|
|
Anticariat Librarie - Mii de carti vechi si noi din cele mai diverse categorii
|
|
|
Anticariat Librarie => Lista carti => Cautare: N. D. Cocea
|
|
Cum i-am cunoscut - I. Peltz Anticariat carti literatura romana, critica, folclor
Format: 16/11 cm-
Amintiri:
George cosbuc
Ioan Slavici
Liviu Rebreanu
George Bacovia
Camil Petrescu
N. D. Cocea
Barbu Lazareanu
Ion Gorun
Duiliu Zamfirescu
Alexandru Macedonski
Panait Istrati
I. A. Bassarabescu
C. D. Gherea
Alexandru Sahia
Jean Bart
George Toparceanu
|
|
Preț: Negociabil în funcție de câte (și ce) titluri cereți.
Dacă sunați e foarte posibil să vă dau prețul pe loc sau imediat ce ajung la PC.
Adauga in cos
|
|
Vinul de viata lunga - N. D. Cocea Anticariat carti literatura romana
Format: 20/13 cm
Nicolae D. Cocea a fost scriitor și avocat. Este tatăl actriței Dina Cocea. In jurul anului 1930 apar cele mai importante dintre operele sale literare. Vinul de viață lungă a apărut în 1931.
Viața (prea) lungă a bătrânului boier Manole e permanent prilej de supoziții din partea celor care trăiesc în preajmă-i.
Via lui conu Manole Arcașu, așezată pe cea mai înaltă culme a Cotnarilor, se lasă în vale, până la Fântâna Robilor, lungă, dreptunghiulară, vărgată, punctată și împestrițată cu toate nuanțele de verde, ca un covor basarabean.[
]".
" Pe vârful dealului, o duzină de nuci bătrâni stăteau vecinic de strajă , priveghind zarea printre genele lor leneșe și pe sub streașina sprâncenelor stufoase
am aflat că un cunoscut de-al dumnealor , unul conu Manole, cum îi ziceau, bătrân de vreo nouăzeci și ceva de ani, proprietar de vii prin partea locului, om putred de bogat, trăind singur cuc, hursuz, hapsân ciufut, becisnic, aproape intr-o doagă, căzuse sau avea să cadă bolnav pe mâinile doctorului nostru.
Subiectul zilei, sau mai cuprinzător spus subiectul zilelor era același: enigmatica viață a bătrânului boier
Permanentul subiect de discuție se purta la cârciuma lui moș Anghel, între personalitățile Cotnarilor: doctor, locotenent de jandarmi, primar, judecător, polițist, grefier, subprefect:
Si azi am primit un denunț la companie că face niște farmece, niște vrăji, cum le mai zice, un fel de scamatorii drăcești, ca să strângă averi și să-și lungească viața.
La discuție participă: doctorul, locotenentul de jandarmi, primarul, judecătorul, polițistul, grefierul, subprefectul și ajutorul de judecător, care a ajuns de curând în Cotnari, și cel căruia N.D. Cocea îi atribuie rolul de povestitor în romanul său.
Primarul:
Până mai anii trecuți avea țiitoare, ia! O fetișcană dintr-un sat vecin. [
] Dar s-a dus și ea, cum s-au dus toate, pe apa sâmbetei - fiindcă niciuna n-a murit de moarte bună în casa conului Manole și cum or să se ducă într-o bună zi și cele câte-or mai fi la curtea boierească
Perorația dialogului purtat la o cană cu vin în crâșma lui moș Anghel se încheie într-un fel pentru care, în istorie, cu alt prilej, reformatorul Jan Huss a rostit cuvintele: O, sancta simplicitas!. Primarul povestește cât de contrariat a fost când cineva din preajma boierului Manole i-a arătat o carte cu femei goale, carte aflată în bogata bibliotecă a lui Manole Arcașu. Cartea nu era ceea ce vă gândiți că poate fi, era un album cu reproduceri de artă din muzeele lumii!
E momentul să arătăm că povestitorul tulburătoarelor întâmplări din zona viticolă a Cotnarilor e ajutor de judecător, de curând ajuns prin acele locuri. Acesta îl va cunoaște pe enigmaticul boier și chiar vor avea interesante discuții împreună.
N-am vrut să recunosc, pe dată, că viața e plină, ca și moartea, de ironii arareori subtile, de cele mai adesori grosolane, și că numai cine le înțelege poate să-și păstreze, nealterate, seninătatea zâmbetului, egalitatea sufletului și sănătatea trupului; dar în inima mea și aproape fără știrea mea, cuvintele conului Manole lăsau pârtie adâncă
Din ce în ce mai mult, discuțiile cu boierul Manole îl duc pe povestitor la concluzia :
Presimțeam un adevăr încă obscur. Ca orbul care simte pe piele căldura dulce a soarelui și bâjbâiește prin întuneric, după lumină, așa simțeam și eu că un adevăr imanent mă împresoară din toate părțile. Il dibuiam. Il pipăiam. Simțeam că există.
