|
|
Anticariat Librarie - Mii de carti vechi si noi din cele mai diverse categorii
|
|
|
Anticariat Librarie => Lista carti => Cautare: Amag
|
|
Enigma Otiliei - George Calinescu Anticariat carti literatura romana
Format: 20/13 cm-
Enigma Otiliei este un roman de tip balzacian scris de George Călinescu în anul 1938.
Felix Sima, un tânăr de 18 ani, vine în București la unchiul său Costache Giurgiuveanu pentru a urma Facultatea de medicină. Ajuns la adresa indicată, Otilia, fata vitrega a bătrânului, îl invită în casă, unde îi cunoaște pe membrii familiei: matușa Aglae, unchiul Simion și copiii acestora Titi, Aurica, Olimpia, ginerele Stanică Rațiu precum și prietenul de familie Leonida Pascalopol. A doua zi, Otilia îi arată locuința, el remarcă felul jucăuș al fetei și este surprins cand găsește o scrisoare adresată acesteia, pe numele Otilia Mărculescu. Fata este râvnită de Leonida Pascalopol și invidiată de toți membrii familiei Tulea. Felix, curios de enigma numelui Mărculescu, descoperă soarta Otiliei care nu este cu mult diferită de a sa. Fata a rămas orfană de mică și este crescută de tatăl său vitreg, moș Costache. Pascalopol a cunoscut-o pe mama Otiliei și de atunci i-a ajutat foarte mult, Otilia purtându-i o stimă deosebită. Rugat de Aglae, Felix îl meditează pe Titi care a rămas corigent, și în aceste împrejurări sora sa Aurica se atașează de tânăr. El, însă, se simte tot mai atras de Otilia pe care o admiră și cu care petrece din ce în ce mai mult timp. Vede însă în Pascalopol un rival. La începutul lunii august, Olimpia, cel mai mare copil al Aglaei, își face apariția acasă împreună cu Stănică, concubinul ei, cu care are un copil. Simion nu-și recunoaște fiica și refuză să-i dea o casă de locuit și zestrea sa. Stănică, prin minciuni și scrisori adresate domnului Pascalopol cum că se împușcă, reușește să strângă ceva bani de la toți și să-l înduplece pe Simion cu motivarea că mai are câteva luni de trăit, să-i dea zestrea Olimpiei. La invitația lui Pascalopol, Felix și Otilia se duc la moșia acestuia, unde tinerii profită de timpul petrecut împreună, iar după două săptămâni revin acasă. Între timp, fiul Olimpiei și al lui Stănică, Aurel Rațiu, moare, iar tatăl, înduioșat, îi publică în ziar decesul, amintind toate rudele, în speranța de a obține cât mai mult sprijin financiar. Stănică este interesat de averea lui moș Costache și în acest scop îl aduce pe un oarecare doctor Vasiliade pentru a-i pune diagnosticul că este bolnav. Singurul care descoperă planul este Pascalopol, care îl avertizează pe bătrân.
Între Felix și Otilia se clădește o relație de profundă prietenie și atașament. Felix îi mărturisește iubirea, iar Otilia pare și ea înduioșată, însă privește totul în mod copilăresc. Grija sa pentru Felix pare mai mult a unei surori. Rușinat, Felix își pune pe hârtie toate sentimentele sale, trimițându-i Otilei scrisoarea, însă ea nu-i dă nici un răspuns. Într-un moment de gelozie, Felix o roagă pe Otilia să nu se mai întâlnească cu Pascalopol, însă tot el, invitat de acesta la el acasă, își dă seama de greșeala făcută față de Otilia. În casă discuțiile despre adopția Otiliei de către moș Costache declanșează un nou val cu scandaluri din partea Aglaei. În cele din urmă, fata îi cere lui moș Costache să nu întocmească formalitatile de adoptie si pleacă cu Pascalopol la Paris, spre surprinderea lui Felix, care rămâne dezamăgit. El se refugiază în brațele unei curtezane, Georgeta. Felix are ocazia să-l cunoască pe Weissmann, un coleg de facultate care-i trezește pasiuni nebănuite pentru poezie. Discuțiile avute cu acesta îi dezvăluie situația materială dificilă a studentului, dar și spiritul practic al acestuia, care face injecții și consultă diferite persoane pentru a-și întreține frații și surorile. Cina la restaurantul domnului Iorgu în cinstea aniversării fiicei sale minore îi reunesc la aceeași masă pe Georgeta cu generalul, pe Stănică, Olimpia, Aglae, Titi, Felix și moș Costache. Aglae pare foarte interesată de viitorul fiicei celor două gazele, în speranța că o va căsători cu Titi, în timp ce Felix se simte din ce în ce mai jignit de purtările Georgetei. La început, după o ușoară criză, familia Tulea ignoră purtările lui Simion, care începuse să aiureze, însă văzând că situația devine insuportabilă, Aglae ajutată de Stănică și de Weissmann îl duc la un sanatoriu. Titi se află în centrul atenției pentru Aglae care urmărește să-l însoare cât mai bine spre dezamăgirea Auricii și a Olimpiei.O nepoată a sa de 16 ani pe nume Lili își manifestă dorința de a se căsători, iar Stănică îl recomandă tatălui acesteia pe Felix Sima, în special pentru că dorea a aduce în rândurile familiei sale și oameni culți. Felix visează că Otilia cântă la pian, însă spre surprinderea sa totul pare a fi realitate. Revăzându-se, cei doi povestesc îndelung, în timp ce Felix se simte tot mai atras de Otilia și de schimbarea acesteia. Moș Costache are planurile sale cu cei doi tineri, începând să adune materiale de construcții pentru o casă unde cei doi, Felix și Otilia aveau să stea după moartea sa. Stănică îi face cunoștință lui Felix cu Lili, spre supărarea lui Titi, care este atras de fată și nu înțelege de ce toate sunt atrase de băiatul doctorului Sima. Din cauza unei ușoare insolații și a efortului, moș Costache are un atac, în urma căruia toată familia Tulea își petrece două zile în casa bătrânului ignorând boala acestuia. Pascalopol aduce un doctor avizat, profesor la universitate, care recomandă multă liniște și odihnă bolnavului.
