|
Descriere:
|
Introducere
Era alta luna cînd am ajuns la Dallas, dar mi s-a parut ca înteleg foarte bine ce va fi fost atunci, în noiembrie. Pamînturile erau saturate de apa, dupa mari ploi, în unele parti mi se parea ca vad mai multa apa decît pamînt. O iluzie. Doua zile cit am ramas acolo, în trei sau patru rînduri a izbucnit furtuna, pe neasteptate, cerul si-a deschis portile si orasul era înecat în munti de apa, cazînd violent, în perdele dese care sugrumau peisajul, acopereau iarba si strazile, un diluviu ce nu mi se parea mai prejos decît cel biblic. Din fericire, niciodata nu m-a prins afara. In clipa în care îmi blestemam soarta, spunîndu-mi ca puteam sari peste Texas în calatoria mea, dezlantuirea înceta la fel de neasteptat. în cîteva minute, de parca m-as fi aflat în fata unei vrajitorii cumplite, soarele stralucea din nou, pamîntul înghitea apa, ca un burete nesatul, doar ici si colo mai persistau ochiuri din care ieseau aburi, ca de pretutindeni, aerul devenea aproape irespirabil, casele, strazile si oamenii alunecau într-o zapuseala sufocanta, care, dupa doua zile, la Houston, avea sa fie cumplita. Dar mi-a fost usor sa înteleg ce se va fi petrecut în acel noiembrie 1963, cînd John F. Kennedy sosea la Dallas :
Dimineata plouase. Ochiuri de apa mai persistau ici colo. Apoi a iesit soarele si vîntul a zvîntat peisajul. Era ceva mai frig decît în luna în care am vazut eu orasul. Dar o zi senina si însorita de toamna. Era firesc sa strabata orasul într-un automobil decapotabil. Sosisera la Dallas sa-i cîstige pe oameni de partea lor, cuplul prezidential trebuia vazut
|
