|
|
Anticariat Librarie - Mii de carti vechi si noi din cele mai diverse categorii
|
|
|
Anticariat Librarie => Lista carti => Cautare:
|
|
Nouveau Petit Larousse - autorul nu este mentionat Anticariat carti limbi straine, franceza
Format:
dictionar enciclopedic pentru vorbitorii de limba franceza
de format ceva mai lat decat normal, dar foarte gros, cu coperta cartonata in panza rosie
de gasit la carte veche in limbi straine
|
|
Preț: Negociabil în funcție de câte (și ce) titluri cereți.
Dacă sunați e foarte posibil să vă dau prețul pe loc sau imediat ce ajung la PC.
Adauga in cos
|
|
Der Große Duden - Horst Klein Anticariat carti limbi straine, germana
Format:
cum nu inteleg deloc germana nu pot oferi prea multe detalii.
cartea este cartonata, panzata, de format ceva mai mare decat normal
este un dictionar explicativ al cuvintelor germane - in limba germana. similar cu DEX-ul limbii romane
pe o hartie de foarte buna calitate si foarte fina.
sunt 3 coloane pe fiecare pagina
Der Grose Duden
|
|
Preț: Negociabil în funcție de câte (și ce) titluri cereți.
Dacă sunați e foarte posibil să vă dau prețul pe loc sau imediat ce ajung la PC.
Adauga in cos
|
|
Der Große Duden - Dr. Theodor Matthias Anticariat carti carte veche
Format:
cum nu inteleg deloc germana, si sunt folosite si caractere gotice nu pot oferi prea multe detalii.
cartea este cartonata, panzata, de format ceva mai mic decat normal
este un dictionar explicativ al cuvintelor germane - in limba germana. similar cu DEX-ul limbii romane
pe o hartie de foarte buna calitate si foarte fina.
sunt 4 coloane pe fiecare pagina
Der Grose Duden
|
|
Preț: Negociabil în funcție de câte (și ce) titluri cereți.
Dacă sunați e foarte posibil să vă dau prețul pe loc sau imediat ce ajung la PC.
Adauga in cos
|
|
carte bisericeasca - probabil Psaltire - autorul nu este mentionat Anticariat carti religie, ortodoxie, carte veche
Format:
scrisa in limba romana dar cu caractere chirilice [slavone].
lipsesc pagini de la inceput. unele sunt doar partiale. insa prima pagina care este intreaga este 33 si ultima pagina prezenta este 618. sigur lipseste ceva si de la sfarsit - insa nu multe. nu are decat coperta spate
|
|
Preț: Negociabil în funcție de câte (și ce) titluri cereți.
Dacă sunați e foarte posibil să vă dau prețul pe loc sau imediat ce ajung la PC.
Adauga in cos
|
|
Viata lui Beethoven - Romain Rolland Anticariat carti carte veche
Format: 20/13 cm-
NU ESTE PE STOC, INSA O CAUT LA COMANDA - pentru detalii va rog puneti cartea in cos. Scrieti la observatii ceva de genul: stiu ca nu e pe stoc dar doresc sa o cautati pentru mine si finalizati comanda. FOARTE EFICIENT ESTE DACA SUNATI LA TELEFON clik pe butonul Contact si gasiti nr de telefon. de preferat cel rosu.
va voi trimite un mesaj cu un fisier atasat cu conditiile pentru a cauta aceasta carte sau mai multe altele care poate nici nu sunt postate pe site si le doriti !
carte veche
Romain Rolland a primit Premiul Nobel pentru literatură in 1915
Motivația Juriului Nobel - ca un omagiu adus înaltului idealism al creației lui literare și dragostei de adevăr cu care a descris diferite tipuri umane
Între 1904 - 1914 publică romanul-fluviu Jean-Christophe (distins cu Grand Prix de l'Académie française în 1913), cea mai importantă operă a lui Romain Rolland.
