Vraja nudului

Raymonde de Rienzi

Numai pe la jumătatea ultimului act din Răpirea, Rene Commines, aşezat într-un fotoliu de la Teatrul Francez, îndrăzni să-şi privească vecina din stînga.
Pînă atunci, observase prea puţine amănunte : ştia că e micuţă şi că mantoul ei avea toate aparenţele herminei.
înainte de începerea ultimului act, observase că un bărbat cu barba căruntă o însoţea.
Or, iată, fără nici un motiv, gîndul lui părăsi scena şi se fixă asupra spectatoarei anonime : sub un păr galben cenuşiu, neted, o faţă aproape copilărească, o gură mică, dar mai ales doi ochi mari, adînci,umbriţi de gene lungi, întunecoase.
în timp ce o privea, ochii ei se întoarseră încet şi-1 priviră pe Commines drept în faţă. Apoi, fără să clipească, Se îndreptară din nou spre scenă, unde, într-o grădină luminată de lună, fiinţe omeneşti îşi rosteau cunoscute vorbe de dragoste.
Commines se simţi uimit cînd îşi dădu seama că bătaile inimii i se acceleraseră. Depăşise totuşi vîrsta periculoasă, ca să-l mai înspăimînte privirea unei femei. Intrase în al treizeci şi cincilea an al vieţii sale  

Negociabil în funcţie de câte (şi ce) titluri cereţi.
Dacă sunaţi e foarte posibil să vă dau preţul pe loc sau imediat ce ajung la PC.

Dragoste, romantic, iubire