Anticariat Carti - Anticariat Librarie

Contact: Vodafone: 0723 318 590
Vodafone este telefonul la care ma gasiti oriunde. Sun inapoi la apelurile pierdute.
MULTUMESC PENTRU INTELEGERE!

Din experienta mea reiese ca cei cu care am vorbit direct au inteles mult mai exact situatia indiferent daca au comandat sau nu !!! Cu foarte multe persoane care nu au acceptat aceasta discutie directa au aparut neintelegeri. Nu vreau sa pacalesc pe nimeni, nu vreau sa fortez pe nimeni sa cumpere sau sa vorbeasca cu mine. E alegerea dvs. Insa e posibil ca sa aveti nemultumiri care ar fi foarte probabil sa le eliminati daca am discuta direct si ati intelege exact situatia cu ceea ce comandati !!! Discutia directa e mult mai bogata in nuante si intelegerea este mult mai buna. Intrebarile au un raspuns instantaneu si se pot face precizari pana intelegerea este corecta si completa !!!

Categorii

Anticariat Librarie - Mii de carti vechi si noi din cele mai diverse categorii

Prima pagină

Impresii

Contact

Anticariat Librarie => Lista carti => Cautare:

Pagini:

1 ... 329 330 331 332 333 334 335 336 337 338 339 340 341 342 343 344 345 346 347 348 349 350 351 352 353 354 355 356 357 358 359 360 361 362 363 364 365 366 367 368 369 370 371 372 373 374 375 376 377 ( 378 ) 379 380 381 382 383 384 385 386 387 388 389 390 391 392 393 394 395 396 397 398 399 400 401 402 403 404 405 406 407 408 409 410 411 412 413 414 415 416 417 418 419 420 421 422 423 424 425 426 427 ... 1723 >>

Detalii

Apararea lui Socrate - Platon

Anticariat carti filozofie, eseuri, critica

Format: 21/13 cm-
carte veche

contine Apararea lui Socrates si Kriton sau Datoria cetateanului [pg 49]

Apărarea lui Socrate este un dialog socratic scris de filosoful grec Platon, discipol al lui Socrate. Apologia este versiunea scrisă de Platon a discursului lui Socrate de apărare împotriva acuzațiilor de a fi fost un om „care a corupt tineretul, nu a crezut în zeii atenieni și a creat noi zeități”. Cuvântul „apologie” are aici sensul primar, de discurs întru apărarea credințelor sau unor acțiuni care reies din anumite argumentări filosofice.

Apologia începe cu declarația lui Socrate despre faptul că el nu știe dacă poporul Atenei (care constituie curtea) nu a fost deja convins de către reclamanții săi. Această declarație este de o importanță capitală pentru întregul discurs. Platon adesea începe dialogurile socratice cu cuvinte care indică ideea centrală a textului. În cazul apologiei sunt cuvintele „Eu nu știu...”, care susțin sugestia lui Socrate că filosofia începe cu admiterea sinceră a ignoranței, și înțelepciunea, pe care o are, provine de la cunoștința sa că nu știe nimic.

Socrate roagă juriul să fie judecat nu conform forțelor sale oratorice, ci conform adevărului. Socrate nu va folosi cuvinte ornamentate și expresii care sunt cu grijă aranjate, dar va exprima gândurile întâmplatoare care îi vin în minte. El va folosi aceleași cuvinte care sunt auzite în adunări și la mesele de schimb a banilor. În comparație cu oamenii care l-au denunțat, Socrate este un orator bun, este elocvent și reușește să convingă pe unii dintre judecători, dar nu a fost găsit nevinovat și este condamnat la pedeapsa penală prin otrăvire.

Socrate spune că trebuie să dezmintă două seturi de acuzații: unul vechi care îl acuză ca fiind infractor, în calitate de persoană care face cercetări despre cer și pământ; și unul recent precum că a corupt pe cei tineri și a crezut în forțe supranaturale inventate de el și nu în zeii recunoscuți de stat.

Socrate începe apărarea prin denunțarea acuzațiilor vechi, care au provenit din bârfe și prin urmare nu pot fi admise de către curte. Așa numitele „acuzații informale” sunt parafrazate de Socrate în limbajul unor acuzații legale: „Socrate a comis o nedreptate, pentru că el cercetează lucrurile de sub pământ și din cer, transformă un argument slab într-unul puternic, și îi învață pe alții să-i urmeze exemplul”. Toate aceste acuzații vin de la un poet comic și anume Aristofan. În piesa lui Arisfofan, „Norii”, Socrate este prezentat ca un ateu care este preocupat de sofisme.

Socrate își continuă apărarea prin afirmația că el nu poate fi sofist, deoarece ei sunt înțelepți (sau așa le merge numele) și sunt bine plătiți. El, în schimb, este sărac și nu știe nimic bun și nobil.