Apare și cel de-al doilea roman-fluviu al său L'Âme enchantée (Inimă vrăjită, 1922-1933).
Fondator al revistei Europe (1923), l-a descoperit și l-a susținut pe Panait Istrati.
A scris si carti biografice:
Vie de Beethoven (Viața lui Beethoven) (1903)
Vie de Michel-Ange (Viața lui Michelangelo) (1905)
Vie de Haendel (Viața lui Haendel) (1910
La Vie de Tolstoï (Viața lui Tolstoi) (1911)
Mahatma Gandhi (1923)
sunt alte carti de acelasi autor - clic pe autor
Viața lui Beethoven scrie Andrei Tudor în prefața cărții ne restituie chipul omului și al artistului în lumina, câteodată crudă, dar totdeauna convingătoare și reconfortantă, a adevărului.
Cartea, un omagiu adus geniului muzicii simfonice, începe cu descrierea fizică a lui Beethoven: Nasul, scurt și pătrat, lătăreț, ca un bot de leu. Fălcile cumplite, de - ai fi zis că sfarmă nuci cu măsele. O gropiță adâncă în bărbie, mai spre dreapta, făcea ca figura să fie ciudat de asimetrică.
Chipul lui Beethoven se transforma subit când inspirația muzicală era prezentă în mintea lui: Uneori chipul său era transfigurat, fie în toiul unei subite inspirații ce se abătea fără veste asupra lui, chiar în plină stradă, fie atunci când cânta la pian. În acele momente, Toți mușchii feței i se încordau și i se umflau venele; ochii sălbatici deveneau și mai fioroși; îi tremurau buzele; în clipele acelea semăna cu un vrăjitor biruit de duhurile rele pe care le evocase.
Rolland a cules o serie de descrieri ale marelui muzician de la cei care l-au cunoscut. Un contemporan al compozitorului își amintea:
râsul îți zgâria urechea- era râsul unui om ce nu-i obișnuit cu bucuria.
Altul spunea că abia se putea abține să nu plângă când îi vedea ochii blânzi ce oglindeau o durere sfâșietoare.
Se știe despre marele necaz al unui om pentru care sunetele, muzica, au fost tot: surditatea
Rolland consemnează: Cineva, un amic, îi vorbește. El zâmbește trist, scoate din buzunar un carnețel pentru convorbiri și cu o voce ascuțită, cum au adesea surzii, îl roagă să-i scrie întrebarea.
Nici măcar copilăria n-a fost o etapă cu amintiri prea plăcute pentru marele compozitor. Tatăl său îl obliga să exerseze ore în șir la clavecin sau la vioară. Grijile materiale nu l-au ocolit. La unsprezece ani cânta în orchestra unui teatru; la treisprezece era deja un cunoscut organist. Boala de plămâni a mamei sale, boală care i-a adus sfârșitul, l-a făcut pe tânărul Beethoven să creadă că și el suferă de aceeași maladie. S-a maturizat mult prea devreme, cu gândul că sfârșitul vieții sale ar putea veni oricând. Obișnuia să spună:
Biet om, cel care nu știe să moară! N-aveam decât cincisprezece ani și știam lucrul ăsta.
În 1789 compozitorul celor nouă simfonii s-a înscris la Universitatea din Bonn, urmând cursurile de literatură germană ținute de un profesor care va deveni mai târziu acuzator public în ținutul Rinului de Jos.
Nu boala de plămâni l-a măcinat pe Beethoven, ci surzenia, pe care a încercat să și-o ascundă, dar, în 1801, face primele mărturisiri despre infirmitatea sa: "Amară e resemnarea în care sunt nevoit să-mi caut un refugiu! Fără îndoială că mi-am pus în gând să mă ridic deasupra tuturor acestor necazuri, dar o să pot, oare?...