Moș Costache se însănătoșește și îi alungă din casă pe toți cei din familia Tulea fiind de acord cu propunerea lui Pascalopol de a deschide un cont în bancă pe numele Otiliei cu suma de 300.000 lei, însă nu-i dă banii, încrezându-se în sănătatea sa. Moșierul deschide contul și depune în el 100.000 lei pe numele Otiliei. După infarct, moș Costache devine din ce în ce mai speriat de moarte, la aceasta contribuind și Stănică care îi povestea tot felul de nenorociri. Consultă diferiți doctori, urmează chiar un tratament cheltuind bani pe medicamente și invită preoții să-i sfințească casa. Vinde apoi anumite imobile și aduce în casă o menajeră pe nume Paulina, dar care nu stă mult pentru că bătrânul îi descoperă interesul față de averea sa. Aurica se spovedește preotului Țuică, mărturisindu-i dorința de a se căsători cu un evreu și anume cu Weissemann, iar Stănică o îndeamnă pe Otilia să-l convingă pe Felix să se căsătorească cu Lili. Moș Costache îi dăruiește lui Pascalopol 100.000 lei pentru Otilia. Stănică, după îndelungi căutări află locul unde sunt ascunși banii și-l jefuiește. Moș Costache este surprins de atac și, în urma efortului, moare. Stănică divorțează de Olimpia și se căsătorește cu Georgeta, iar apoi intră în politică. Otilia se căsătorește cu Pascalopol și pleacă împreună la Paris. Felix, cu ocazia războiului, devine doctor, apoi profesor universitar și se căsătorește bine, intrând în cercuri înalte. Se întâlnește întâmplător cu Pascalopol în tren și află că acesta a divorțat de Otilia, fiind acum căsătorită cu un om bogat din Buenos Aires. Fotografia arătată nu mai aduce nimic din ceea ce era odinioară Otilia. Amintirile acelei idile se năruiesc în cuvintele lui moș Costache: Aici nu stă nimeni.
|
|
Preț: Negociabil în funcție de câte (și ce) titluri cereți.
Dacă sunați e foarte posibil să vă dau prețul pe loc sau imediat ce ajung la PC.
Adauga in cos
|
|
Aprilie spulberat - Ismail Kadare Anticariat carti literatura universala
Format: 18/12 cm-
Aprilie spulberat este o nuvelă scrisă de multi-premiatul scriitor albanez, Ismail Kadare. Publicată în 1978, reunește patru dintre prozele anilor 70 - 80: Aprilie spulberat, Cine a adus-o pe Doruntina, Mesagerul tristeții și Comisia serbării. Apărute în Albania în urmă cu mai bine de două decenii, cele patru proze - traduse în limba română în 1990.
Între primele două proze există o relație materială directă: poveste Doruntinei descrie apariția în societatea medievală albaneză a unui nou sistem moral și juridic, progresist, kanun-ul. Același kanun care, cinci sute de ani mai târziu, provoacă evenimte grave în satul albanez din zona Platoului muntos din Nord (povestea lui Ghiorgu din Aprilie spulberat).
Rezumate
Konstantin si Doruntina
Nuvela a fost publicată pentru prima dată la Tirana în 1979 și este un fel de cronică romanțată a apariției kanun-ului. Într-un interviu, Kadare a declarat că ideea nuvelei i-a venit prima dată în adolescență, când a citit vechi balade germane, printre care și Leoren Lied. Această baladă m-a cutremurat și pentru un motiv mai special: era balada Doruntinei, care încă se mai cânta în Albania. Dar, [
] spre marea mea uimire, balada germană m-a și dezamăgit. Și nu mi-a trebuit mult ca să înțeleg că varianta care se cânta în satele din jurul orașului meu era mai profundă și mai frumoasă decât cea a lui Bürger. [
] Se poate ca încă de pe atunci în conștiința mea să fi apărut, destul de cețoasă, dorința de a rescrie această baladă, lucru care s-a și întâmplat patruzeci de ani mai târziu, când am scris Cine a adus-o pe Doruntina.(Postfață Aprilie spulberat, p. 474) Nuvela, este replica în proză a vechii legende albaneze, aceea a ridicării eroului din morți sub presiunea cuvântului dat, pentru a îndeplini o promisiune făcută cât încă era în viață.
Doruntina, singura fată din cei zece copii ai familiei Vranj, s-a căsătorit la mare distanță de satul părintesc, tocmai în Boemia. Pentru că mama fetei (Doamna mamă - cum i se adresau sătenii) nu a fost de acord cu plecarea acesteia, fiindu-i frică de singurătate, Kostandin - unul din băieți, i-a jurat că i-o va aduce acasă din depărtări în clipa în care va simți că are mare nevoie de ea. Alături de rudele fetei, a suferit și Stressi, un băiat din sat care o iubise și care între timp, ajunsese căpitanul poliției locale. Imediat după plecarea Doruntinei în Boemia, în familia Vraj s-a produs o mare tragedie. Toți cei nouă frați ai Doruntinei au murit într-o luptă purtată cu o armată normandă. Unii au căzut pe câmpul de luptă, alții au căzut la pat pentru că invadatorii aduseseră cu ei ciuma. Astfel, Kostandin moare înainte să-și îndeplinească jurământul de credință făcut mamei sale.
Într-o seară, Doruntina se trezește la porta casei din Boemia cu un călăreț, care pretinde că este chiar fratele ei, venit s-o ducă înapoi acasă, la mama care îi poartă dorul. Fiind foarte grăbit, călărețul nici măcar nu descalecă, îi spune Doruntinei să vină așa cum este. Mânată de dorul de casă, fata se urcă pe cal și pornesc la drum. Pe data de 11 noiembrie, la miezul nopții, ajung. Aproape de casă, călărețul o roagă să coboare și să intre în casă, pentru că el mai are ceva de rezolvat la biserică. Doruntina se grăbește să-și vadă mama, în timp ce fratele ei se îndreaptă spre biserică (care se afla în aceași direcție cu cimitirul). Odată intrată în casă, bătrâna o informează de moartea fraților ei, inclusiv a lui Kostandin care murise în urmă cu 3 ani. Doruntina îi spune că ea tocmai de Kostandin a fost adusă; astfel, ambele femei suferă un șoc și după ce stau la pat câteva zile, mor, înainte să se afle adevărul.
Stressi, însărcinat să rezolve misterul care căpăta tot mai multă amploare, se luptă să afle identitatea celui cu care a venit Doruntina. Deși toate indiciile duceau spre Kostandin, Stressi, om cerebral și cu picioarele pe pământ, refuza să accepte varianta conform căreia s-a sculat mortul din mormânt, a călătorit 7 zile alături de o femeie și nu l-a observat nimeni. Apare un potențial martor, lucruile se complică pe parcurs iar deznodămntul este unul cu totul și cu totul neașteptat.
