Carti Andrei Tudor - Anticariat Librarie

Contact: Vodafone: 0723 318 590
Vodafone este telefonul la care ma gasiti oriunde. La celelate telefoane raspund doar daca sunt acasa. Nu sun inapoi la apelurile pierdute.
Va sugerez ca daca nu am raspuns sa sunati pe nr de Vodafone. MULTUMESC PENTRU INTELEGERE!

Din experienta mea reiese ca cei cu care am vorbit direct au inteles mult mai exact situatia indiferent daca au comandat sau nu !!! Cu foarte multe persoane care nu au acceptat aceasta discutie directa au aparut neintelegeri. Nu vreau sa pacalesc pe nimeni, nu vreau sa fortez pe nimeni sa cumpere sau sa vorbeasca cu mine. E alegerea dvs. Insa e posibil ca sa aveti nemultumiri care ar fi foarte probabil sa le eliminati daca am discuta direct si ati intelege exact situatia cu ceea ce comandati !!! Discutia directa e mult mai bogata in nuante si intelegerea este mult mai buna. Intrebarile au un raspuns instantaneu si se pot face precizari pana intelegerea este corecta si completa !!!

Categorii

Anticariat Librarie - Mii de carti vechi si noi din cele mai diverse categorii

Prima pagină

Impresii

Contact

Anticariat Librarie => Lista carti => Cautare: Andrei Tudor

Pagini:

( 1 ) >>

Detalii

Enescu - Andrei Tudor

Anticariat carti biografii, memorii, jurnale, muzica

Format: 20,5/14,5 cm-
Fara descriere

Preţ: Negociabil în funcţie de câte (şi ce) titluri cereţi.
Dacă sunaţi e foarte posibil să vă dau preţul pe loc sau imediat ce ajung la PC.

Adauga in cos

Detalii

Viata lui Beethoven - Romain Rolland

Anticariat carti carte veche

Format: 20/13 cm-
NU ESTE PE STOC, INSA O CAUT LA COMANDA - pentru detalii va rog puneti cartea in cos. Scrieti la observatii ceva de genul: stiu ca nu e pe stoc dar doresc sa o cautati pentru mine si finalizati comanda. FOARTE EFICIENT ESTE DACA SUNATI LA TELEFON – clik pe butonul Contact si gasiti nr de telefon. de preferat cel rosu.
va voi trimite un mesaj cu un fisier atasat cu conditiile pentru a cauta aceasta carte sau mai multe altele care poate nici nu sunt postate pe site si le doriti !

carte veche

Romain Rolland a primit Premiul Nobel pentru literatură in 1915
Motivația Juriului Nobel - ca un omagiu adus înaltului idealism al creației lui literare și dragostei de adevăr cu care a descris diferite tipuri umane

Între 1904 - 1914 publică romanul-fluviu Jean-Christophe (distins cu Grand Prix de l'Académie française în 1913), cea mai importantă operă a lui Romain Rolland.

Apare și cel de-al doilea roman-fluviu al său L'Âme enchantée (Inimă vrăjită, 1922-1933).
Fondator al revistei Europe (1923), l-a descoperit și l-a susținut pe Panait Istrati.
A scris si carti biografice:
Vie de Beethoven (Viața lui Beethoven) (1903)
Vie de Michel-Ange (Viața lui Michelangelo) (1905)
Vie de Haendel (Viața lui Haendel) (1910
La Vie de Tolstoï (Viața lui Tolstoi) (1911)
Mahatma Gandhi (1923)