Încearcă să ducă o viață cât de cât normală: la teatru ocupă un loc lângă scenă ca să audă ce vorbesc actorii. Când cineva vorbește mai încet, abia dacă-l aud;
pe de altă parte, dacă cineva strigă, mă scoate din fire
Vreau totuși, dacă e cu putință, să țin piept destinului
Romain Rolland observă că tristețea firească a muzicianului german apare în câteva compoziții scrise în 1799 (Sonata patetică op.13) și în 1798 (Sonata a treia pentru pian, op.10). Autorul cărții spune, în continuare: Pare ciudat, totuși, că ea nu se răsfrânge în toate lucrările din acea perioadă, că mai sunt încă multe ca, de pildă, surâzătorul Septet (1800), ori senina Simfonia întâia în Do major (1800), ce oglindesc o juvenilă nepăsare.
Această juvenilă nepăsare este, totuși, normală: Probabil că sufletul are și el nevoie de timp spre a se obișnui cu suferința: atât de dornic e de bucurie, încât atunci când n-o are, trebuie neapărat s-o născocească. Iar dacă prezentul este trist, se întoarce în trecut. Strălucirea zilelor fericite stăruie încă o bună bucată de vreme după ce au pierit.
Ludwig van Beethoven a trăit, a sperat, a iubit, a fost dezamăgit în dragoste, ca oricare alt om. Multe din creațiile sale sunt inspirate din propria lui viață. A fost îndrăgostit de Giulietta Guicciardi, căreia i-a dedicat Sonata lunii. Beethoven, îndrăgostit, scria unui prieten: Viața e ceva mai blândă cu mine acum și am început să mă amestec mai mult printre oameni
Schimbarea asta s-a înfăptuit prin vraja unei fete dragi: mă iubește și o iubesc.
Din păcate, Giulietta era cochetă, copilăroasă, egoistă și după ce l-a făcut să sufere destul pe Beethoven, în 1803 s-a măritat cu contele Gallenberg.
Dar dragostea vieții sale a fost Therese von Brunswick, de care, din păcate, a trebuit să se despartă. Într-o scrisoare adresată ființei iubite, Beethoven spunea: Îngerul meu, tu care ești totul, ești însăși ființa mea
mi-e inima prea plină de tot ce vreau să-ți spun
te port pretutindeni cu mine
Erau momente când Ludwig, plin de luciditate, autoevaluându-se, spunea despre el însuși: Sărmane Beethoven, pentru tine nu există fericire pe lumea asta. Numai pe tărâmul idealului, numai acolo îți vei găsi prieteni.
Cei doi îndrăgostiți s-au despărțit, dar pentru fiecare iubirea celuilalt a fost dragostea cea mare
În ultimul an al vieții, un apropiat al său l-a văzut pe compozitor cu portretul iubitei în brațe, vorbindu-i: Ce frumoasă erai, ce suflet mare, ca un înger!
A fost o perioadă când Beethoven chiar a crezut în posibila sa vindecare. Din păcate, nu poate să ceară decât ceva ce nu-i va veni niciodată
O, Pronie cerească, îngăduie-mi să am și eu o zi, măcar o singură zi de bucurie adevărată! Când îmi va fi dat s-o întâlnesc? Niciodată? Nu, ar fi prea crâncen!
Un contemporan cu compozitorul german spunea : Îi plăcea să discute evenimentele politice, pe care știa să le judece cu o rară înteligență, cu un ochi limpede și sigur.
Dedică o simfonie (Eroica) lui Napoleon. Apoi, dezamăgit, renunță la dedicație. Lucruri știute
dar poate mai puțin știut e faptul că despre Sonata Appasionata op. 57, cancelarul Otto von Bismarck spunea:
Dacă aș asculta-o cât mai des, aș fi pururi un om foarte viteaz.
