|
|
Anticariat Librarie - Mii de carti vechi si noi din cele mai diverse categorii
|
|
|
Anticariat Librarie => Lista carti => Cautare: Urmuz
|
|
Haiducul - Bucura Dumbrava Anticariat carti carte veche
Format: 19/12,5 cm-
carte veche
Izvoarele, de care m-am slujit la studiul vietii lui Iancu Jianu si a timpului sau, sunt cele urmatoare: Aricescu, Ioan Ghika, Heliade Radulescu, Hurmuzaki, Ionescu-Gion, Zorga, Poboran (istoria orasului Slatina), Tocilescu, Rangabe, Xenopol, Zallony. Genealogia familiei Jianu, precum si notite din viata haiducului, le datoresc amabilitatii d-lui Ion St. Cezianu, stranepotul eroului popular. Material folcloristic am cules din scrierile d-lui F. Marian si din cartea populara a d-lui N. D. Popescu despre Iancu Jianu, in care se gasesc adunate, cu laudabila sarguinta, multe detalii si particularitati istorice si culturale, care nu le-as fi putut gasi in alta parte, fiindca opere culegatoare de acest fel nu exista inca in Romania. In linii mari m-am si tinut, in descrierea vietii de haiduc a lui Jianu de felul cum a descris-o d-l N. D. Popescu, m-am abatut insa acolo unde istoria sau notitele mele particulare m-au luminat intr-altfel. Cele mai pretioase deslusiri, insa, istorice si culturale mi le-a dat d-l Teodor Nica care, intr-un mod cu adevarat prietenesc, mi-a pus la dispozitie tot tezaurul sau, inca nepublicat, de insemnari si observatii, adunate de domnia-sa in curs de mai multi ani, privitoare la obiceiurile si la viata poporului romanesc.
BUCURA DUMBRAVA
|
|
Preț: Negociabil în funcție de câte (și ce) titluri cereți.
Dacă sunați e foarte posibil să vă dau prețul pe loc sau imediat ce ajung la PC.
Adauga in cos
|
|
Matei Iiescu - Radu Petrescu Anticariat carti Dragoste, romantic, iubire
Format: 20/13 cm-
Opera lui Radu Petrescu se împarte în două categorii a căror complementaritate formează un întreg coerent organizat: opera de proză propriu-zisă (Proze și romanele O moarte în provincie, Ce se vede și Matei Iliescu) și jurnalele (Ocheanul întors, Părul Berenicei, A treia dimensiune, Catalogul mișcărilor mele zilnice). Jurnalele, pe lângă notațiile vieții de familie sau ale vieții sociale ale scriitorului, surprind și năucesc" prin originalitatea tezelor de hermeneutică aplicate pe mari opere literare sau plastice, prin explicațiile asupra propriei filosofii de creație. Nu mă voi opri asupra jurnalelor în acest articol decât ca instrumentar analitic destul de generos.
8 iulie 1962. Însuși Radu Petrescu face o sinteză a operei sale în Părul Berenicei: Pentru a ajunge aici (la capodopera Matei Iliescu), mi-au trebuit douăzeci de ani. ... Adevărata mea școală a început atunci, în 1946, cu jurnalul. Peste alți doi ani, în 1948, am renunțat definitiv la versuri și mi-a trecut vag prin minte ideea de a face roman. Am pus într-un carnet un fel de plan. În 1950, jurnalul meu a căpătat un aspect nou ca dimensiune și colorit al imaginilor și, în 1951, mi-am învins în fine bâlbâiala și am scris în trei zile Sinuciderea din Grădina Botanică și, în 1952, în două luni, Didactica Nova. Pentru a ajunge la Didactica mi-au trebuit așadar zece ani, după care am început pregătirile pentru Matei (primele încercări pentru el în 1950 și 1951): în 1953, am încercat să-mi adun ideile despre scris, în anul următor am făcut primul exercițiu de roman cu O moarte în provincie, peste înca un an, în 1955, Ce se vede, și apoi a urmat o lungă perioadă când n-am putut realiza nimic închegat însă mi-am transcris parțial jurnalul, am continuat să caut tonul lui Matei în multe încercări, am mai lucrat la cărțile mele, pilindu-le, și am citit foarte mult. Acum la capătul acestor alți zece ani, am ajuns în pământul promis și începe pentru mine un alt soi de școală în care nu mă voi avea decât pe mine ca profesor".4 Citind acest fragment, Radu Petrescu nu poate fi definit decât ca ascet, obsedat de poetici literare din toate timpurile, pe care ajunge să și le asimileze printr-o muncă neostoită. Scopul acestui demers este de a învăța cum se face marea literatură și de a vedea cum să își pună pe hârtie propriile revelații.
Oare pâna la Matei Iliescu să nu avem decât exerciții de ...scriitură, în scopul formării, al edificării scriitorului capabil să scrie Romanul? S-ar părea că așa este, căci citind Prozele, dai de stiluri narative total diferite, de parcă autorul se ia la trânta cu zmeii" poeticii literare, pentru a-și măsura forțele. Ba mai mult, ca un veritabil erou de basm, învinge și accede la un nivel superior, propunând noi viziuni.