sunt alte carti de acelasi autor - clic pe autor

„Viaţa lui Beethoven” – scrie Andrei Tudor în prefaţa cărţii – „ne restituie chipul omului şi al artistului în lumina, câteodată crudă, dar totdeauna convingătoare şi reconfortantă, a adevărului.”
Cartea, un omagiu adus geniului muzicii simfonice, începe cu descrierea fizică a lui Beethoven: „Nasul, scurt şi pătrat, lătăreţ, ca un bot de leu. Fălcile cumplite, de - ai fi zis că sfarmă nuci cu măsele. O gropiţă adâncă în bărbie, mai spre dreapta, făcea ca figura să fie ciudat de asimetrică.”
Chipul lui Beethoven se transforma subit când inspiraţia muzicală era prezentă în mintea lui: „Uneori chipul său era transfigurat, fie în toiul unei subite inspiraţii ce se abătea fără veste asupra lui, chiar în plină stradă, fie atunci când cânta la pian.” În acele momente, „Toţi muşchii feţei i se încordau şi i se umflau venele; ochii sălbatici deveneau şi mai fioroşi; îi tremurau buzele; în clipele acelea semăna cu un vrăjitor biruit de duhurile rele pe care le evocase.”
Rolland a cules o serie de descrieri ale marelui muzician de la cei care l-au cunoscut. Un contemporan al compozitorului îşi amintea: „…râsul îţi zgâria urechea- era râsul unui om ce nu-i obişnuit cu bucuria.”
Altul spunea că abia se putea abţine să nu plângă când îi vedea „ochii blânzi ce oglindeau o durere sfâşietoare”.
Se ştie despre marele necaz al unui om pentru care sunetele, muzica, au fost tot: surditatea …Rolland consemnează: „Cineva, un amic, îi vorbeşte. El zâmbeşte trist, scoate din buzunar un carneţel pentru convorbiri şi cu o voce ascuţită, cum au adesea surzii, îl roagă să-i scrie întrebarea.”
Nici măcar copilăria n-a fost o etapă cu amintiri prea plăcute pentru marele compozitor. Tatăl său îl obliga să exerseze ore în şir la clavecin sau la vioară. Grijile materiale nu l-au ocolit. La unsprezece ani cânta în orchestra unui teatru; la treisprezece era deja un cunoscut organist. Boala de plămâni a mamei sale, boală care i-a adus sfârşitul, l-a făcut pe tânărul Beethoven să creadă că şi el suferă de aceeaşi maladie. S-a maturizat mult prea devreme, cu gândul că sfârşitul vieţii sale ar putea veni oricând. Obişnuia să spună:
„Biet om, cel care nu ştie să moară! N-aveam decât cincisprezece ani şi ştiam lucrul ăsta.”
În 1789 compozitorul celor nouă simfonii s-a înscris la Universitatea din Bonn, urmând cursurile de literatură germană ţinute de un profesor care va deveni mai târziu acuzator public în ţinutul Rinului de Jos.
Nu boala de plămâni l-a măcinat pe Beethoven, ci surzenia, pe care a încercat să şi-o ascundă, dar, în 1801, face primele mărturisiri despre infirmitatea sa: "Amară e resemnarea în care sunt nevoit să-mi caut un refugiu! Fără îndoială că mi-am pus în gând să mă ridic deasupra tuturor acestor necazuri, dar o să pot, oare?...”
Încearcă să ducă o viaţă cât de cât normală: la teatru ocupă un loc lângă scenă ca să audă ce vorbesc actorii. „Când cineva vorbeşte mai încet, abia dacă-l aud;…pe de altă parte, dacă cineva strigă, mă scoate din fire…Vreau totuşi, dacă e cu putinţă, să ţin piept destinului… ”
Romain Rolland observă că tristeţea firească a muzicianului german apare în câteva compoziţii scrise în 1799 (Sonata patetică op.13) şi în 1798 (Sonata a treia pentru pian, op.10). Autorul cărţii spune, în continuare: „Pare ciudat, totuşi, că ea nu se răsfrânge în toate lucrările din acea perioadă, că mai sunt încă multe ca, de pildă, surâzătorul Septet (1800), ori senina Simfonia întâia în Do major (1800), ce oglindesc o juvenilă nepăsare.”
Această „juvenilă nepăsare” este, totuşi, normală: „Probabil că sufletul are şi el nevoie de timp spre a se obişnui cu suferinţa: atât de dornic e de bucurie, încât atunci când n-o are, trebuie neapărat s-o născocească. Iar dacă prezentul este trist, se întoarce în trecut. Strălucirea zilelor fericite stăruie încă o bună bucată de vreme după ce au pierit.”