În Aprilie spulberat, autorul descrie pas cu pas mecanismele și procedurile gjakmarrjei, de la crimă până la peeapsă. Astfel, ne este prezentată povestea lui Ghiorgu Berisha, care este nevoit să comită o crimă, pentru că așa îi cereau legile kanun-ului. Prin săvârșirea omorului, își pecetluia propria soartă. Un membru din familia celui ucis, va fi forțat să se răzbune în același fel. Ghiorgu trebuie să-l ucidă pe Zef Kryeqyqe, vecinul său; și pentru că nu se simte deloc pregătit să omoare un om cu care în definitiv, nu are nimic de împărțit, amână acest lucru cât poate de mult. Chiar prea mult, încât părinții încep să îl preseze, simținu-se jenați de vecini și de ceilalți săteni, deoarece fiul lor nu este suficient de curajos încât să-și răzbune propriul frate (care a fost ucis de Zef în urmă cu aproximativ un an de zile, pentru a-și răzbuna și el, la rândul lui, fratele).
Lucrurile se complică în momentul apariției în scenă a Dianei Vorps, o frumoasă orășeancă pentru care munteanul Ghiorgu își sacrifică ce avea mai de preț: propria viață. Deși amândoi fac eforturi disperate pentru a se întâlni, revederea lor pare imposibilă. Instinctul de conservare este anihilat de iubirea nebunească, platonică, pentru chipul femeii zărit, preț de o secundă, în spatele unui geam aburit.
Mesagerul tristeții
În Mesagerul tristeții ne este prezentată povestea lui Hadji Milet, cărăuș la Birourile Furnizării Sheh-ul Islamului. Deși era învățat cu misiuni în cele mai îndepărtate colțuri ale imperiului și cu agitația de dinaintea lor, simțea că ultima sarcină primită, aceea de a transporta în Peninsula Balcanică jumătate de milion de feregele, are ceva neobișnuit.
Hadji, obișnuit cu musulmancele, nu credea că este cu putință ca femeile să meargă pe stradă cu obrazul descoperit. Motiv pentru care, călătoria lui a fost cu atât mai palpitantă pentru el. Însă nu și pentru balcanice, care sub cucerirea otomană, aveau să se supună regulilor impuse de imperiu. Și prima era aceea de a umbla ca și musulmancele, cu obrazul acoperit de feregea.
Dacă la început Hadji s-a simțit privilegiat și a considerat misiunea mai mult decât onorabilă, odată cu înaintarea spre destinație, unde avea să predea încărcătura, se simțea tot mai responsabil pentru posibila durere pricinuită balcanicelor. Acest lucru l-a afecatat cu atât mai mult în momentul în care a făcut un popas la o fântână pentru a bea apă și a dat peste un grup de femei tinere. Fetele l-au întâmpinat cu scepticism inițial, dar când au văzut că nu are intenții rele, au devenit rapid vesele, l-au înconjurat cu zâmbete, l-au privit în ochi (lucru de nepermis în cultura arabă) și chiar i-au oferit un ulcior plin cu apă pentru a-și potoli setea.
Faptul că e o țară liberă, unde femeile pot privi în ochi bărbatul, unde își pot arăta liber fericirea sau tristeațea fără consecințe negative, i-a lăsat musulmanului în suflet sentimente confuze. Și-a dat seama că poate nu e bine așa cum credea el până acum firesc. Poate e mai bine așa, cum e în Peninsula Balcanică. Și dacă lor le e bine și nu deranjează pe nimeni libertatea femeilor, de ce să le-o îngrădească cineva? Și de ce tocmai el? Pe parcursul călătoriei, a trecut de la bucuria și entuziasmul inițial, la regrete, frustrări și temeri. Începea să se simtă tot mai vinovat, acest lucru frământându-l noapte de noapte.
Pe drumul de întoarcere, a început să vadă tot mai puține femei pe strdă. Stăteau în casă, pentru că le era interzis să iasă cu fața descuperită. Când a ajuns din nou la fântână, nu l-au mai întâmpinat fetele zglobii și cu zâmbete largi. Nu mai era nimeni acolo. Pustietatea locurilor prin care trecea, s-a instalat rapid și în sufletul lui și astfel, a avut mustrări de conștiință. Noaptea, înainte de culcare, plângea și nu-și putea împărtăși durerea cu localnicii, de care se temea că îi vor lua viața dacă vor afla că el este cel care a adus nenorocirea.
Însă nu localnicii reprezentau adevăratul pericol, ci chiar semenii lui. Care, văzându-l că se frământă, au considerat că nu este suficient de credincios și nu are suficientă încredere în tradițiile musulmane. După interogatorii și chinuri cumplite, Hadji Milet moare înainte să apuce să-și vadă familia după lungul drum parcurs și după toate frământările pe care le-a îndurat.
Comisia serbării
Comisia serbării se bazează pe fapte istorice reale. Agasat de manifestările de independență ale micii nobilimi albaneze, Mahmud II, sultan, calif și iman, emite un firman de la Istanbul prin care anulează toate decretele emise în timpul luptelor și proclamă un unic, înalt firman. Pentru a restabili vechile raporturi cu Albania, se declară amnistie generală pentru toate căpeteniile albaneze care au arătat nesupunere pentru cârma otomană și au ridicat armele împotriva acesteia, și se va organiza o mare serbare, unde vor fi invitate adevăratele căpetenii ale țării: mari seniori, șefi militari, comandanți navali, stegari, mai mari ai sfaturilor obștești, tribuni, șefi religioși, etc.
Un astfel de eveniment, presupunea eforturi uriașe pentru ca totul să decurgă conform planului. În fruntea comisiei de organizare, a fost numit chiar de către sultan, Muhardar Ali Ogllan pașa. El îi va alege pe membrii comisiei centrale, șefii de subcomisii și membrii comisiilor. Toți răspundeau cu viața pentru eventualele greșeli.
După o muncă istovitoare, invitațiile au fost făcute. Patruzeci de curieri au pornit cu invitațiile împărătești. Din cele 497 de invitații, fuseseră înmânate 493. Patru mesageri nu s-a mai întors niciodată.
De-a lungul pregătirilor, executate fără niciun fel de economie (nici de bani, nici de personal), mulți și-au pus problema dacă nu cumva totul este doar o înscenare. Ar fi fost o ocazie ideală pentru a înlătura rapid și sigur, toate căpeteniile Albaniei. Existau bănuieli cum că marile căpetenii albaneze ar fi avut iscoade în rândul organizatorilor. Când a auzit acest lucru, Muhardar pașa a râs din toată inima, spunând că dacă există iscoade, este cu atât mai bine. Se vor convinge că nu există niciun pericol. Iar cum riscul ca un complot să ducă la o revoltă de proporții în rândul albanezilor era imens, orice bănuială a căzut.