Prima proză, Didactica nova se vrea a fi un catalog imagistic, de senzații, scris la persoana întâi, în care instanța naratorială obiectivă a adultului vede cu ochii subiectivi ai copilului. Totul pare privit cu ochii copilului, dar există conștiința de demiurg a adultului, cea din urma nesfiindu-se a se arăta textual, revenind în planul prezentului, acela al actului scrierii propriu-zise: Mai am în minte parcă umbre neliniștite însă din încâlceala lor nu pot scoate nimic pentru catalogul meu. După cum observa și Ion Bogdan Lefter, planurile se intersectează: există planul trecutului, al imaginilor, al spațiilor create, și planul prezent, al actului de a scrie, apărut ca un contra-plan, ce dinamizează ritmul. Experiențele relatate aici, de descoperire a Lumii (prin observarea lumilor mici ce o compun), sunt de fapt o succesiune de revelații. Catalogul ar fi un traseu inițiatic cu triplă bătaie: o inițiere a unui eu fictiv ce evoluează din copilărie spre adolescență, o inițiere a unui narator textual ce ia act de conștiința de sine ca instanță narativă superioară și o inițiere poetică de formare a romanului din propria materie. Încă din prima pagină are loc revelația conștientizării sinelui. Apoi urmează și altele cum ar fi cea a Raiului și a Iadului, a cerului, a mării etc. Nu mă pot opri să nu citez revelația textului ca existență de sine stătătoare: am simțit pentru întâia dată că lumea exprimată traiește și trăiește într-un spațiu al ei, perfect vizibil de dincoace însă de neatins... pentru că, deși pare a se supune acelorași legi ca și ceastălaltă, a noastră, în realitate despre legile ei nu știm nimic dat fiind că timpul în care ele se desfășoară este cu totul altul decât al nostru și gesturile care se petrec acolo, nediferind mult de ale noastre zilnice, împrumută de la acest timp specific, care este al eternității cu totul alte semnificații.(s.a.) Ceea ce naratorul descoperă este că în spatele substanței generată și generatoare de text se află metafizica tare a Ideilor, unde se găsesc sensurile fundamentale (idee obsesivă la Radu Petrescu). Însuși textul pe care l-a creat (Didactica nova) se integrează acestei lumi a tradiției scriiturale, al cărei adevăr transcende lumea reală. Prin această viziune, Radu Petrescu vine și schimbă percepția asupra literaturii din spațiul românesc, îndreaptă cititorul spre o altă literatură, diferită de cea care își caută resursele în exterioritatea socială, psihologică, sau în miticul arhaic. Acum textul nu mai este subordonat vieții, ci el devine o realitate de sine stătătoare, textuală, cea a operei ce trăiește după bătăile ritmului propriu, intrinsec. Toate încercările de a continua Didactica nova pentru a pune în ea lucruri uitate când am scris-o în 1952, au fost imposibile, ca și când cartea le-ar fi respins". Cititorul participă împreună cu naratorul la descoperirea acestor noi spații textuale, lăsându-se conduși de necesitățile de compoziție.
A doua proză este altceva. Sinuciderea din Grădina Botanică este construită pe principiul mișcării, si nu al reprezentării imagistice statice. Ritmul compozițional se alcătuiește din salturi, vizibile pe două niveluri: macrotextual și microtextual. La nivel macro, textul, montat pe clasica tehnică a manuscrisului găsit, sare dintr-un compartiment în altul, variind prin compoziție ritmică. Prima parte este evocarea la persoana întâi a mai multor secvențe din viața personajului-narator, într-o succesiune cronologică pe o perioadă de timp de aproximativ 20 de ani. Ritmul este unul allegro. Spațiul și timpul se schimbă rapid (salturi microtextuale), creând senzația de săritură dintr-un tren în altul, cum chiar naratorul-personaj, într-o scrisoare către un prieten, explică: Expresul în care am sărit așa, din goană inversă, ..., e, spre deosebire de celălalt, plin cu altfel de călători, nu reali, ci alegorici, niște măști fantastice, de carnaval, autoportrete secrete, zâmbetul jenat al sincerității mele cu mine" 8. În partea a doua, asistăm la o rupere de ritm, unde vocea nu mai este a personajului narator, ci a personajului-editor, care destructurează poetica întregului text. Se iese din text si se intra în rama lui. Ritm nu mai există, timpul e mort, se anunță sinuciderea din Grădina Botanică, a naratorului. Cititorului i se dă impresia unei lumi create artificial, a unei existențe pur textuale. Vocea editorului se revoltă împotriva receptării în cheie realistă: protestez împotriva oricărei încercări de a lua în serios afirmațiile autorului"9. Ultima parte, Alte scrieri, alcătuită din diverse texte, hrănite din textul propriu-zis, aduc noi perspective asupra unor personaje și situații, conțin teorii asupra scriiturii. Aceste texte dau o alcătuire omogenă compoziției de ansamblu a prozei, și propun din nou o tehnică originală de a face literatură, anume un text ce se are pe sine punct de origine (Alte scrieri există datorită Sinuciderii..., texte ce fac parte din aceeași proză). Aici salturile sunt de la o scriere la alta. Ritmul dă impresia de lentoare, de mișcare în reluare, prin chiar reluarea unor fragmente din prima parte. Nu există nici o legătură spațialo-temporală sau tematică între ele; textele joacă mai degrabă rolul de sateliți ficționali ai operei. În Sinuciderea se simte preocuparea pentru compoziție, în aceeași proză existând stiluri diferite, clar delimitate. Se poate vorbi de postmodernism prin tehnica fragmentării, prin nonsensul unor situații (care amintesc de Urmuz), prin personaje care se dezumanizează. În punctul de origine al Sinuciderii nu se află nici o experiență tare care să vrea să urce mai sus de ceea ce se vede, ci din contră, parcă direcția este inversă, de coborâre, oricum de negare a umanului (caci ce altceva este o sinucidere dacă nu o negare de sine, o negare a umanului în ultimă instanță).