Un fapt la care ar trebui să ia aminte toți cei care au bani. Trei dintre cei mai bogați oameni ai Vienei și-au luat obligația să-i asigure lui Beethoven un venit îndestulător de 4000 de florini anual, cu condiția să rămână în Austria. Cei trei bogătași ai Vienei și-au justificat gestul filantropic spunând că: un artist nu se poate dedica pe de-a-ntregul artei sale decât dacă este descătușat de orice preocupări materiale [
]. Subsemnații am luat împreună hotărârea să-l punem la adăpost de orice griji pe Ludwig van Beethoven și să înlăturăm astfel din calea sa orice piedică meschină în stare să stăvilească avântul geniului său.
Beethoven surzește complet din 1815. Ține legătura cu ceilalți oameni doar prin scris.
Romain Rolland spune că Beethoven n-a mai avut, în ultimii ani ai vieții, posibilitatea să-și audă compozițiile. Atunci singurul mijloc ce-i mai rămăsese ca să le audă era să le facă să cânte în el.
Lucru posibil pentru un compozitor care spunea despre el însuși:
Ceea ce sălăsuiește în inima mea trebuie să iasă la lumină; de aceea compun.
Bethoven a plecat din lumea în care orice ar fi făcut nu și-a găsit locul în 1827. De-atunci nu cred să fi trecut prea multe zile în care cel puțin una dintre compozițiile sale să nu fie auzită undeva. Oare urechile, sau inima ne sunt mai utile când le ascultăm? citat de pe site Sighet on line
|
|
Preț: Negociabil în funcție de câte (și ce) titluri cereți.
Dacă sunați e foarte posibil să vă dau prețul pe loc sau imediat ce ajung la PC.
Adauga in cos
|
|
Robinson Crusoe - Daniel Defoe Anticariat carti carte veche
Format:
carte veche de format normal
Robinson Crusoe este un roman scris de Daniel Defoe, publicat pentru prima dată în 1719 și este adesea considerat primul roman scris vreodată în limba engleză. Cartea este o autobiografie de ficțiune a presupusului autor, al cărui nume este omonim cu cel al titlului romanului, descriind supraviețuirea și viața acestuia după naufragierea sa pe o insulă tropicală din largul coastei Venezuelei de astăzi, timp în care întâlnește locuitori nativi ai Americii, captivi și marinari răsculați, înainte de a fi salvat. Modul de prezentare al acestui roman se bazează pe prezentarea amănunțită, aproape documentară a vieții personajului. Romanul și conținutul acestuia au fost foarte probabil influențate de relatarea navigatorului Alexander Selkirk, care a stat singur din 1704 până în 1709 pe o insulă pustie din arhipelagul Juan Fernandez, în largul coastei chiliene din Oceanul Pacific. Mesajul romanului Robinson Crusoe a căpătat o valoare durabilă, care a străbătut veacurile. În decursul timpului, celebritatea romanului a crescut neîncetat, numărul traducerilor în cele mai multe limbi ale globului fiind imens (prima traducere românească datează din 1835). Robinson Crusoe i-a făcut să viseze pe milioane de adolescenți din întreaga lume.
Cartea cuprinde un număr de 20 capitole, fiind un elogiu adus omului, puterii acestuia de a supraviețui în condiții nespecifice condiției umane, într-o singurătate deplină. Romanul trezește un interes deosebit ca urmare a relatării întâmplărilor la persoana I. Forma credibilă în care se prezintă conținutul creează celui care o citește impresia că autorul trece prin toate întâmplările descrise. Luciditatea și coerența gândurilor, munca din aproape în aproape în realizarea celor necesare vieții de zi cu zi sunt impresionante. Primele capitole dezvoltă două mari idei morale care-l vor însoți pretutindeni în aventuri pe personajul principal, Robinson Crusoe. Prima idee este aceea că este rău să nesocotești sfatul părinților, iar a doua este că trebuie să te simți norocos, dacă Dumnezeu nu te-a lăsat nici bogat, nici sărac, pentru că te-a lăsat fericit.
