|
Descriere:
|
stau la raspantie. Inaintea mea se afla doua drumuri : ma gandesc pe care sa merg mai intai.
O femeie intra în boxa acuzatilor. Era înca frumoasa, cu toata paliditatea ei, cu tot aerul ei ratacit si obosit; singure pleoapele, de o forma încîntatoare, erau ofilite de lacrimi si gura vestejita, dar prea tînara. Parul ascuns de palaria neagra, nu i se vedea.
îsi duse fara sa-si dea seama, amîndoua mîinile la gît, cautînd, fara îndoiala, perlele colierului care îl împodobise altadata, dar avea gîtul gol ; mîinile sovaira ; isi frînse încet si trist degetele si multimea rascolita care îi urmarea cu privirea cele mai mici miscari, facu sa se auda un murmur surd.
- Domnii jurati vor sa vada fata dvs., spuse presedintele. Scoateti-va palaria.
O scoase, si iarasi toate privirile se atintira la mîinile ei goale, mici si perfecte. Camerista ei asezata în primul sir de martori, facu fara sa vrea o miscare înainte, ca pentru a-i veni în ajutor, constiinta prezentului îi reveni însa, se rosi si se tulbura.
Era o zi de vara pariziana, rece si palida, ploaia se prelingea pe ferestrele înalte ; captuseala de lemn vechi a salii, stucaria aurita a plafonului si robele rosii ale judecatorilor, erau luminate de o lumina pamîntie de furtuna. Acuzata privi juratii asezati în fata ei, apoi sala, unde ciorchine de oameni erau agatati de toate colturile.
Presedintele întreba :
- Numele si prenumele ?... Unde v-ati nascut ?... Vîrsta dvs. ?...
Nu se auzi murmurul iesit de pe buzele acuzatei. în sala cîteva femei soptira :
- A raspuns... Ce a spus ?... Unde e nascuta ?... N-am auzit... Ce vîrsta are ?... Nu se aude nimic ! ..."
|