Ludwig van Beethoven a trăit, a sperat, a iubit, a fost dezamăgit în dragoste, ca oricare alt om. Multe din creaţiile sale sunt inspirate din propria lui viaţă. A fost îndrăgostit de Giulietta Guicciardi, căreia i-a dedicat „Sonata lunii”. Beethoven, îndrăgostit, scria unui prieten: „Viaţa e ceva mai blândă cu mine acum şi am început să mă amestec mai mult printre oameni…Schimbarea asta s-a înfăptuit prin vraja unei fete dragi: mă iubeşte şi o iubesc.”
Din păcate, Giulietta era „cochetă, copilăroasă, egoistă şi după ce l-a făcut să sufere destul pe Beethoven, în 1803 s-a măritat cu contele Gallenberg.”
Dar dragostea vieţii sale a fost Therese von Brunswick, de care, din păcate, a trebuit să se despartă. Într-o scrisoare adresată fiinţei iubite, Beethoven spunea: „Îngerul meu, tu care eşti totul, eşti însăşi fiinţa mea…mi-e inima prea plină de tot ce vreau să-ţi spun…te port pretutindeni cu mine…”
Erau momente când Ludwig, plin de luciditate, autoevaluându-se, spunea despre el însuşi: „Sărmane Beethoven, pentru tine nu există fericire pe lumea asta. Numai pe tărâmul idealului, numai acolo îţi vei găsi prieteni.”
Cei doi îndrăgostiţi s-au despărţit, dar pentru fiecare iubirea celuilalt a fost dragostea cea mare… În ultimul an al vieţii, un apropiat al său l-a văzut pe compozitor cu portretul iubitei în braţe, vorbindu-i: „Ce frumoasă erai, ce suflet mare, ca un înger!”
A fost o perioadă când Beethoven chiar a crezut în posibila sa vindecare. Din păcate, nu poate să ceară decât ceva ce nu-i va veni niciodată… „O, Pronie cerească, îngăduie-mi să am şi eu o zi, măcar o singură zi de bucurie adevărată! Când îmi va fi dat s-o întâlnesc? Niciodată? Nu, ar fi prea crâncen!”
Un contemporan cu compozitorul german spunea : „Îi plăcea să discute evenimentele politice, pe care ştia să le judece cu o rară înteligenţă, cu un ochi limpede şi sigur.”
Dedică o simfonie („Eroica”) lui Napoleon. Apoi, dezamăgit, renunţă la dedicaţie. Lucruri ştiute…dar poate mai puţin ştiut e faptul că despre Sonata „Appasionata op. 57”, cancelarul Otto von Bismarck spunea:
„Dacă aş asculta-o cât mai des, aş fi pururi un om foarte viteaz.”
Un fapt la care ar trebui să ia aminte toţi cei care au bani. Trei dintre cei mai bogaţi oameni ai Vienei şi-au luat obligaţia să-i asigure lui Beethoven un venit îndestulător de 4000 de florini anual, cu condiţia să rămână în Austria. Cei trei bogătaşi ai Vienei şi-au justificat gestul filantropic spunând că: „un artist nu se poate dedica pe de-a-ntregul artei sale decât dacă este descătuşat de orice preocupări materiale […]. Subsemnaţii am luat împreună hotărârea să-l punem la adăpost de orice griji pe Ludwig van Beethoven şi să înlăturăm astfel din calea sa orice piedică meschină în stare să stăvilească avântul geniului său.”
Beethoven surzeşte complet din 1815. Ţine legătura cu ceilalţi oameni doar prin scris.
Romain Rolland spune că Beethoven n-a mai avut, în ultimii ani ai vieţii, posibilitatea să-şi audă compoziţiile. Atunci „singurul mijloc ce-i mai rămăsese ca să le audă era să le facă să cânte în el.”
Lucru posibil pentru un compozitor care spunea despre el însuşi:
„Ceea ce sălăsuieşte în inima mea trebuie să iasă la lumină; de aceea compun.”
Bethoven a plecat din lumea în care orice ar fi făcut nu şi-a găsit locul în 1827. De-atunci nu cred să fi trecut prea multe zile în care cel puţin una dintre compoziţiile sale să nu fie auzită undeva. Oare urechile, sau inima ne sunt mai utile când le ascultăm? citat de pe site Sighet on line

Preţ: Negociabil în funcţie de câte (şi ce) titluri cereţi.
Dacă sunaţi e foarte posibil să vă dau preţul pe loc sau imediat ce ajung la PC.

Adauga in cos

Detalii

George Enescu - Andrei Tudor

Anticariat carti biografii, memorii, jurnale

Format: 16/12 cm-
cartonat

Preţ: Negociabil în funcţie de câte (şi ce) titluri cereţi.
Dacă sunaţi e foarte posibil să vă dau preţul pe loc sau imediat ce ajung la PC.

Adauga in cos

Pagini:

( 1 ) >>

Prima pagina | Contact | Sus

Adauga la Favorite |

Web Design Web Hosting