Touși, marea serbare este o înscenare, jurămintele sultanului se dovedesc mincinoase, iar pe 31 martie, în timpul paradei de la hipodrom, căpeteniile albaneze sunt măcelărite cu o cruzime nemaiîntâlnită. Masacrul, de o duritate ieșită din comun, îl impresionează până și pe cel care-l duce la îndeplinire, căpitanul Durmish Dur Ali. În final, ca victoria să fie deplină, capetele nobililor albanezi sunt expediate la Istanbul, unde îi vor fi prezentate sultanului chiar pe tăvile de argint ale ospățului.
|
|
Preț: Negociabil în funcție de câte (și ce) titluri cereți.
Dacă sunați e foarte posibil să vă dau prețul pe loc sau imediat ce ajung la PC.
Adauga in cos
|
|
Marele Gatsby - Marele Gatsby Anticariat carti literatura universala
Format: 20/13 cm-
contine:
Marele Gatsby
Un diamant cat Hotelul Ritz
Intai Mai
In timp, capodopera lui F. Scott Fitzgerald, Marele Gatsby (The Great Gatsby), publicata pe 10 aprilie 1925, a castigat in valoare: considerata initial o carte spectaculara despre generatia pierduta", astazi ocupa locul al doilea, dupa Ulise de James Joyce, pe lista celor mai bune romane ale secolului XX alcatuita de publicatia New York Times. S-a bucurat de sase ecranizari. Una dintre ele este ecranizata avindu-i in rolurile principale pe Leonardo DiCaprio, Carey Mulligan si Joel Edgerton.
Odata cu noul meu roman m-am cufundat cu totul intr-o opera de creatie pura [...], in imaginarea neintrerupta a unei lumi reale si totusi stralucitoare. (F. Scott Fitzgerald, in scrisoarea catre editorul Maxwell Perkins, cca 10 aprilie 1924)
Un tinar fascinat de visul american, proaspat venit la New York si doritor de succes, Nick Carraway, impartaseste povestea transformarii lui James Gatz in Jay Gatsby. Pe fundalul unei Americi prospere, dar haotice, Gatz, minat de mirajul iubirii fata de Daisy Buchanan, isi schimba viata, devenind din student la Oxford gangster, traficant de bauturi alcoolice si apoi milionar. Iubirea sa pentru Daisy nu se implineste insa; ramine povestea donquijotesca a Marelui Gatsby, desfasurata odata cu un iluzoriu, nesfirsit American dream.
Jay Gatsby, un simbol al povestii americane de succes, vrea sa recupereze trecutul si paradisul pe care le asociaza cu prima lui iubire, Daisy Buchanan. Este amagit de un vis care se dovedeste nedemn de el, iar Fitzgerald inalta caderea lui Gatsby la nivelul unui mit american esential. Romanul se incheie cu unul dintre cele mai sugestive pasaje lirice din literatura: «Gatsby crezuse pana la urma in luminita aceea verzuie, intr-un viitor frematator, care se indeparteaza insa cu fiece an in fata noastra. Ne-a scapat o data, dar ce importanta are... maine o sa fugim mai repede, ne vom intinde bratele mai departe... Si tot asa, pana intr-o dimineata... Si tot asa, trecem de la o zi la alta, barci impinse de curent, impinse fara incetare, tot mai inapoi, in trecut». In Marele Gatsby, Fitzgerald realizeaza ceea ce nu va mai face in toata cariera sa ulterioara: o satira a moravurilor contemporane care contine adevarurile personale si sociale cele mai profunde. Daca subiectul predilect al lui Hemingway este razboiul, al lui Fitzgerald este Visul american si tradarea acestuia, subiect care face conexiunea intre viata privata a scriitorului, cariera lui si cartile sale intr-un intreg tematic. Fitzgerald ramane principalul cronicar al puterii seducatoare a bogatiei si faimei. Nici un alt scriitor american nu s-a pozitionat asemenea lui chiar in adancul sufletului american. (Daniel S. Burt)
Cred ca romanul este o minune. (Maxwell Perkins, in scrisoarea catre F. Scott Fitzgerald din 14 noiembrie 1924)
L-am citit insa de trei ori. Nu sunt catusi de putin influentat de comentariul dumneavoastra despre mine cand afirm ca m-a interesat si m-a miscat mai mult decat orice nou roman, fie englez sau american, pe care l-am parcurs de cativa ani buni. Cand voi avea timp mi-ar placea sa va scriu mai pe larg si sa va spun exact de ce cred ca este o carte atat de remarcabila. De fapt, cred ca este primul pas inainte pe care l-a facut proza americana de la Henry James incoace. - T.S. Eliot, in scrisoarea catre F. Scott Fitzgerald din 31 decembrie 1925
FRANCIS SCOTT FITZGERALD s-a nascut in St. Paul, Minnesota, la 24 septembrie 1896. A urmat Princeton University, in 1917 intrand in armata, iar dupa demobilizare s-a mutat la New York. Publicat in 1920, primul sau roman, Dincoace de Paradis (This Side of Paradise), s-a bucurat imediat de o mare popularitate, urmat, in 1922, de Cei frumosi si blestemati (The Beautiful and Damned). In 1920 s-a casatorit cu Zelda Sayre (19001948), iar cuplul, al carui unic copil, Frances Scott Scottie" Fitzgerald, scriitoare si ziarista, se naste in 1921, a locuit cand la Paris sau New York, cand pe Riviera franceza, devenind parte a cercului de emigranti americani care ii includea pe Gertrude Stein, Ernest Hemingway si John Dos Passos. In 1925 lui Fitzgerald i-a aparut capodopera Marele Gatsby (The Great Gatsby), care nu a avut succes decat dupa moartea sa. Tensiunile din cuplu s-au accentuat pe parcurs, din cauza alcoolismului scriitorului si a problemelor psihice ale Zeldei, care, din 1930, a fost internata in diferite sanatorii, reusind totusi sa scrie romanul semi-autobiografic Save Me the Waltz, publicat in 1932. La sfarsitul anilor '20, Fitzgerald a inceput sa lucreze la al doilea mare roman al sau, Blandetea noptii (Tender Is the Night), aparut in anul 1934, care transfigureaza dezastrul mariajului cu Zelda. Fiind intr-o constanta lipsa de bani, a publicat masiv povestiri comerciale in diferite reviste. In 1937 s-a mutat la Hollywood, unde, uitat de lumea literara, a scris scenarii de film. In urma unui infarct, a murit la 21 decembrie 1940, lasand neterminat romanul Dragostea ultimului magnat (The Last Tycoon), aparut in 1941. Fitzgerald este autorul mai multor volume de povestiri, printre care Tales of the Jazz Age (1922), All the Sad Young Men (1926), Babylon Revisited and Other Stories (1960). A mai scris volumul autobiografic The Crack-Up (1945) si eseuri. A intretinut o vasta corespondenta publicata postum. Opera lui Fitzgerald este emblematica pentru asa-numita epoca a jazzului din anii '20, despre generatia sa scriitorul afirmand ca a crescut ca sa descopere ca toti zeii sunt morti, toate razboaiele incheiate si orice credinta in oameni zdruncinata".