Jurnalul ar fi cea de-a treia proză și, poate, cel de-al treilea stil. Notațiile zilnice cuprind detalii ale vieții de zi cu zi, gânduri legate despre proza sa, referiri la lucrări ...universale. Nu întâmplator se află Jurnalul prezent în volumul de Proze. Ca operă literară jurnalul capătă valori multiple. Este un alt fel de a face literatură. Aici nu mai există o unitate de ansamblu, iar relația narator, autor, personaj stă sub semnul echivalenței. Eul empiric se metamorfozează într-un eu livresc, estet, iar o dată cu el și realitatea empirică se transformă într-una de hârtie, ea fiind supusă viziunii livresc-subiective a autorului. Cea mai lirică formă de epic este tocmai această specie" a jurnalului. Demiurgul se creează pe sine însuși, se dezvăluie însuși motorul ...creator în chiar inima volumului Proze.
În Efes, ultima proză, scrisă de data asta la persoana a treia, pare croită după un tipar realist social și existențial. Aici unghiurile se schimbă. Regăsesti în același timp stilul balzacian, cel proustian, joycean, și mai mult decât atât, stilul radupetrescian, acela al scrierii în transparență, scriere ce generează, în același timp, mai multe registre de sensuri. Titul, În Efes, are o triplă trimitere existențială: moartea (ruinele din orașul Efes), sacralitatea (templele de cult) și planul uman, al curgerii oarbe a existenței cotidiene (Efesul de azi, de care nu se mai prea aude nimic), toate co-existând în timp și spațiu. Aceasta viziune cu toate planurile ce le implică este regăsibilă în proza propriu-zisă. Radu Petrescu tocmai asta face, dă viață ruinelor, prin personajul Mihai, care reușește să iasă din spațiul uman spre cel... celest. E singurul personaj ce descoperă sacralitatea existenței prin iluminare, trăind experiența deja-vu-ului, prin vederea calugăriței de la mânăstirea Pasărea, prin realizarea propriei staturi când se vede în geamul balconului, și, mai mult, când traiește experiența senzației de extensiune a propriei ființe, adică posibilitatea eroului de a de a se afla în aceeași clipă în locuri diferite, dar și în timpuri diferite. Aceleași experiențe le are și Proust în romanul său, numai că Radu Petrescu merge în altă direcție. Eroul are conștiința sa de hârtie, de fabricat de o instanță superioară pe care el, eroul, pare să o controleze accidental în mijlocul unei acțiuni: Nu păream destinat unei astfel de întâmplari, vorbi Mihai cuiva de deasupra, crezi că era chiar necesară? Crezi că așa cum m-ai facut o pot duce?"10 Sau întrebarea altui personaj, Sandu Poenareanu, către Mihai, Crezi că trăim în altă parte decât aici, în hârtii?, provoacă fior metafizic doar lui Mihai, celălalt dorind doar a-i atrage atenția. Prin contrapunctare cu celelalte personaje, Mihai este prezentat ca fiind cel mai pasiv. El chiar nici nu există ca persoană pentru ceilalți. Ființa lui este mai mult metafizică decât fizica. Ceilalți sunt asemeni lui Stanică Rațiu (Leon Marcu), sau moș Costache (Octav Dinescu) orbi la transcendent, robiți banului.
Așadar, există două categorii de personaje: cele pământene și cele, mai curând, celeste. Interesant este jocul de perspective, unde naratorul propune viziuni și reprezentări existențiale în funcție de personajul asupra căruia se insistă. Este problematizată tema vieții, a morții, a timpului, dar nu numai pe un plan, ci pe mai multe deodată: în planul real, dar și în cel textual. Radu Petrescu propune conștiinței cititoare o poetică mai puțin obișnuită, anume a personajului care ajunge «să-l scrie pe cel care-l scrie», scriindu-se astfel pe sine"11.