Manole și tănărul ajutor de judecător încep să devină sursa de bârfă pentru importantele personalități ale orașului. Marea întrebare era cât va dura prietenia dintre cei doi. Primarul
vrând să tenteze sau să sfideze soarta, făcea rămășaguri peste rămășaguri, pe-o țuică, pe un pachet de tutun, pe-o halbă, pe-o litră de vin, pe tot ce-i cădea sub mână, că mai am o zi sau o săptămână de prietenie cu conu Manole.
Si doctorul satului are ceva de spus despre cei doi:
Ei, și dumneata, judecătorule! Parcă ești căzut din altă lume! Cu un bătrân satir cum e conu Manole, ce-ai vrea să facă!...
Ajutorul de judecător știe cum trebuie lucrat în veșnic neschimbata Românie pentru a afla ceea ce trebuie de aflat. Lui Ghiță, o slugă a domnului ajutor,
I-am strecurat stângaci, bacșișul. El l-a făcut să dispară cu dexteritate. Dar în clipa aceea, pentru o vorbă bună, dacă i-am spus-o, și pentru câțiva lei dați cu sfială, i-am arvunit sufletul.[
] Ghiță mi-a comunicat, in mare taină, că niște anonime, proiectate in comun și scrise cu mâna ofițerului de jandarmi, fuseseră sau aveau să fie trimise Ministerului de Justiție.
Timpurile trec, obiceiurile, nu!...
Conu Manole are o față care rămâne totalmente necunoscută personalităților Cotnarilor, cu deja cunoscuta excepție. Boierul are o bibliotecă impresionantă, se poate discuta cu el despre marii scriitori ai lumii până târziu, în noapte, când:
Cerul, surd sau indiferent argumentelor mele, își trăsese plapoma peste cap. In jurul nostru pământul luase forme haotice.Gardurile se ridicau ca ziduri de cetate.Văile se încovoiau ca valurile unei mări de smoală. Copacii păreau pânze umflate de corăbii. Numai înspre apus, pe dunga străvezie a cerului, luceafărul strălucea viu intre două dealuri înclinate leneș, ca un diamant enorm pe pieptul unei copile adormite.
Intrebat cum a făcut de a trăit atât de mult, conu Manole spune:
m-am ferit, ca de foc, de proști.
Bătrânul boier îi dă sfaturi înțelepte ajutorului de judecător:
Cine ți-o spune că din vorbele unui vântură-lume sau într-un fund de pușcărie nu poți să înveți nimic, să știi că acela minte, ori că el însuși nu e în stare nimic să înțeleagă. Dar cine ți-o spune că poți să inveți de la prost, de-ar fi prostul cu tichie de mărgăritar pe cap, tobă de carte, pe acela să-l stupești între ochi.
Manole Arcașu îi spune mult mai tânărului său prieten:
Ca bogatul care nu se uită la o firfirică, poți să-ți risipești ceasurile la crâșma lui moș Anghel
Dar eu?...Sunt bătrân
N-o să mai apuc de multe ori lumina stelelor de sus
ca mâine
sapa și lopata
"
Singura dorință rămasă a boierului:
aș vrea să-mi umplu hârbul acesta de viață, cu tot ce-a mai rămas mare și bun în lume și cu tot ce e mai frumos pe pământ
Tânărul ajutor de judecător primește sfaturi de viață atât de frumos prezentate în opera lui N. D. Cocea!...Vă ofer niște pasaje care mi-au plăcut foarte mult:
Ascultă cum țârâie un greier, de-ai zice că raza luceafărului sfârâie intrând în pământ
Superbă imagine!
Mă întrebi mereu de ce-am trăit așa de mult? Fiindcă n-am plâns micimile lumii și n-am urât scăderile ei.[
] Să ne apărăm de palavrele prostului cum se apără vita cu coarnele și calul cu coada de bâzâitul muștelor. Nu de alta, dar, ca mai toate molimele, prostia se ia.
Să nu fim mărginiți. Să nu măsurăm lumea cu cotul, iar părerile despre ea să nu le impărțim în felii. Să nu ne împiedicăm în doctrine. Să nu ne poticnim în teorii. Ele țărmuresc viața. N-o explică. Si n-o înțeleg.
Numai vinovații se apără. Numai ticăloșii se răzbună.. Când o vită calcă mai apăsat cu copita în băltoacele drumurilor și te murdărește de sus până jos , trebuie să fii de-o minte cu ea, sau smintit ca să dai cu paru-ntr-însa.
Boierul capată din ce in ce mai multă încredere în tânărul său prieten și îi dezvăluie o tragică întâmplare din vremea tinereții, care i-a marcat întreaga viață. A fost îndrăgostit de o servitoare din curtea sa, Rada.
