gary pornește pe ultimul drum către imensa pădure care îl așteaptă. Nu numai măgarul Gary, ci și ursul Buru, cu instinctul libertății atrofiat de perioada captivității, îl relevă pe Sârbu însuși, care, după experiența detenției, a minei petrilene și a domiciliului obligatoriu în Isarlâkul craiovean, cu prilejul singurei călătorii făcute în Occident, în iarna lui 1981, constată că nu ar putea respira în climatul de libertate individuală și socială întâlnit în Vest.
http://www.crispedia.ro/Ion_Desideriu_Sarbu
|
|
Preț: Negociabil în funcție de câte (și ce) titluri cereți.
Dacă sunați e foarte posibil să vă dau prețul pe loc sau imediat ce ajung la PC.
Adauga in cos
|
|
Scrisori catre bunul Dumnezeu - Ion D. Sirbu Anticariat carti biografii, memorii, jurnale
Format:
NU ESTE PE STOC, INSA O CAUT LA COMANDA - pentru detalii va rog puneti cartea in cos. Scrieti la observatii ceva de genul: stiu ca nu e pe stoc dar doresc sa o cautati pentru mine si finalizati comanda. FOARTE EFICIENT ESTE DACA SUNATI LA TELEFON clik pe butonul Contact si gasiti nr de telefon. de preferat cel rosu.
va voi trimite un mesaj cu un fisier atasat cu conditiile pentru a cauta aceasta carte sau mai multe altele care poate nici nu sunt postate pe site si le doriti !
de format ceva mai inalt decat normal
aparuta in Revista Apostrof - cea care publica literatura de avangarda
Instalarea comunismului va aduce prima fractură în biografia fostului ilegalist: Sârbu este exclus din învățământul universitar în decembrie 1949, odată cu Lucian Blaga, Liviu Rusu, D.D. Roșca, acuzați de orientare idealistă", își va câștiga existența lucrând ca profesor suplinitor la Școala Medie din Baia de Arieș (1950) și la mai multe licee din Cluj (1950-1955).
În 1955 devine secretar de redacție la Revista de pedagogie" din București, iar în 1956 e redactor și cronicar dramatic la revista Teatru". Vine al doilea prag dramatic din viața acestui om care nu vrea să își plieze coloana vertebrală după cum i-o cer vremurile noi. Ca un efect al reprimării revoluției anticomuniste din Ungaria (1956), pe fondul unei sporite vigilențe față de posibilii dușmani ai poporului", este arestat în septembrie 1957 pentru omisiune de denunț", condamnat la un an, apoi la 3, în final la 7 ani de închisoare și 4 de interdicție, sub acuzația de uneltire contra ordinii sociale". Este deținut la Jilava, Gherla, Salcia, Grindu, Periprava, fiind eliberat în 1963. Șomer, fără familie și fără perspective (soția divorțase și îi risipise biblioteca), se angajează vagonetar la mina Petrila, unde lucrase și tatăl său.
Întreg traseul, incredibil, parcurs de fostul conferențiar universitar aruncat în închisoare și ajuns muncitor necalificat va figura în romanul Cel mai iubit dintre pământeni de Marin Preda, prin avatarurile protagonistului Victor Petrini. În 1964 este angajat câtva timp ca șef de serviciu producție la Teatrul de Stat din Petroșani, din acest an și până în 1973, când se pensionează medical, fiind secretar literar la Teatrul Național din Craiova. Urmează o etapă oarecum mai fericită în viața lui Sârbu, datorită celei de-a doua soții (din care va face un personaj luminos în mai multe cărți) și posibilităților - totuși limitate - de a-și publica opera.
De remarcat evoluția interioară a scriitorului, de la gratuitatea estetică a prozelor de tinerețe (Compartiment, Păcatul fratelui Vasile, Enuresis nocturna) la încărcătura majoră pusă în aceste pagini de mai târziu, scrise după ieșirea din închisoare. Echivocul ludic și satiric, calamburul căutat și ironia acidă, verbul făcut să provoace și să întrețină râsul devin, treptat, subansamble ale unei depline gravități scriitoricești. Jurnalul și scrisorile compuse de Sârbu indică în mai multe rânduri resorturile acestei atitudini în fața vieții și a literaturii, cu o filosofie specifică a creației artistice. Scriitorul intră, de bună voie, într-o categorie destul de slab reprezentată în mediul cultural autohton: aceea a autorilor de curaj ce își sacrifică oportunitățile de carieră pentru apărarea unor principii etice. Fostul cerchist" își creează singur un cerc, al cărui centru este. La distanță egală de naționalismul primar al lui Nicolae Ceaușescu și de internaționalismul sovietic, de logica sângeroasă a conflictelor armate și de cea strâmbă a războiului rece, el dezvoltă alte și alte perechi de termeni opuși, pe care îi respinge apoi cu aceeași satisfacție a neînregimentării.
Niciodată plictisit de el însuși, Sârbu se studiază cu reală curiozitate, cântărind și evaluând neîncetat scene și segmente ale unei existențe pline. În scrisori dialogul cu un interlocutor îi oferă o marjă mai mare de autoprezentare și exprimare, precum și o sporită legitimitate pentru simpaticul său egocentrism. Parcurgând epistolele trimise unor destinatari diferiți, se poate constata că expeditorul se repetă, revine frecvent asupra unor episoade, pentru el importante, și le înfățișează într-o lumină diferită, dar pe același contur bine precizat istoric și biografic. În prezentul trist al redactării, scrisorilor și operelor de sertar le rămânea șansa de a fi citite, peste umărul autorului și al prietenilor săi apropiați, exclusiv de către bunul Dumnezeu. În viitorul sperat altfel, cu totul altfel, opera ficțională și confesivă a lui Sârbu va putea să apară în integralitatea și integritatea ei morală, vorbind, în limbajele specifice literaturii și documentului, și despre scriitorul care a creat-o, și despre omul care a trăit-o.
|
|
Preț: Negociabil în funcție de câte (și ce) titluri cereți.
Dacă sunați e foarte posibil să vă dau prețul pe loc sau imediat ce ajung la PC.
Adauga in cos
|
|
|
© 2024 Anticariat Librarie, Ploiesti. Toate drepturile rezervate.
|
|
|
|
|