Toate aceste proze, de o valoare literară indiscutabilă, ar fi cei patru stâlpi... propedeutici pe care se va sprijini capodopera-Matei Iliescu, operă elaborată cu un efort și o răbdare benedictine. Aflăm, din Părul Berenicei, tot travaliul creator al acestui roman. Precauția este atât de mare, încât autorul câteodata refuza să își continue munca obișnuită, pentru a nu ieși din greșeală din tonalitatea romanului. El vrea să redea omului imaginea lui întreagă de om divin, imagine aflată într-un continuu declin de la Renaștere încoace, după cum chiar autorul remarca într-un jurnal. Prin prisma unor experiențe ce vizau persoana iubită și propria persoană, scriitorul are revelația nemijlocită a dualității ființei umane, ființa de lut" si cea eternă, din stele. Cele două forme de existență interferează tocmai în momentul tare" al oricărei revelații. Toate aceste stări sunt consemnate în Ocheanul întors. Ele sunt de fapt punctul de pornire al formei scrise de mai târziu, după cum descoperă Virgil Podoaba în Metamorfozele punctului. Orice tentativă de a-l situa pe autor în rândul scriitorilor pur livrești cade. Livresc este în măsura în care face apel la o intertextualitate cultural-mitologică, în text găsindu-se într-o formă originală mai multe mituri: Zeus, Danae, Leda, Icar, întruchipate prin înseși personajele romanului, și nu numai.
Apelul la mituri este o formă de algoritm pentru a scoate la iveală experiențe ...tari, care transgresează limitele omenescului, tocmai pentru a ajunge la imaterialitatea ființei umane, adevărata structură fundamentală a omului: Pentru a înțelege fapta umană trebuie să sapi pâna dai de fund, de mitologie, și trebuie ca toate straturile arheologice străbatute pâna acolo să fie vizibile. Adevăr valabil pentru personajul de roman în întregul lui. Toate straturile din care el se compune trebuie să fie active, elemente ale construcției epice".12 Așa sunt construiți și protagoniștii romanului, Matei și Dora, surprinși pe parcursul unei întregi relații de dragoste, de la punctul zero pâna la punctul terminus. Marele motor al romanului, dragostea, a fost aleasă de scriitor, căci ea duce pe barbat în mitologie, îl face să se simtă zeu, în același timp fiind drumul spre tot, dupa cum afirma autorul în Părul Berenicei. Gesturile personajelor, în aparență banale și nesemnificative, au trimiteri mult mai profunde, care se înscriu în tipare abisale, mitice. Prin această viziune, are loc o mutație nu numai tehnică și estetică ce ține de un nou mod de a face literatură, ci mult mai mult, are loc o mutație de ordin chiar ...cultural. Originalitatea în ceea ce privește tehnica narativă este tocmai dualitatea planurilor ce interferează, ceea ce Radu Petrescu a numit transfer de calități, și autoparafrază, prin care romanul își găsește materia în el însuși, reluându-și scenele fundamentale. De aici înainte (cap XXI, n.a.) voi relua mereu în filigran, scene vechi din carte, după modelul oglinzii sau al trandafirilor. Această poetică originală îl situează pe prozator pe o treaptă diferită, de nu cumva superioară", față de predecesorii săi, de la care a învățat să facă literatură. Cultural, raportarea omului la lume se schimbă fundamental, omul recucerindu-și paradisul pierdut. Lumea își găsește coerența într-o altă ordonare: diferența microcosm vs. macrocosm nu-și mai găsește legitimitatea. Partea devine tot una cu întregul, omul fiind asimilat universului. Absurdul, gratuitatea, dezumanizarea, nonsensul, teme frecvente în literatura contemporană scriitorului, sunt negate prin Matei Iliescu, aici fiecare gest având un corespondent transcultural, ce duce pâna la mituri.
Critica de după 89 s-a pus de acord asupra unui singur lucru: și anume, a fost de acord că Matei Iliescu este o capodoperă, atât prin viziunea pe care o oferă, cât si prin tehnica narativă, ce nu au egal pâna la el. Nebunia" lui Radu Petrescu a fost de a juca totul pe o carte, pe Matei Iliescu. Radu Petrescu este un caz singular în literatura româna, atipic, pe care nu îl poți încadra clar. El este egal cu el însuși și cu nimeni altcineva.
|
|
Preț: Negociabil în funcție de câte (și ce) titluri cereți.
Dacă sunați e foarte posibil să vă dau prețul pe loc sau imediat ce ajung la PC.
Adauga in cos
|
|
Aventurile capitanului Baliverna - A. Nekrasov Anticariat carti copii, elevi, scolari, aventura, povesti, basme
Format:
NU ESTE PE STOC, INSA O CAUT LA COMANDA - pentru detalii va rog puneti cartea in cos. Scrieti la observatii ceva de genul: stiu ca nu e pe stoc dar doresc sa o cautati pentru mine si finalizati comanda. FOARTE EFICIENT ESTE DACA SUNATI LA TELEFON clik pe butonul Contact si gasiti nr de telefon. de preferat cel rosu.
va voi trimite un mesaj cu un fisier atasat cu conditiile pentru a cauta aceasta carte sau mai multe altele care poate nici nu sunt postate pe site si le doriti !