Robinson Crusoe s-a născut în anul 1632, în orașul York, într-o familie cumsecade, având 2 frați. Dornic de aventuri, Robinson, fără să asculte de sfaturile tatălui, pleacă la nouăsprezece ani de acasă și întreprinde mai multe călătorii pe mări și oceane. S-ar putea spune că soarta i-a dat mai mult decât a dorit. Deseori își spunea că era mai bine dacă ar fi rămas acasă unde ar fi putut trăi liniștit nelipsindu-i absolut nimic din ce ar avea nevoie, însă, cum vremea se arăta mai prielnică, uita complet de aceste gânduri și își relua călătoriile, în cele din urmă, ajungând robul maurilor câțiva ani. Reușește să scape de sub robie și este salvat de bunătatea unui căpitan care l-a dus în Brazilia și i-a procurat pământ pe care l-a transformat într-o plantație de trestie de zahăr și tutun câștigând bine de pe urma acesteia. Nu trece mult timp și, într-o zi, se ivește o nouă oportunitate de călătorie pe mare pe care o acceptă în scopul de a-și cumpăra negri pe care, mai apoi, să-i facă ajutoare pentru plantația sa, nesocotind iarăși sfaturile primite cu multă vreme în urmă din partea părinților săi. Călătoria s-a dovedit mai mult decât neprielnică, atât pentru Robinson cât și pentru cei de la bordul corăbiei, astfel încât, după ce o furtună puternică i-a îndepărtat de la traiectorie, Robinson s-a trezit fiind singurul naufragiat pe o insulă nelocuită, dar mai târziu s-a dovedit că într-o altă parte a insulei veneau canibali de pe continent pentru a-și lua masa. Se pare că naufragiase pe o insulă din Trinidad, însă soarta nu a fost așa de crudă, deoarece, corabia naufragiase destul de aproape de mal cât să-și poată lua tot ce a găsit necesar și să le folosească cât timp va avea nevoie acolo.Pe această insulă este nevoit să stea 28 de ani, timp în care a luptat din greu cu vitregiile locului și cu singurătatea. A învățat să-și procure toate cele necesare traiului său, astfel că, nu i-a lipsit mai nimic și ducea o viață liniștită, până când a descoperit canibalii care veneau uneori pe insulă să mănânce prinzonierii care-i prindeau pe continent. Robinson a găsit resurse de putere, sfârșind prin a se consola, spunându-și că soarta sa e mai bună totuși decât a altora și că, la urma urmei, fiecare este nevoit să-și trăiască propriul destin.Și-a propus să nu se mai gândească deloc la trecut, ci doar la felul în care poate să-și facă viața suportabilă în noile condiții. Reușește, încetul cu încetul, să transforme insula într-un loc fertil și propice unei vieți îndestulate. În ultimii trei ani în care a stat pe insulă a salvat un canibal care urma să fie mâncat de vrăjmașii săi, botezat mai apoi cu numele de Vineri, și pe care l-a făcut servitorul său de nădejde , dezvățându-l de poftele sale pentru carnea de om. Salvarea lui Robinson a fost salvarea căpitanului unei corăbii a cărei echipaj s-a răzvrătit împotriva sa și doreau să-l lase pierdut pe insulă, crezând-o nelocuită. După lupte aprigi și capturarea multor membri ai echipajului, ținându-i ostatici și făcându-i să implore făgăduință pentru viața lor, au pus mâna pe corabie. Într-un final, se întoarce în Anglia, unde află ce s-a ales până la urmă de familia lui. Se regăsește cu vechiul său prieten, căpitanul care l-a dus în Brazilia când scăpase de mauri pe coastele Africii. Vinde plantația din Brazilia de unde scoate o grămadă de bani. Se întoarce și se stabilește definitiv în Anglia unde se însoară, are copii, dar este încă în căutare de mici aventuri. După câțiva ani revine pe insula sa și contribuie la colonizarea și la civilizarea acestui teritoriu. Felul în care se încheie romanul lasă impresia că ar fi putut urma o continuare.
|
|
Preț: Negociabil în funcție de câte (și ce) titluri cereți.
