Carti revista - Anticariat Librarie

Contact: Vodafone: 0723 318 590
Vodafone este telefonul la care ma gasiti oriunde. Sun inapoi la apelurile pierdute.
MULTUMESC PENTRU INTELEGERE!

Din experienta mea reiese ca cei cu care am vorbit direct au inteles mult mai exact situatia indiferent daca au comandat sau nu !!! Cu foarte multe persoane care nu au acceptat aceasta discutie directa au aparut neintelegeri. Nu vreau sa pacalesc pe nimeni, nu vreau sa fortez pe nimeni sa cumpere sau sa vorbeasca cu mine. E alegerea dvs. Insa e posibil ca sa aveti nemultumiri care ar fi foarte probabil sa le eliminati daca am discuta direct si ati intelege exact situatia cu ceea ce comandati !!! Discutia directa e mult mai bogata in nuante si intelegerea este mult mai buna. Intrebarile au un raspuns instantaneu si se pot face precizari pana intelegerea este corecta si completa !!!

Categorii

Anticariat Librarie - Mii de carti vechi si noi din cele mai diverse categorii

Prima pagină

Impresii

Contact

Anticariat Librarie => Lista carti => Cautare: revista

Pagini:

1 2 3 ( 4 ) 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 >>

Detalii

Pielea - Curzio Malaparte

Anticariat carti literatura universala

Format: 18/10,5 cm-
Pielea este o extensie a descrierii Europei pe care scriitorul o schiţase în Kaputt, punctată de observaţii lirice. Malaparte susţine aici o formă de inocenţă a Americii, în comparaţie cu decăderea morală şi cu istoria scăldată în sânge ale Europei.

“Cândva oamenii sufereau de foame, îndurau tortura, chinurile cele mai teribile, ucideau şi mureau, sufereau şi îi făceau să sufere pe alţii pentru a-şi salva sufletele sau pentru a salva sufletele altora. Puteau fi în stare de toate înălţările şi de toate înjosirile pentru a-şi salva sufletul. Nu doar al lor, ci şi al altora. Astăzi oamenii suferă şi îi fac pe alţii să sufere, ucid şi mor, săvârşesc lucruri minunate şi lucruri îngrozitoare nu pentru a-şi salva sufletul ci pentru a-şi salva pielea, propria piele, doar pentru ea. Oamenii cred că luptă şi suferă pentru sufletul lor, dar în realitate se luptă şi suferă pentru pielea lor, doar pentru ea. Restul nu contează. Astăzi poţi fi un erou pentru un lucru de nimic. Pentru un lucru urât. Pielea umană este un lucru urât. Uitaţi-vă. E un lucru scârbos. Şi gândiţi-vă că lumea este plină de eroi gata să-şi sacrifice viaţa pentru un asemenea lucru.” (Curzio Malaparte, Pielea)

Despre Curzio Malaparte

Kurt Erich Suckert şi-a ales pseudonimul Curzio Malaparte, un nume parodic inspirat de Napoleon Bonaparte. Dar alegerea onomastică poate fi lesne considerată drept o ironică aplicare a ceea ce Platon numea teoria adecvării numelor: dacă Malaparte era iniţial adeptul ideologiei republicane, a trecut apoi de partea fasciştilor, pe care ulterior i-a criticat, îmbrăţişând idealurile comuniste şi, în ultima perioadă a vieţii, a cercetat atent doctrina maoistă.

Malaparte s-a născut în 1898 la Prato, în apropierea Florenţei, mama sa fiind italiancă, iar tatăl, german. La vârsta de 16 ani s-a înrolat în legiunea lui Garibaldi, pentru a lupta împotriva Franţei. După terminarea Primului Război Mondial, Malaparte şi-a început cariera de jurnalist, iar în 1922 a devenit membru al Partidului Fascist, adeziune care i-a influenţat activitatea profesională: a înfiinţat revista “La Conquista dello stato”, iar câţiva ani mai tîrziu a devenit redactor la ziarul “La Stampa”, pe care l-a transformat într-o publicaţie cu orientare fascistă. La începutul anilor ’20 începe să publice şi beletristică, romanul de război Revolta sfinţilor blestemaţi (1921), în care vorbeşte despre Roma ca principal inamic din cauza corupţiei endemice, atrăgându-i critici din partea fasciştilor.

Punctul culminant al conflictului dintre el şi regimul din acea vreme din Italia a fost atins o dată cu publicarea “Tehnicii loviturii de stat”, în care îi atacă pe Hitler şi pe Mussolini. Toate aceste abateri i-au adus cinci ani de exil în Insula Lipari şi alţi câţiva ani la închisoarea romană Regina Coeli, iar în 1933 a fost exclus din redacţia “La Stampa”. Eliberat din detenţie printr-o intervenţie a ginerelui lui Mussolini, Malaparte a devenit, alături de scriitorul Dino Buzzati, principalul corespondent de război pentru “Corriere della Sera”. Articolele scrise de pe fronturile est-europene şi din URSS, care au fost ulterior adunate în două volume de publicistică, i-au atras din nou ostilitatea forţelor naziste.

În perioada postbelică, romanele Kaputt şi Pielea i-au adus recunoaşterea internaţională, dar şi criticile Bisericii Catolice, cea de-a doua fiind indexată în lista cărţilor interzise. După câteva piese scrise şi publicate la Paris, Malaparte a călătorit în China şi Rusia, jurnalul acestei experienţe fiind publicat postum în volumul Io in Russia e în Cina.

În 1957 a murit din cauza unui cancer pulmonar, provocat, cel mai probabil, de iradierile suferite în timpul Primului Război Mondial. Simţindu-şi sfârşitul aproape, Curzio Malaparte s-a convertit la catolicism, schimbând încă o dată – resemnat sau, pentru ultima oară, independent – partea baricadei.