de format ceva mai mic decat A4, cu ilustratii de Dana Marinescu
apărută inițial în 1937 sub forma unor benzi desenate într-o revistă pentru tineret, a fost publicată ca roman cu doi ani mai târziu. Autorul, Andrei Sergheevici Nekrasov (1908-1987) a avut o viață destul de agitată, ocupându-se cu marinăria, dar îndeplinind și diferite însărcinări politice în Partidul Comunist Bolșevic. A fost de altfel arestat în chiar anul apariției Aventurilor... și a fost eliberat abia după moartea lui Stalin. Din viața de marinar pare să-și fi extras Nekrasov interesul pentru poveștile de gen, cum e cea de față. Pretextul e nu foarte original, însă eficient: la o școală unde se preda (printre altele?) navigația, profesorul la respectiva disciplină era un anume Hristofor Bonifatievici Balivernă, ins nici tânăr, nici înzestrat cu o înfățișare de natură să stârnească admirația elevilor:
Era gras și mic de statură. Părul și-l aducea de la ceafă spre frunte și se bărbierea cu grijă; purta ochelari fără ramă, prinși cu un șnuruleț negru.Avea o voce domoală, plăcută și zâmbea tot timpul, frecându-și mânuțele mici și grăsuțe ca și el. Și cu toate că priza tabac negru, ca un adevărat lup de mare, ca înfățișare semăna mai degrabă cu un farmacist ieșit la pensie decât cu un fost căpitan de cursă lungă. De aceea, pentru ca să punem capăt odată îndoielilor, noi, elevii lui, l-am rugat într-o zi să ne povestească despre călătoriile lui.
Balivernă nu a cedat imediat, însă după câteva zile, fiind răcit cobză și neputând să iasă din casă, a fost vizitat de narator (unul din elevi), căruia i-a relatat povestea unui voiaj spectaculos în jurul lumii. Această relatare constituie corpul cărții. Va urma evocarea unei călătorii circumterestre la bordul unei corăbii noi-nouțe botezate, promițător, dar cam șchiop, Belezza. Las la o parte lipsa unui l din numele vasului. Pocinogul e mult mai mare, căci cei doi de z se șterg accidental, iar numele devine Belea. În versiunea rusă nenorocoasa corabie se numise la început Pobeda, din nume căzuseră primele două litere, iar substantivul rămas nu era deloc încărcat de conotații pozitive. Vedem acum de ce e relevant omen-ul de care pomeneam la început. De la o Belea condusă de un căpitan Balivernă nu prea ai ce aștepta.
Ceea ce urmează e o suită de aventuri burlești prin diferite porturi ale lumii. Balivernă angajează doi marinari care nu știu decât să dea de bucluc. Pe unul îl cheamă, urmuzian, Fuks, pe celălalt, Lom. Nu există escală care să nu se lase cu vreun pocinog, din Norvegia și până în Canada, trecând prin Anglia sau Egipt. Contactele cu celelalte nații ale planetei constituie cam tot atâtea ocazii de afirmare a unor stereotipuri. Englezii au interese comerciale puternice și sunt desigur gentlemeni. De altfel Balivernă se va lua la trântă cu unul din ei, ceea ce cititorului român îi poate aduce în minte episodul din Lordul John de Coșbuc. Cel mai rău ies, de departe, italienii. Sunt anii în care Italia era înfierată pentru agresiunea asupra Abisiniei, iar Nekrasov ne spune despre membrii echipajului unui vas italian că potlogari din ăștia înrobiseră poporul italian, ba se pregăteau să pună stăpânire pe întreaga lume și chiar obținuseră câte ceva. El adaugă cu ironie nedistilată: În Italia, în Somalia, în Eritreea cizma italiană era respectată mai presus de orice. Sunt de altfel tușele politico-ideologice cele mai groase din carte. Niciun cuvânt despre realitățile sovietice. Micii cititori erau atrași spre o lume surprinzător de cosmopolită, deși nu li se dau prea multe motive s-o invidieze. Mi-e greu să-mi dau seama ce impact vor fi avut aceste aventuri asupra receptorului român de acum mai bine de 40 de ani. Căpitanul Balivernă nu pare să se fi impus în conștiința publicului de la noi deși ironie mai mare nici că se putea unii ar zice că azi țara e condusă chiar de către un căpitan... Balivernă. [citat de pe blogul Ce am mai citit]
|
|
Preț: Negociabil în funcție de câte (și ce) titluri cereți.
Dacă sunați e foarte posibil să vă dau prețul pe loc sau imediat ce ajung la PC.
Adauga in cos
|
|
Pagini bizare - Urmuz Anticariat carti literatura romana
Format:
editie bilingva romana si engleza, de format mai mic decat A4
face parte din literatura de avangarda
|
|
Preț: Negociabil în funcție de câte (și ce) titluri cereți.
Dacă sunați e foarte posibil să vă dau prețul pe loc sau imediat ce ajung la PC.
