Carti revista - Anticariat Librarie

Contact: Vodafone: 0723 318 590
Vodafone este telefonul la care ma gasiti oriunde. Sun inapoi la apelurile pierdute.
MULTUMESC PENTRU INTELEGERE!

Din experienta mea reiese ca cei cu care am vorbit direct au inteles mult mai exact situatia indiferent daca au comandat sau nu !!! Cu foarte multe persoane care nu au acceptat aceasta discutie directa au aparut neintelegeri. Nu vreau sa pacalesc pe nimeni, nu vreau sa fortez pe nimeni sa cumpere sau sa vorbeasca cu mine. E alegerea dvs. Insa e posibil ca sa aveti nemultumiri care ar fi foarte probabil sa le eliminati daca am discuta direct si ati intelege exact situatia cu ceea ce comandati !!! Discutia directa e mult mai bogata in nuante si intelegerea este mult mai buna. Intrebarile au un raspuns instantaneu si se pot face precizari pana intelegerea este corecta si completa !!!

Categorii

Anticariat Librarie - Mii de carti vechi si noi din cele mai diverse categorii

Prima pagină

Impresii

Contact

Anticariat Librarie => Lista carti => Cautare: revista

Pagini:

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 ( 14 ) 15 16 17 >>

Detalii

Straja dragonilor - I. Negoitescu

Anticariat carti biografii, memorii, jurnale

Format: 22/12 cm-
aparuta in Revista Apostrof - cea care publica literatura de avangarda

Invitarea cititorilor pe un teritoriu interzis
Autobiografia Straja dragonilor reprezintă tot ce a scris mai bun acest autor febril şi inegal după eseul consacrat lui Eminescu. Ea se remarcă însă nu numai în contextul operei lui Ion Negoiţescu, ci şi în acela al întregii noastre literaturi. Este pentru prima oară când un scriitor român se analizează cu o luciditate dusă până la ultimele consecinţe, chiar cu un fel de cruzime, făcând mărturisiri pe care alţii nu le-ar face nici sub tortură. [...] In divulgarea vieţii sale secrete, Ion Negoiţescu are ne-ruşinarea unui cadavru care stă gol, cu picioarele desfăcute, pe masa de disecţie. O nuditate atât de brutală nu s-a mai practicat la noi şi uimeşte. Dar şi atrage.
Senzaţia că pătrundem pe un teritoriu interzis este accentuată de natura homosexuală a erotismului trăit în copilărie şi la adolescenţă şi descris-analizat de memorialist la bătrâneţe. Unele relatări au suspense tocmai din cauza oprobriului pe care îl manifestă în mod curent societatea faţă de homosexuali. Scriitorul povesteşte, de pildă, cum, copil fiind şi aflându-se într-o sală de cinematograf, a simţit dorinţa irepresibilă de a mângâia sexul bărbatului tânăr de lângă el, măcar prin pantaloni. Probabilitatea ca acel bărbat să consimtă era foarte mică, din cauză că homosexualitatea constituie o excepţie şi încă una sancţionată de opinia publică. Şi totuşi copilul, asumându-şi riscul, întinde încet mâna. El joacă un fel de ruletă rusească a dragostei. încordarea este atât de mare încât ajungem să răsuflăm uşuraţi când necunoscutul acceptă jocul erotic şi chiar colaborează, descheindu-se la pantaloni.
Dar să revenim la sinceritatea memorialistului. Nu este vorba, de fapt, de o sinceritate frustă, ci de una cucerită prin cultură şi prin experienţa scrisului. O sinceritate a bătrâneţii, plină de farmec.
Afirmam că, divulgându-şi cele mai intime dorinţe şi plăceri, Ion Negoiţescu are ne-ruşinarea unui cadavru de pe masa de disecţie. Trebuie să revenim acum, precizând că el are mai curând nepăsarea unei statui. A unei statui pe care o putem examina de jur-împrejur, fără jenă, întrucât nuditatea ei beneficiază de imunitate artistică.
Totul este frumos în autobiografia lui Ion Negoiţescu, chiar şi ceea ce este urât. Autorul a ridicat relatarea la alt nivel decât cel cu care ne-au obişnuit atâţia autori de memorii şi jurnale. Având o mare miză estetică, scrierea sa ne obligă să o citim într-un registru al trăirilor înalte. Cititorul animat exclusiv de o curiozitate prozaică se simte dezamăgit şi o abandonează (aşa cum abandonează obsedatul sexual o carte de Freud).
[...]
In general, însă, autobiografia se impune ca un text admirabil. Nu numai prin sinceritatea elaborată şi radicală despre care vorbeam şi care constituie o noutate în literatura română, ci şi prin ampla desfăşurare de nuanţe ale trăirilor afective, comparabilă cu aceea din în căutarea timpului pierdut. Iată ca exemplu scena - antologică - a pregătirilor pe care le face mama copilului Ion Negoiţescu pentru a participa la un bal. Copilul devine un straniu Pygmalion, vag incestuos, care, ajutându-şi mama, o creează vestimentar:
"Balul, rochiile acestea mă surescitau la culme. Trăiam un vis aievea. Tot ce văzusem prin filme ajunsese acum la îndemâna mea. Traviata şi Bal mascat fără cortina care subliniază şi demistifică iluzia, înlocuite cu realitatea imediată, în mijlocul căreia se afla mama. în timpul probelor îmi dădeam mereu părerea, perfecţionist cum nu se mai poate, fascinat că urmăresc modul în care, sub ochii mei, prind contur cele două rochii, una de voal roz, cu volănele la poale, alta simplă şi dreaptă, de dantelă neagră. De la alegerea modelelor, în reviste de modă franţuzeşti, până la detaliile lucrării, începeam de la o zi la alta să mă comport în expert, ferm convins că ajutorul meu va contribui ca mama să fie cucoana cea mai elegantă la bal. Eram atât de băgăreţ, încât croitoreasa, inoportunată şi agasată, s-a văzut nevoită să protesteze, aşa că maică-mea mă punea şi ea din când în când la punct, deşi cred că amestecul meu exaltat şi precoce o flata." de Alex. Ştefănescu citat de pe un alt site