Anticariat Carti - Anticariat Librarie

Contact: Vodafone: 0723 318 590
Vodafone este telefonul la care ma gasiti oriunde. La celelate telefoane raspund doar daca sunt acasa. Nu sun inapoi la apelurile pierdute.
Va sugerez ca daca nu am raspuns sa sunati pe nr de Vodafone. MULTUMESC PENTRU INTELEGERE!

Din experienta mea reiese ca cei cu care am vorbit direct au inteles mult mai exact situatia indiferent daca au comandat sau nu !!! Cu foarte multe persoane care nu au acceptat aceasta discutie directa au aparut neintelegeri. Nu vreau sa pacalesc pe nimeni, nu vreau sa fortez pe nimeni sa cumpere sau sa vorbeasca cu mine. E alegerea dvs. Insa e posibil ca sa aveti nemultumiri care ar fi foarte probabil sa le eliminati daca am discuta direct si ati intelege exact situatia cu ceea ce comandati !!! Discutia directa e mult mai bogata in nuante si intelegerea este mult mai buna. Intrebarile au un raspuns instantaneu si se pot face precizari pana intelegerea este corecta si completa !!!

Categorii

Anticariat Librarie - Mii de carti vechi si noi din cele mai diverse categorii

Prima pagină

Impresii

Contact

Anticariat Librarie => Lista carti => Cautare:

Pagini:

1 ... 1416 1417 1418 1419 1420 1421 1422 1423 1424 1425 1426 1427 1428 1429 1430 1431 1432 1433 1434 1435 1436 1437 1438 1439 1440 1441 1442 1443 1444 1445 1446 1447 1448 1449 1450 1451 1452 1453 1454 1455 1456 1457 1458 1459 1460 1461 1462 1463 1464 ( 1465 ) 1466 1467 1468 1469 1470 1471 1472 1473 1474 1475 1476 1477 1478 1479 1480 1481 1482 1483 1484 1485 1486 1487 1488 1489 1490 1491 1492 1493 1494 1495 1496 1497 1498 1499 1500 1501 1502 1503 1504 1505 1506 1507 1508 1509 1510 1511 1512 1513 1514 ... 1627 >>

Detalii

Profesiunea de sotie - Lucio d.Ambra

Anticariat carti Dragoste, romantic, iubire

Format: 20/13 cm-
A QUELLE SAUCE VOULEZ-VOUS ETRE MANGES?... A trecut şi ultima zi a anului... Sint orele două din noapte. De-acum am intrat în noul an. Graziella, în culmea fericirii, a ieşit chiar acum din biroul meu. Iată, aci, în jurul filelor mele albe, petalele roşii ale trandafirilor, ce ea mi le-a aruncat spre a-mi ura o lume întreagă de lucruri imense, într-un mic zîmbet. Apoi, şoptindu-mi un nume la ureche, roşie în obraji mai mult decît trandafirii căzuţi pe hîrtii, a fugit în grabă, fără să mai aştepte pe mama ei, ca în fiecare seară... Elisabeta mă priveşte cu ochii ei blînzi întrebători, ce cuprind în acelaşi timp şi zîmbetul şi îngrijorarea. Vrea să afle şi nu îndrăzneşte să întrebe. Speră că nu e nimic, dar se teme să nu fie totul. Ca mamă, — chiar de un surîs neînţeles, chiar de o vorbă şoptită de copila ei în urechea tatălui — are teamă, fără să ştie de ce. Are impresia că Graziella trebuie să fi spus la urechea mea o copilărie fără importanţă, dar în acelaşi timp, că vorba aceea secretă ar putea fi primul semn al unui cataclism... Pentru acest lucru, buzele ei zîmbitoare, tac, iar ochii cercetează cu îngrijorare... Eu găsesc că nu-i momentul s-o tulbur în aceste prime ore nocturne ale anului care începe. Mîine va fi timp destul pe ziuă, cînd totul mi se pare — odată cu lumina zorilor — a nu mai fi învăluit în mister, fără temeri, cînd chiar şi necunoscutul ni se pare mai luminos. Aşa că am răspuns privirilor Elisabetei: — „Nimic... Cere un cadou... Un simplu capriciu... Şi fiindcă ea întotdeauna mă crede, orice îngrijorare din ochii ei, a dispărut. Pe buze îi mai rămîne un zîmbet domol: — „La mulţi ani, Lorenzo..., la care eu îi răspund: — „La mulţi ani, Elisabeta.... Bătrînele noastre buze uscate de ani, se ating uşor, cu o duioşie ce porneşte din adîncul inimii... Şi mama Graziellei, soţia mea, pleacă să se culce plină de seninătate.