Adauga in cos
|
|
Istoria literaturii romane - de la origini pana in prezent - George Calinescu Anticariat carti literatura romana
Format: 20/13 cm-
cartonata cu supracoperta, formatul mare
editia a II-a revazuta si adaugita
TABLA DE MATERII
Prefață
Epoca veche. Secolele XVIXVIII. Începuturile, literatura de Ev Mediu Întîrziat
Întîiele manuscrise și tipărituri. Formarea limbii române
Literatura religioasă. Limba literară
Elocvența: Falsul necrolog Neagoe, Varlaam, Antim Ivireanul
Cronicarii moldoveni
Cronicarii munteni
D. Cantemir: folozof și romancier
Traduceri: apocrife, medievalități întîrziate, cărți de colportaj
Poezia
Miturile: Traian și Doehia, Miorița, Meșterul Manole, Sburătorul
Descoperirea Occidentului. 17791826. Clasicii întîrziați
Occidentalizarea
Văcăreștii (Ienache, Alecu, Nicolae)
Matei Milu
Vasile Aaron și Ion Barac
D. Țichindeal
Ioan Budai-Deleanu
Dinicu Golescu
Iordache Golescu
C. Conachi
Comisul Vasile Pogor
Gh. Asachi
Vasile Fabian Bob
Iancu Văcărescu
Barbu Paris Mumuleanu
Începuturi de folozofie
Presa
Romanticii. 18271848. Cîntăreții Ruinelor. Damnații. Mesianicii Utopici
Vasile Cîrlova
Tudor Vladimirescu
I. Eliade Rădulescu
C. Aristia
Gr. Pleșoianu
Grigore Alecsandrescu
A. Hrisoverghi
Daniil Scavinschi
Mihail Cuciuran
C.A. Rosetti
Mesianicii pozitivi. 18401848. Constituirea spiritului critic
Mihail Kogălniceanu
N. Bălcescu
Al. Russo
Antibonjuriștii. 18301848. Conservatismul boiernașilor
C. Faca
Zilot Românul
Naum Rîmniceanu
C. Bălăcescu
Colonelul Lăcusteanu
Paharnicul C. Sion
Întemeierea prozei. 1840. Întîii umoriști
Ermiona Asachi
Constantin Negruzzi
Anton Pann
Cilibi Moise
Romanticii macabri și exotici. 18421859. Tehnica versului muzical
D. Bolintineanu
Costache Stamati
Poezia măruntă după 1840. Patrioți și unioniști
Cezar Boliac
Ioan Cătină
Andrei Mureșanu
G. Sion
C. Negri
C. Dăscălescu
G. Săulescu
C. Caragiale
Iorgu Caragiale
E. Winterhalder
D. Gusti
N. Istrati
Al. Pelimon
C.D. Aricescu
Ioan Sîrbu
Al. Donici
Vasile Alecsandri. Momentul 1855. Poezia oficială
V. Alecsandri
Poeți minori în momentul V. Alecsandri. Epoca domnitorului Cuza
România literară
Al. Sihleanu
A. Biru
Al. Depărățeanu
G. Crețeanu
M. Zamphirescu
G. Baronzi
N. Nicoleanu
Radu Ionescu
Un sătean
I.C. Fundescu
Romul Scriban
N. Rucăreanu
N.T. Orășanu
Gh. Tăutu
C.V. Carp
Proza și teatrul după 1859. Eseul și romanul
Reviste
Al. Odobescu
N. Filimon
Gr.H. Grandea
B.P. Hasdeu
Ion Ghica
Pantazi Ghica
Ioan M. Bujoreanu
I. Codru-Drăgușanu
N. Scurtescu
Matei Millo
Junimea. Momentul 1870. Epoca domnitorului Carol
Titu Maiorescu
Convorbiri literare
Theodor Șerbănescu
N. Schelitti
Matilda Cugler
D. Petrino
Samson Bodnărescu
Anton Naum
D. Ollănescu (Ascanio)
M. de Bonacchi
I. Caragiani
Alți poeți
N. Gane
Iacob Negruzzi
V. Pogor
Miron Pompiliu
Filologi, istorici, folozofi
Mihai Eminescu. 18501889. Poetul național
Mihai Eminescu
Marii prozatori. Momentul 1880. Promoția ruralilor. Naturalismul
Ion Creangă
I.L. Caragiale
Ioan Slavici
Literatorul. 1880. Poezia socială și decadentă. Romanul ciclic
Reviste antijunimiste
Alexandru Macedonski
V.A. Urechia
Bonifaciu Florescu
Carol Scrob
Th.M. Stoenescu
Mircea Demetriade
Duiliu Zamfirescu
N. Petrașcu
Anghel Demetriescu
Grama, Laerțiu
Arta cu tendență. 1881. Epigonii lui Eminescu. Refractarii. Socialiștii
Aron Densusianu
Contemporanul
Sofia Nădejde
N. Beldiceanu
C. Mille
C. Dobrogeanu-Gherea
Ronetti Roman
A. Steuerman, Giordano