în noaptea aceea, la lumina jarului care răsfrângea flăcări de sânge pe fețele hoardei țigănești, prinsă în joc sălbatic în jurul focului, a uitat de toate frumusețile lumii și n-a mai văzut-o decât pe Rada.
Pe-atunci, boierul era tânăr, Rada, tânără și frumoasă
Dorința unui sărut apare ușor
Rada nu s-a ferit. N-a întors capul. Nu l-a respins. Printre pleoapele închise numai, acolo unde genele se îmbină între ele, două lacrimi au izvorât la lumina lunii, au crescut, s-au umflat și s-au rostogolit peste obraji, ca două picături grele de ploaie.
Erau lacrimile conștiinței că între o simplă servitoare și boier nu putea fi vorba de o dragoste de durată, deși și fata și-ar fi dorit acest lucru
Manole Arcașu, tânăr, o dorește cu ardoare pe Rada. Dorința i se îndeplinește în propria cramă, unde, cu toate că era mult mai puternic decât fata, n-ar fi reușit să-i facă mare lucru, dacă la un moment dat fata n-ar fi rămas nemișcată pe strugurii care urmau să fie zdrobiți cât de curând.
Cum să prinzi însă vântul în brațe și apa între degete!
Apoi,
târziu, după miezul nopții, s-au găsit în pragul ușii, prinși unul de altul, inlănțuiți într-o supremă îmbrățișare, ar fi vrut să nu li se mai dezlipească gurile niciodată, încleiate ca și mâinile, ca și gleznele, ca și hainele, de mustul dulce zvântat pe dânșii.
Rada se aruncă în fântână și astfel se sinucide. Aflând cumpita veste și bănuind , de fapt, că-i vorba de o crimă comisă de un iubit al fetei, Lae al Vădanei, boierul dă porunca să fie aspru biciuiți toți țiganii angajati pentru strânsul strugurilor.
"A doua zi, cum alții se duc la cimitiruri, eu m-am dus la cramă să revăd măcar urma locului unde am avut-o
Am pus să se strângă , până la ultima picătură, tot mustul din călcătoare. Mi-au ieșit trei balerci de vin. Le-am îngrijit ca ochii din cap. Le-am păstrat cu sfințenie. E vinul meu de viață lungă. Miroase a smirnă, ca trupul Radei. A fiert în lacrimile mele
în dragostea mea
în sângele ei
Sunt ultimele cuvinte scrise de N.D. Cocea în acest roman, care, până la urmă, e un alt mod de a ne reaminti că
Lumina stinsului amor
Ne urmărește încă.
|
|
Preț: Negociabil în funcție de câte (și ce) titluri cereți.
Dacă sunați e foarte posibil să vă dau prețul pe loc sau imediat ce ajung la PC.
Adauga in cos
|
|
Fecior de sluga - N. D. Cocea Anticariat carti literatura romana
Format: 20/13 cm
Nicolae D. Cocea a fost scriitor și avocat. Este tatăl actriței Dina Cocea. In jurul anului 1930 apar cele mai importante dintre operele sale literare.
|
|
Preț: Negociabil în funcție de câte (și ce) titluri cereți.
Dacă sunați e foarte posibil să vă dau prețul pe loc sau imediat ce ajung la PC.
Adauga in cos
|
|
Amintiri - Isaiia Racaciuni Anticariat carti Biografii, memorii, jurnale
Format: 20/13 cm-
amintiri despre : Eugen Dragutescu, G. M. Zamfirescu, N. D. Cocea, Ion Minulescu, B. Fundoianu, Tudor Arghezi, Lucian Blaga
|
|
Preț: Negociabil în funcție de câte (și ce) titluri cereți.
Dacă sunați e foarte posibil să vă dau prețul pe loc sau imediat ce ajung la PC.
Adauga in cos
|
|
Fecior de sluga - N. D. Cocea Anticariat carti literatura romana
Format: 20/13 cm
Nicolae D. Cocea a fost scriitor și avocat. Este tatăl actriței Dina Cocea. In jurul anului 1930 apar cele mai importante dintre operele sale literare.
|
|
Preț: Negociabil în funcție de câte (și ce) titluri cereți.
Dacă sunați e foarte posibil să vă dau prețul pe loc sau imediat ce ajung la PC.
Adauga in cos
|
|
Pamflete - N. D. Cocea Anticariat carti literatura romana
Format: 20/13 cm
Nicolae D. Cocea a fost scriitor și avocat. Este tatăl actriței Dina Cocea. In jurul anului 1930 apar cele mai importante dintre operele sale literare.
|
|
Preț: Negociabil în funcție de câte (și ce) titluri cereți.
Dacă sunați e foarte posibil să vă dau prețul pe loc sau imediat ce ajung la PC.
Adauga in cos
|
|
|
© 2025 Anticariat Librarie, Ploiesti. Toate drepturile rezervate.
|
|
|
|
|