|
|
Preț: Negociabil în funcție de câte (și ce) titluri cereți.
Dacă sunați e foarte posibil să vă dau prețul pe loc sau imediat ce ajung la PC.
Adauga in cos
|
|
Fumul amagirilor - William Somerset Maugham Anticariat carti literatura universala
Format: 20/13 cm-
Fara descriere
|
|
Preț: Negociabil în funcție de câte (și ce) titluri cereți.
Dacă sunați e foarte posibil să vă dau prețul pe loc sau imediat ce ajung la PC.
Adauga in cos
|
|
Fumul amagirilor - William Somerset Maugham Anticariat carti literatura universala
Format: 20/13 cm-
Fara descriere
|
|
Preț: Negociabil în funcție de câte (și ce) titluri cereți.
Dacă sunați e foarte posibil să vă dau prețul pe loc sau imediat ce ajung la PC.
Adauga in cos
|
|
Chira Chiralina si Mos Anghel - Panait Istrati Anticariat carti literatura romana
Format: 20/13 cm-
ambele titluri in acelasi volum
Povestirile lui Adrian Zograffi
Chira Chiralina e prima mea operă și-mi rămâne scumpă între toate... Și poate că azi plângem amândoi pe ruinele unor năzuinți cari ne-au fost deopotrivă de scumpe... PANAIT ISTRATI
Tragică, romantică, exotică, fermecătoare, plină de aventuri și de pasiuni interzise, împletind viciul și virtutea, abjecția și noblețea, Chira Chiralina este una dintre cele mai tulburătoare scrieri din literatura română și o neobosită pledoarie pentru libertate. Tânăra Chira, ademenitoare și naivă, îndrăzneață și nesăbuită, își duce zilele alături de mama ei în petreceri și răsfăț. Seară de seară, cu o nepăsare sporită parcă de apăsarea sorții, fata își primește oaspeții într-un cadru sufocat de erotism, devenind, cu voie ori fără voie, idealul amăgitor al fratelui ei mai mic, Dragomir. Când, asemenea oricărei iluzii, Chira îi scapă tânărului printre degete, acesta pornește pe urmele ei prin lumea cea mare, într-o călătorie care-i pervertește sufletul și-i îngenunchează spiritul. Odiseea levantină a căutării surorii iubite zugrăvește un prețios tablou al Orientului la mijloc de secol XIX și oferă impresionante lecții de viață. La capătul drumului, hoinarul Dragomir, înțelepțit, își transpune experiența pribegiei într-o poveste de o frumusețe răscolitoare.
Scutite de grijile gospodăriei, cele două femei își petreceau vremea cu odihna, cu baia, cu toaleta, cu siropurile, cu mâncarea, cu narghilelele și cu primirea curtezanilor. Nu uitau nici rugăciunile, dar nu se duceau niciodată la biserică, iar timpul sacrificat lui Dumnezeu era foarte scurt... Și, desigur, mama era mulțumită de ceea ce Dumnezeu voia ca ea să facă, fiindcă el nu vrea lucruri silnice. El voia, mai întâi, ca mama și fiica să stea în pat dimineața, cât le-o plăcea loc potrivit pentru a ronțăi pesmeți cu unt și miere și pentru a bea cafeaua cu lapte. Dumnezeu le poruncea apoi să se îmbăieze și să-și ungă corpul cu elixir de smirnă, să-și înfrăgezeze obrajii cu abur de lapte fierbând la foc mic; să-și facă părul lucios cu unt de migdale parfumat cu mosc; să-și lustruiască unghiile cu o pensulă înmuiată în esență de anilină de acaju. Era apoi o întreagă daraveră cu toaleta genelor, sprâncenelor, buzelor și obrajilor. Și când totul era gata, urmau dejunul, fumatul și siesta. Se trezeau când soarele era la chindie, pentru a arde aromate, pentru a bea siropuri și în sfârșit pentru a începe marea dandana a zilei: cântecele, danțurile, cheful care ținea până la miezul nopții.
Mihail Sadoveanu recunoaște geniul de povestitor al confratelui său revendicându-l ca pe un frate într-ale povestitului și ca pe un fiu valoros al acestui spațiu. îl revendic, spunea Sadoveanu, mai ales după ce am citit Moș Anghel, al doilea volum al său. Și continuă cu o ironie fină: E adevărat că nici în această carte Istrati nu face apologia țării. Trebuie să se-nțeleagă o dată pentru totdeauna că datoria asta o au numai oamenii fără talent și care, dealtminteri, nu scriu nimic niciodată, care însă cheltuiesc în străinătate banii țării sub cuvânt că ar fi făcând propagandă. Statul și-o fi având interesele lui și guvernele partizanii care țin să petreacă în Occident; literatura însă este altceva.
|
|
Preț: Negociabil în funcție de câte (și ce) titluri cereți.
Dacă sunați e foarte posibil să vă dau prețul pe loc sau imediat ce ajung la PC.
Adauga in cos
|
|
Enigma Otiliei - George Calinescu Anticariat carti literatura romana
Format: 21/14 cm-
cartonat, cu piele ecologica verde
Enigma Otiliei este un roman de tip balzacian scris de George Călinescu în anul 1938.