A. Vlahuță
Traian Demetrescu
N. Burlănescu-Alin
Anton Bacalbașa
Paul Bujor
Micul romantism provincial și rustic. 18901900. Nuveliștii. Poezia idilică
Revista nouă
Barbu Delavrancea
Ioan Al. Brătescu-Voinești
I.A. Bassarabescu
Vatra
G. Coșbuc
Alți scriitori între 18901900
Dimitrie Telcor
O. Carp
I.N. Roman
Teatrul mărunt pînă la 1900
Tendința națională. Momentul 1901. Noul mesianism. Analiza fondului etnic
Semănătorul
St.O. Iosif
Octavian Goga
N. Iorga
M. Sadoveanu
Emil Gîrleanu
C. Sandu-Aldea
I. Agârbiceanu
Ioan Paul
Alți scriitori
Ilarie Chendi
Ion Popovici-Bănățeanu
Umorul dialectal
Culturalitatea Bucovinei. Mihai Teliman, Em. Grigorovitza, C. Stamati-Ciurea
Îndrumări spre clasicism. 19051916. Critica universitară
H. Sanielevici
S. Mehedinți (Soveja)
Mihail Dragomirescu
Ion Trivale
D. Nanu
G. Tutoveanu
Corneliu Moldovanu
Cincinat Pavelescu
Epigramiști
M. Codreanu
Panait Cerna
Oreste
Al. Davila
G. Diamandy
George Gregorian
Ion Al. George
George Murnu
Teoria specificului național. Momentul 1906. Poporanismul. Grupul Vieții Românești
Viața românească
G. Ibrăileanu
Izabela Sadoveanu
Octav Botez
Spiridon Popescu
Calistrat Hogaș
D.D. Pătrășcanu
Jean Bart
Constanța Marino-Moscu
Dumitru C. Moruzi
Radu Rosetti
Gala Galaction
Alice Călugăru
Simboliștii. 19051906. Înrîurirea franceză
Vieața nouă
Ștefan Petică
Iuliu C. Săvescu
D. Anghel
Ion Minulescu
N. Davidescu
Eugeniu Ștefănescu-Est
Al.T. Stamatiad
Emil Isac
Elena Farago
Mihai Cruceanu
N. Budurescu
I.M. Rașcu
G.V. Bacovia
Barbu Nemțeanu
D. Iacobescu
M. Săulescu
Luca I. Caragiale
D. Caracostea
Literatura eclectică pînă la 1916. Teatrul. Basmul dramatizat
Flacăra
Victor Eftimiu
Caton Theodorian
V.Al. Jean
A. de Herz
Alți dramaturgi
Zaharia Bârsan
Mihail Sorbul
N.N. Beldiceanu
I.C. Vissarion
I. Dragoslav
Al. Cazaban
V. Demetrius, Radu Cosmin
Horia Furtună
Artur Enășescu
G. Talaz
Umoriști: G. Ranetti
P. Liciu
Romancierii. 19201930. Romanul gloatei. Romanul copilăriei. Proustienii
Liviu Rebreanu
Hortensia Papadat-Bengescu
Henriette Yvonne Stahl
Camil Petrescu
Ionel Toodoreanu
C. Stere
Gib I. Mihăescu
Cezar Petrescu
Dem. Theodorescu
Carol Ardeleanu
Al. O. Teodoreanu
Lucia Mantu
Damian Stănoiu
Gh. Brăescu
I.I. Mironescu
Victor Ion Popa
G.M. Vlădescu
Aureliu Cornea
Theodor Scorțescu
F. Aderca
I. Peltz
Ury Benador
Ion Călugăru
I. Ludo
Romulus Dianu
Sergiu Dan
Dragoș Protopopescu
Moderniștii. Momentul 1919. ,,Sburătorul. Fenomenul Arghezian
Eugen Lovinescu
Tudor Arghezi
Demostene Botez
Adrian Maniu
G. Topîrceanu
M. Sevastos
Otilia Cazimir
Claudia Millian
Alfred Moșoiu
Al. A. Philippide
Camil Baltazar
Aron Cotruș
I. Valerian
G. Bărgăoanu
Virgiliu Moscovici-Monda
D.N. Teodorescu
Mihai Moșandrei
Intimiștii. Momentul 1920. Poezia paternității. Proza etnografică
G. Rotică
Ignotus
Emanoil Bucuța
Emil Dorian
Perpessicius
Al. Rally
Al. Claudian
George Dumitrescu
Tradiționaliștii. Momentul 1923. Autohtonizarea simbolismului. Poezia roadelor
Ion Pillat
B. Fundoianu
Ilarie Voronca
Radu Gyr
D. Ciurezu
Zaharia Stancu
Teodor Murășanu
Ortodoxiștii. Momentul 1926. Iconografia mistică. Doctrina miracolului
Nichifor Crainic
Lucian Blaga
V. Voiculescu
Paul Sterian
Sandu Tudor
Ștefan I. Nenițescu
Const. Goran
Gîndirea
Dadaiști. Suprarealiști. Hermetici. Momentul 1928. Reviste de avangardă. Balcanismul
Tristan Tzara
Urmuz
Reviste de avangardă
Geo Bogza
Ion Barbu
Ion Vinea
Mateiu I. Caragiale
H. Bonciu
Simion Stolnicu
Vladimir Streinu