Dacă sunați e foarte posibil să vă dau prețul pe loc sau imediat ce ajung la PC.
Adauga in cos
|
|
Ciuleandra - Liviu Rebreanu Anticariat carti carte veche
Format:
carte veche de format normal, editia a 5-a
|
|
Preț: Negociabil în funcție de câte (și ce) titluri cereți.
Dacă sunați e foarte posibil să vă dau prețul pe loc sau imediat ce ajung la PC.
Adauga in cos
|
|
Cosmologie si alchimie babiloniana - Mircea Eliade Anticariat carti carte veche
Format:
NU ESTE PE STOC, INSA O CAUT LA COMANDA - pentru detalii va rog puneti cartea in cos. Scrieti la observatii ceva de genul: stiu ca nu e pe stoc dar doresc sa o cautati pentru mine si finalizati comanda. FOARTE EFICIENT ESTE DACA SUNATI LA TELEFON clik pe butonul Contact si gasiti nr de telefon. de preferat cel rosu.
va voi trimite un mesaj cu un fisier atasat cu conditiile pentru a cauta aceasta carte sau mai multe altele care poate nici nu sunt postate pe site si le doriti !
carte veche de format ceva mai lat decat normal
prima editie
|
|
Preț: Negociabil în funcție de câte (și ce) titluri cereți.
Dacă sunați e foarte posibil să vă dau prețul pe loc sau imediat ce ajung la PC.
Adauga in cos
|
|
Cartile junglei - Rudyard Kipling Anticariat carti carte veche
Format:
carte veche de format normal in limba romana - un singur volum
traducere de Jul. Giurgea
Premiul Nobel pentru Literatură, 1907
Motivația Juriului Nobel:
...pentru puterea de observație, originalitatea imaginației, virilitatea ideilor și remarcabilul talent narativ care caracterizează creația acestui autor de reputație mondială
Rudyard Kipling a fost un poet și prozator britanic, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1907. Este celebru prin povestirea sa pentru copii "Cartea Junglei" (1894), romanul indian de spionaj "Kim" (1901), poemele "Gunga Din" (1892) și "If " (1895), numeroase schițe și nuvele. În 1934 i s-a acordat, alături de William Butler Yeats, Premiul Gothenburg pentru Poezie. În timpul vieții a fost considerat un remarcabil poet și i s-a oferit un titlu nobiliar și postul de poet laureat ambele refuzate de Kipling.
Aventurile lui Mowgli au fost culese in perioade diferite si din locuri diferite, de la o multime de informatori, majoritatea dorind sa‑si pastreze anonimatul. Cu toate acestea, de la o asemenea distanta, Editorul simte nevoia sa ii multumeasca gentlemanului hindus de pe stanca veche, un rezident stimat al versantilor colinei Jakko, pentru evaluarea sa convingatoare, chiar daca un pic sarcastica, asupra caracteristicilor nationale ale castei sale babuinii. Si Sahi, un savant extrem de documentat si de perseverent, membru al recent disparutei haite Seeonee si artist binecunoscut la targurile din sudul Indiei, unde dansul cu botnita pe care il executa langa stapanul sau atrage tineretul, dar si frumusetea si cultura a nenumarate sate au contribuit la majoritatea datelor valoroase despre oamenii acelor locuri, despre modul de viata si obiceiuri. Acestea au fost folosite, in mod liber, in povestiri precum Tigrul! Vine tigrul!, Vanatoarea lui Kaa si Fratii lui Mowgli.
|
|
Preț: Negociabil în funcție de câte (și ce) titluri cereți.
Dacă sunați e foarte posibil să vă dau prețul pe loc sau imediat ce ajung la PC.
Adauga in cos
|
|
|
© 2024 Anticariat Librarie, Ploiesti. Toate drepturile rezervate.
|
|
|
|
|