Felix Sima, un tânăr de 18 ani, vine în București la unchiul său Costache Giurgiuveanu pentru a urma Facultatea de medicină. Ajuns la adresa indicată, Otilia, fata vitrega a bătrânului, îl invită în casă, unde îi cunoaște pe membrii familiei: matușa Aglae, unchiul Simion și copiii acestora Titi, Aurica, Olimpia, ginerele Stanică Rațiu precum și prietenul de familie Leonida Pascalopol. A doua zi, Otilia îi arată locuința, el remarcă felul jucăuș al fetei și este surprins cand găsește o scrisoare adresată acesteia, pe numele Otilia Mărculescu. Fata este râvnită de Leonida Pascalopol și invidiată de toți membrii familiei Tulea. Felix, curios de enigma numelui Mărculescu, descoperă soarta Otiliei care nu este cu mult diferită de a sa. Fata a rămas orfană de mică și este crescută de tatăl său vitreg, moș Costache. Pascalopol a cunoscut-o pe mama Otiliei și de atunci i-a ajutat foarte mult, Otilia purtându-i o stimă deosebită. Rugat de Aglae, Felix îl meditează pe Titi care a rămas corigent, și în aceste împrejurări sora sa Aurica se atașează de tânăr. El, însă, se simte tot mai atras de Otilia pe care o admiră și cu care petrece din ce în ce mai mult timp. Vede însă în Pascalopol un rival. La începutul lunii august, Olimpia, cel mai mare copil al Aglaei, își face apariția acasă împreună cu Stănică, concubinul ei, cu care are un copil. Simion nu-și recunoaște fiica și refuză să-i dea o casă de locuit și zestrea sa. Stănică, prin minciuni și scrisori adresate domnului Pascalopol cum că se împușcă, reușește să strângă ceva bani de la toți și să-l înduplece pe Simion cu motivarea că mai are câteva luni de trăit, să-i dea zestrea Olimpiei. La invitația lui Pascalopol, Felix și Otilia se duc la moșia acestuia, unde tinerii profită de timpul petrecut împreună, iar după două săptămâni revin acasă. Între timp, fiul Olimpiei și al lui Stănică, Aurel Rațiu, moare, iar tatăl, înduioșat, îi publică în ziar decesul, amintind toate rudele, în speranța de a obține cât mai mult sprijin financiar. Stănică este interesat de averea lui moș Costache și în acest scop îl aduce pe un oarecare doctor Vasiliade pentru a-i pune diagnosticul că este bolnav. Singurul care descoperă planul este Pascalopol, care îl avertizează pe bătrân.
Între Felix și Otilia se clădește o relație de profundă prietenie și atașament. Felix îi mărturisește iubirea, iar Otilia pare și ea înduioșată, însă privește totul în mod copilăresc. Grija sa pentru Felix pare mai mult a unei surori. Rușinat, Felix își pune pe hârtie toate sentimentele sale, trimițându-i Otilei scrisoarea, însă ea nu-i dă nici un răspuns. Într-un moment de gelozie, Felix o roagă pe Otilia să nu se mai întâlnească cu Pascalopol, însă tot el, invitat de acesta la el acasă, își dă seama de greșeala făcută față de Otilia. În casă discuțiile despre adopția Otiliei de către moș Costache declanșează un nou val cu scandaluri din partea Aglaei. În cele din urmă, fata îi cere lui moș Costache să nu întocmească formalitatile de adoptie si pleacă cu Pascalopol la Paris, spre surprinderea lui Felix, care rămâne dezamăgit. El se refugiază în brațele unei curtezane, Georgeta. Felix are ocazia să-l cunoască pe Weissmann, un coleg de facultate care-i trezește pasiuni nebănuite pentru poezie. Discuțiile avute cu acesta îi dezvăluie situația materială dificilă a studentului, dar și spiritul practic al acestuia, care face injecții și consultă diferite persoane pentru a-și întreține frații și surorile. Cina la restaurantul domnului Iorgu în cinstea aniversării fiicei sale minore îi reunesc la aceeași masă pe Georgeta cu generalul, pe Stănică, Olimpia, Aglae, Titi, Felix și moș Costache. Aglae pare foarte interesată de viitorul fiicei celor două gazele, în speranța că o va căsători cu Titi, în timp ce Felix se simte din ce în ce mai jignit de purtările Georgetei. La început, după o ușoară criză, familia Tulea ignoră purtările lui Simion, care începuse să aiureze, însă văzând că situația devine insuportabilă, Aglae ajutată de Stănică și de Weissmann îl duc la un sanatoriu. Titi se află în centrul atenției pentru Aglae care urmărește să-l însoare cât mai bine spre dezamăgirea Auricii și a Olimpiei.O nepoată a sa de 16 ani pe nume Lili își manifestă dorința de a se căsători, iar Stănică îl recomandă tatălui acesteia pe Felix Sima, în special pentru că dorea a aduce în rândurile familiei sale și oameni culți. Felix visează că Otilia cântă la pian, însă spre surprinderea sa totul pare a fi realitate. Revăzându-se, cei doi povestesc îndelung, în timp ce Felix se simte tot mai atras de Otilia și de schimbarea acesteia. Moș Costache are planurile sale cu cei doi tineri, începând să adune materiale de construcții pentru o casă unde cei doi, Felix și Otilia aveau să stea după moartea sa. Stănică îi face cunoștință lui Felix cu Lili, spre supărarea lui Titi, care este atras de fată și nu înțelege de ce toate sunt atrase de băiatul doctorului Sima. Din cauza unei ușoare insolații și a efortului, moș Costache are un atac, în urma căruia toată familia Tulea își petrece două zile în casa bătrânului ignorând boala acestuia. Pascalopol aduce un doctor avizat, profesor la universitate, care recomandă multă liniște și odihnă bolnavului.
Moș Costache se însănătoșește și îi alungă din casă pe toți cei din familia Tulea fiind de acord cu propunerea lui Pascalopol de a deschide un cont în bancă pe numele Otiliei cu suma de 300.000 lei, însă nu-i dă banii, încrezându-se în sănătatea sa. Moșierul deschide contul și depune în el 100.000 lei pe numele Otiliei. După infarct, moș Costache devine din ce în ce mai speriat de moarte, la aceasta contribuind și Stănică care îi povestea tot felul de nenorociri. Consultă diferiți doctori, urmează chiar un tratament cheltuind bani pe medicamente și invită preoții să-i sfințească casa. Vinde apoi anumite imobile și aduce în casă o menajeră pe nume Paulina, dar care nu stă mult pentru că bătrânul îi descoperă interesul față de averea sa. Aurica se spovedește preotului Țuică, mărturisindu-i dorința de a se căsători cu un evreu și anume cu Weissemann, iar Stănică o îndeamnă pe Otilia să-l convingă pe Felix să se căsătorească cu Lili. Moș Costache îi dăruiește lui Pascalopol 100.000 lei pentru Otilia. Stănică, după îndelungi căutări află locul unde sunt ascunși banii și-l jefuiește. Moș Costache este surprins de atac și, în urma efortului, moare. Stănică divorțează de Olimpia și se căsătorește cu Georgeta, iar apoi intră în politică. Otilia se căsătorește cu Pascalopol și pleacă împreună la Paris. Felix, cu ocazia războiului, devine doctor, apoi profesor universitar și se căsătorește bine, intrând în cercuri înalte. Se întâlnește întâmplător cu Pascalopol în tren și află că acesta a divorțat de Otilia, fiind acum căsătorită cu un om bogat din Buenos Aires. Fotografia arătată nu mai aduce nimic din ceea ce era odinioară Otilia. Amintirile acelei idile se năruiesc în cuvintele lui moș Costache: Aici nu stă nimeni.
|
|
Preț: Negociabil în funcție de câte (și ce) titluri cereți.