Eugen Jebeleanu
Al. Robot
Cicerone Theodorescu
Horia Stamatu
Dragoș Vrînceanu
Ion Pogan
Andrei Tudor
Mircea Pavelescu
Virgil Gheorghiu
Emil Botta
Ștefan Stănescu
Dan Botta
Constantin Nissipeanu
Radu Boureanu
Emil Gulian
Barbu Brezianu, Jacques Costin
Suprarealiștii bucovineni
Alte orientări. Momentul 1923. Critica sceptică și anticlasică. Critica profesională. Memorialiștii. Noul roman citadin
Paul Zarifopol
M. Ralea
Tudor Vianu
D.I. Suchianu
Pompiliu Constantinescu
Șerban Cioculescu
Scarlat Struțeanu
Octav Șuluțiu
Alți critici
Istoriografia literară universitară
Impresii de călătorie. Eseul
I. Petrovici
Gh. I. Brătianu
Al. Rosetti
Proza documentară: Eugen Goga
Constantin Kirițescu
Sărmanul Klopștock (P. Mihăescu)
Gh. D. Mugur
N.D. Cocea
Vasile Savel
Ludovic Dauș
D.V. Barnoschi
Sandu Teleajen
Teatrul
Mircea Dem. Rădulescu
G. Ciprian
Tudor Mușatescu
George Mihail Zamfirescu
N.M. Condiescu și alții
G. Călinescu
Victor Papilian
Stejar Ionescu
Alexandru Mironescu
Alexandru Sahia
Mircea Damian și umorul proletar
N. Crevedia și literatura dialectală
Ion Iovescu
Mihail Lungianu
George Dorul Dumitrescu
B. Iordan
Pavel Dan
Al. Lascarov-Moldovanu
G. Bănea
Radu Tudoran
Romanul popular: Mihail Drumeș și Petru Bellu
Literatura feminină: Florica Mumuianu
Florica Obogeanu
Maria Banuș
Reymonde Han
Igena Floru
Lucreția Petrescu
Ticu Archip
Georgeta Mircea Cancicov
Lucia Demetrius
Profira Sadoveanu
Sanda Movilă, Sidonia Drăgușanu, Ioana Postelnicu, Olimpia Filitti Borănescu, Ruxandra Oteteleșeanu
Poezia profesiunilor
Fabula: Vasile Militaru
Alți poeți: V. Ciocîlteu etc.
Tuberculoșii: Ioan Ciorănescu, Alex. Călinescu, N. Milcu
Eseniniștii: G. Lesnea
Virgil Carianopol
Vladimir Cavarnali
Basarabenii: Alexei Mateevici
Pan. Halippa
Tudor Plop-Ulmanu
Bogdan Istru
Ardelenii: Emil Giurgiuca
Grigore Popa
Ștefan Popescu
Mihai Beniuc
I.O. Suceveanu
C. Argintaru
Ion Th. Ilea
V. Copilu-Cheatră
George A. Petre
Poeți moderați: Gherghinescu Vania
Matei Alexandrescu
Petru Stati
Poeți tineri: Ștefan Baciu
Teodor Scarlat
Alexandru Raicu
George Fonea
Ion Sofia Manolescu
Aurel Marin, alții
Mircea Badea
D. Stelaru
Traducători
Noua generație. Momentul 1933. Filozofia neliniștii și a aventurii. Literatura experiențelor
Filozofii
Filozofii-mituri: N. Iorga, Vasile Pârvan
Lucian Blaga
Nae Ionescu
Grupul Crinului alb
Mircea Eliade
D.D. Roșca
Emil Cioran
Petru P. Ionescu
Bucur Țincu
Ilie N. Lungulescu
Vasile V. Georgescu
Romancierii: Mircea Eliade
Mihail Celarianu
Anton Holban
Mihail Sebastian
C. Fîntîneru
Mircea Gesticone
Anișoara Odeanu
Dan Petrașincu
M. Blecher
Ieronim Șerbu
Mihail Șerban
Petru Manoliu
Pericle Martinescu
T.C. Stan
Ion Biberi
George Acsinteanu
Revistele Noi generații
Scriitori români de limbă străină
Contesa de Noailles
Charles-Adolphe Cantacuzène
Specificul național
Bibliografie
Indice
Reeditarea unei opere fundamentale
Notă asupra ediției
Erată
Colofon
|
|
Preț: Negociabil în funcție de câte (și ce) titluri cereți.
Dacă sunați e foarte posibil să vă dau prețul pe loc sau imediat ce ajung la PC.
Adauga in cos
|
|
Sandu Hurmuzel - Ioan I. Mironescu Anticariat carti carte veche
Format:
carte veche, de format mai mic decat mic
|
|
Preț: Negociabil în funcție de câte (și ce) titluri cereți.
Dacă sunați e foarte posibil să vă dau prețul pe loc sau imediat ce ajung la PC.
Adauga in cos
|
|
|
© 2025 Anticariat Librarie, Ploiesti. Toate drepturile rezervate.
|
|
|
|
|