Dacă sunați e foarte posibil să vă dau prețul pe loc sau imediat ce ajung la PC.
Adauga in cos
|
|
Marele Gatsby - Scott Fitzgerald Anticariat carti literatura universala
Format: 20/14,5 cm-
In timp, capodopera lui F. Scott Fitzgerald, Marele Gatsby (The Great Gatsby), publicata pe 10 aprilie 1925, a castigat in valoare: considerata initial o carte spectaculara despre generatia pierduta", astazi ocupa locul al doilea, dupa Ulise de James Joyce, pe lista celor mai bune romane ale secolului XX alcatuita de publicatia New York Times. S-a bucurat de sase ecranizari. Una dintre ele este ecranizata avindu-i in rolurile principale pe Leonardo DiCaprio, Carey Mulligan si Joel Edgerton.
Odata cu noul meu roman m-am cufundat cu totul intr-o opera de creatie pura [...], in imaginarea neintrerupta a unei lumi reale si totusi stralucitoare. (F. Scott Fitzgerald, in scrisoarea catre editorul Maxwell Perkins, cca 10 aprilie 1924)
Un tinar fascinat de visul american, proaspat venit la New York si doritor de succes, Nick Carraway, impartaseste povestea transformarii lui James Gatz in Jay Gatsby. Pe fundalul unei Americi prospere, dar haotice, Gatz, minat de mirajul iubirii fata de Daisy Buchanan, isi schimba viata, devenind din student la Oxford gangster, traficant de bauturi alcoolice si apoi milionar. Iubirea sa pentru Daisy nu se implineste insa; ramine povestea donquijotesca a Marelui Gatsby, desfasurata odata cu un iluzoriu, nesfirsit American dream.
Jay Gatsby, un simbol al povestii americane de succes, vrea sa recupereze trecutul si paradisul pe care le asociaza cu prima lui iubire, Daisy Buchanan. Este amagit de un vis care se dovedeste nedemn de el, iar Fitzgerald inalta caderea lui Gatsby la nivelul unui mit american esential. Romanul se incheie cu unul dintre cele mai sugestive pasaje lirice din literatura: «Gatsby crezuse pana la urma in luminita aceea verzuie, intr-un viitor frematator, care se indeparteaza insa cu fiece an in fata noastra. Ne-a scapat o data, dar ce importanta are... maine o sa fugim mai repede, ne vom intinde bratele mai departe... Si tot asa, pana intr-o dimineata... Si tot asa, trecem de la o zi la alta, barci impinse de curent, impinse fara incetare, tot mai inapoi, in trecut». In Marele Gatsby, Fitzgerald realizeaza ceea ce nu va mai face in toata cariera sa ulterioara: o satira a moravurilor contemporane care contine adevarurile personale si sociale cele mai profunde. Daca subiectul predilect al lui Hemingway este razboiul, al lui Fitzgerald este Visul american si tradarea acestuia, subiect care face conexiunea intre viata privata a scriitorului, cariera lui si cartile sale intr-un intreg tematic. Fitzgerald ramane principalul cronicar al puterii seducatoare a bogatiei si faimei. Nici un alt scriitor american nu s-a pozitionat asemenea lui chiar in adancul sufletului american. (Daniel S. Burt)
Cred ca romanul este o minune. (Maxwell Perkins, in scrisoarea catre F. Scott Fitzgerald din 14 noiembrie 1924)
L-am citit insa de trei ori. Nu sunt catusi de putin influentat de comentariul dumneavoastra despre mine cand afirm ca m-a interesat si m-a miscat mai mult decat orice nou roman, fie englez sau american, pe care l-am parcurs de cativa ani buni. Cand voi avea timp mi-ar placea sa va scriu mai pe larg si sa va spun exact de ce cred ca este o carte atat de remarcabila. De fapt, cred ca este primul pas inainte pe care l-a facut proza americana de la Henry James incoace. - T.S. Eliot, in scrisoarea catre F. Scott Fitzgerald din 31 decembrie 1925
FRANCIS SCOTT FITZGERALD s-a nascut in St. Paul, Minnesota, la 24 septembrie 1896. A urmat Princeton University, in 1917 intrand in armata, iar dupa demobilizare s-a mutat la New York. Publicat in 1920, primul sau roman, Dincoace de Paradis (This Side of Paradise), s-a bucurat imediat de o mare popularitate, urmat, in 1922, de Cei frumosi si blestemati (The Beautiful and Damned). In 1920 s-a casatorit cu Zelda Sayre (19001948), iar cuplul, al carui unic copil, Frances Scott Scottie" Fitzgerald, scriitoare si ziarista, se naste in 1921, a locuit cand la Paris sau New York, cand pe Riviera franceza, devenind parte a cercului de emigranti americani care ii includea pe Gertrude Stein, Ernest Hemingway si John Dos Passos. In 1925 lui Fitzgerald i-a aparut capodopera Marele Gatsby (The Great Gatsby), care nu a avut succes decat dupa moartea sa. Tensiunile din cuplu s-au accentuat pe parcurs, din cauza alcoolismului scriitorului si a problemelor psihice ale Zeldei, care, din 1930, a fost internata in diferite sanatorii, reusind totusi sa scrie romanul semi-autobiografic Save Me the Waltz, publicat in 1932. La sfarsitul anilor '20, Fitzgerald a inceput sa lucreze la al doilea mare roman al sau, Blandetea noptii (Tender Is the Night), aparut in anul 1934, care transfigureaza dezastrul mariajului cu Zelda. Fiind intr-o constanta lipsa de bani, a publicat masiv povestiri comerciale in diferite reviste. In 1937 s-a mutat la Hollywood, unde, uitat de lumea literara, a scris scenarii de film. In urma unui infarct, a murit la 21 decembrie 1940, lasand neterminat romanul Dragostea ultimului magnat (The Last Tycoon), aparut in 1941. Fitzgerald este autorul mai multor volume de povestiri, printre care Tales of the Jazz Age (1922), All the Sad Young Men (1926), Babylon Revisited and Other Stories (1960). A mai scris volumul autobiografic The Crack-Up (1945) si eseuri. A intretinut o vasta corespondenta publicata postum. Opera lui Fitzgerald este emblematica pentru asa-numita epoca a jazzului din anii '20, despre generatia sa scriitorul afirmand ca a crescut ca sa descopere ca toti zeii sunt morti, toate razboaiele incheiate si orice credinta in oameni zdruncinata".
|
|
Preț: Negociabil în funcție de câte (și ce) titluri cereți.
Dacă sunați e foarte posibil să vă dau prețul pe loc sau imediat ce ajung la PC.
Adauga in cos
|
|
Una din noi e de prisos - Catrinel Anticariat carti carte veche
Format: 19/13,5 cm-
carte veche - prima editie
Una din noi e de prisos, semnată Catrinel (pseudonimul Sidoniei Drăgușanu), nu este un roman ca oricare altul. Este un roman compus din scrisorile unei fete către prietena ei, scrisori cu întâmplările din viața acestei fete, iubirile și dezamăgirile ei, lucrurile bune și rele care i se întâmplau. La finele cărții există și o scrisoare-răspuns la zecile de epistole.
Cumva, ajungem să fim de prisos într-o relație sau printr-o conjunctură la care nici nu ne-am gândit. Cumva, în timpul vieții, noastre ajungem să fim cealaltă femeie, aceea pe care am urât-o așa de tare. Ajungem să iubim iubirea altcuiva.
Cred că fiecare dintre noi (cel puțin o dată în viață) a iubit bărbatul altei femei și, tot cel puțin o dată în viață, a pierdut o iubire pentru o altă femeie.
|
|
Preț: Negociabil în funcție de câte (și ce) titluri cereți.
Dacă sunați e foarte posibil să vă dau prețul pe loc sau imediat ce ajung la PC.
Adauga in cos
|
|
Fluturi - Irina Binder Anticariat carti literatura romana
Format: 20/13 cm-
am doar volumul 1
Fluturi este o poveste de iubire spusa altfel. O recomand adeseori celor care au uitat sa iubeasca. Recitesc adesea din ea si iubirea e la fel de proaspata. Iubesc iubirea! Adu in viata ta lucruri care nu pot fi cumparate cu bani ele sunt cele mai valoroase! Ridica-te, imbraca-te frumos si urmeaza-ti visurile! Esti o minune! Iarta! Iubeste! Bucura-te! Hrisostom Filipescu
Scrisul e ca o lupta pe care, daca o duci la capat cu demnitate, cu dragoste, cu eroism, cu jertfelnicie, cu atentie, cu devotament fata de Cel Care ti-a pus pana harului in mana sufletului, fiind deplin constient de valoarea, responsabilitatea si urmarile sale, ajungi sa transformi vietile oamenilor. Ca duhovnic al autoarei, eu, unul, consider ca ea a avut si are ceva de spus lumii prin frumoasa poveste pe care ne-a impartasit-o in Fluturi. Vor fi multe de invatat din carte si mai multe la care se cere profunzime in gandire, dar la sfarsitul povestii va ramane in mintea si in sufletul fiecaruia dintre noi, cei care am ras si am plans pe parcursul cartii, imaginea frumoasa a omului reprezentat de Irina. Om care a ras, a plans, s-a bucurat, a deznadajduit, a luptat si s-a resemnat, a murit parerilor altora si a inviat sperantei, si-a rupt sufletul in bucatele mici pentru cine nu a meritat, pentru ca apoi sa si-l adune, cand nu se astepta, din sufletele oamenilor care i-au dovedit iubirea. Asta inseamna a scrie cu adevarat, a scrie cu sufletul tau in sufletul celuilalt. Preot D. I.
Nu m-am gandit niciodata ca voi ajunge personaj intr-o carte. Poate ca nu e nimic extraordinar in asta, dar sa fii prietena Irinei este o binecuvantare. Le multumesc cititorilor ei care si-au exprimat simpatia fata de mine si-i multumesc Irinei ca a scris povestea asta. Eu stiu foarte bine ca si-a rupt din inima fiecare cuvant.
Cu drag, Simona (prietena Irinei din carte)
Nimic nu m-ar putea descrie mai frumos si mai obiectiv decat dragostea oamenilor minunati care imi sunt alaturi. Ii las pe ei si las insomniile mele sa vorbeasca despre mine. Irina Binder
Scriitura Irinei, infuzata de sentimente si idei profund umane, dar si de emotii si ganduri specifice autoarei, ajunge usor la sufletului oricarui tip de cititor, indiferent de varsta, sex, ocupatie sau aspiratii. Atat povestile Irinei, cat si reflectiile sale pe marginea lor sunt crampeie de viata traita, suferita, inteleasa si asimilata, sunt tot atatea povesti ale succesului in confruntarea cu tot ceea ce ne arunca viata in cale: dezamagiri, disparitii, deziluzii, dezvrajiri. Fluturi si Insomnii produc reverberatii profunde si nelinistitoare in fiecare dintre noi intrucat insusi sufletul vorbeste prin ele. In aceste carti Irina Binder pune bucati din sine si le impartaseste astfel cititorilor povestea ei despre curaj si despre puterea iubirii, despre implinirea unor visuri si despre renuntarea la visurile desarte. Aceasta este reteta autoarei romance care a inregistrat cele mai multe exemplare vandute si care este, cu siguranta, cea mai citita scriitoare din ultimii 25 de ani in Romania.
Asa cum spunea una dintre cititoarele sale, oamenii isi doresc sa citeasca nu vorbe frumos asternute, ci sentimente puse in cuvinte. Irina Binder detine mestesugul rarisim de a le imprima cuvintelor forta emotiei pure si de a-si trata cititorii ca pe prieteni dragi, de-o viata.
|
|
Preț: Negociabil în funcție de câte (și ce) titluri cereți.
Dacă sunați e foarte posibil să vă dau prețul pe loc sau imediat ce ajung la PC.
Adauga in cos
|
|
|
© 2025 Anticariat Librarie, Ploiesti. Toate drepturile rezervate.
|
|
|
|
|