Carti Dem - Anticariat Librarie

Contact: Vodafone: 0723 318 590
Vodafone este telefonul la care ma gasiti oriunde. Sun inapoi la apelurile pierdute.
MULTUMESC PENTRU INTELEGERE!

Din experienta mea reiese ca cei cu care am vorbit direct au inteles mult mai exact situatia indiferent daca au comandat sau nu !!! Cu foarte multe persoane care nu au acceptat aceasta discutie directa au aparut neintelegeri. Nu vreau sa pacalesc pe nimeni, nu vreau sa fortez pe nimeni sa cumpere sau sa vorbeasca cu mine. E alegerea dvs. Insa e posibil ca sa aveti nemultumiri care ar fi foarte probabil sa le eliminati daca am discuta direct si ati intelege exact situatia cu ceea ce comandati !!! Discutia directa e mult mai bogata in nuante si intelegerea este mult mai buna. Intrebarile au un raspuns instantaneu si se pot face precizari pana intelegerea este corecta si completa !!!

Categorii

Anticariat Librarie - Mii de carti vechi si noi din cele mai diverse categorii

Prima pagină

Impresii

Contact

Anticariat Librarie => Lista carti => Cautare: Dem

Pagini:

1 ... 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 ( 52 ) 53 54 55 56 57 58 59 60 61 62 63 64 65 66 67 68 >>

Detalii

Cartea cu jucarii - Tudor Arghezi

Anticariat carti copii, elevi, scolari, aventura, povesti, basme

Format: 24/16 cm-
NU ESTE PE STOC, INSA O CAUT LA COMANDA - pentru detalii va rog puneti cartea in cos. Scrieti la observatii ceva de genul: stiu ca nu e pe stoc dar doresc sa o cautati pentru mine si finalizati comanda. FOARTE EFICIENT ESTE DACA SUNATI LA TELEFON – clik pe butonul Contact si gasiti nr de telefon. de preferat cel rosu.
va voi trimite un mesaj cu un fisier atasat cu conditiile pentru a cauta aceasta carte sau mai multe altele care poate nici nu sunt postate pe site si le doriti !

In cutia cu palarii vechi, sta un urs, de catifea. Daca nu era galben ca floarea soarelui, el ar fi fost fioros, si podul intreg ar fi tremurat de frica lui. Aveam in pod doi berbeci naparliti, trei vaci fara picioare si un armasar, care sta in pod fiindca era de lemn si vopsit cu pensula verde. Dar ursul era galben, si culoarea asita micsoreaza seriozitatea lucrurilor, nu sperie pe nimeni si-au luat-o florile pentru ele. Si mai avea ursul doi ochi de sticla, care se uitau drept in tavan. Domnisoara cusatoreasa, imbracand ursul din sase petice croite frumos, cred ca s-a inselat cand a trebuit sa-i puna si ochii, gresind cutia ochilor de urs si luand, dintr-alta cutie, doi ochi de porumbel. Un urs se cere incruntat: ursul nostru din pod se uita cu bunatate.
Ursul statuse jos, in casa, doi ani intregi si ajunsese atat de stricator, incat am fost nevoit sa-l pui deoparte, in singuratate si el s-a trezit in cutia de palarii, numai dupa ce incercasem zadarnic fel de fel demijloace de indreptare.
Croind ursul din fata unei scurteici, mostenita de la o cucoana bunica, croitoreasa nu se gandise ca, fara sa vrea, ii da, prin potrivirea madularelor, niste naravuri; pe care nici scurteica, nici catifeaua nu le avusesera in timpul lor. Tatal ursilor, care umbla nevazut prin lume si ingrijeste in munti de copiii lui, sapandu-le pesteri, rasturnand iarna cate un pietroi pe barloage, spalandu-i in somn, pieptanandu-i si taindu-le unghiile cu un ferastrau de argint, face ce face si trece si pe la ursul de pasla, pentru copii, si le da cate uncrampei de narav.
Ursul nostru se naravise sa fure, si nu fura altceva decat bomboane, ciocolata, dulceata, fructe si rahat. Cand Tatutu aducea o cutie cu lucruri dulci, ursul mirosea si golea numaidecat cutia, fara sa-l vada nimeni.
- Cine a mancat ciocolata?
- U'su, raspundea baiatul, ridicand din umeri. Nu mai e.
- Dar cutia cu bomboane englezesti?
- U'su, raspundeau fata si baiatul.
Il vazusera amindoi. L-au prins de cateva ori cu cutiile in brate fugind sub canapea. L-au si batut. Odata i-au rupt o ureche de bumbac. De doi ani de zile, ursul a mancat toata dulceata de zmeura si de chitra, caisele verzi, nucile, serbetul. Insa el nu manca tot borcanul, lua cate putin, ca sa nu se cunoasca, scotea cate un pumn de bomboane, cateva bucati, si le manca pe toate cu incetul.
Asa s-a facut ca am trimis hotul in pod, ca sa-l pedepsim si sa crutam dulceturile copiilor. Insa el fura si acum. Vine din pod. Noi nu l-am intalnit niciodata pe scara, se fereste de noi, insa copiii l-au vazut de mai multe ori cum vine, cum deschide dulapul, cum desface borcanele si cutiile, cum le goleste si cum fuge indarat. De copii, ursul nu vrea sa se fereasca. Stramutarea lui in pod a fost cu atat mai binevenita cu cat invatase de la urs sa manance zahar si mielul cu parul cret. Si de la miel a invatat si mingea sa pape dulceata furata, cofeturi, cozonac si prajituri. Ba mi se pare ca ursul niciodata nu a mancat ce mananca acum toate mingile, care inconjoara borcanele si cutiile si sug din ele tot.
Tatutu nu bate ursul, nici mielul, nici mingile, pentru ca el stie ca trebuie sa creasca si lasa dulapurile descuiate, cutiile cu capacul nitel ridicat, borcanele cu tipla nelegata, pentru ca mingile nu au degete ca sa dezlege sfoara si sa descuie dulapul.
Totusi, intr-o zi, Tatutu o sa se puie la panda, chiar in dulap. Cand ursul si mielul vor veni cu lingurita in labuta ca sa se infrupte, o sa-l gaseasca pe Tatutu intre borcane. Si atunci, nu stiu care din trei va fugi mai repede, speriat: mielul, ursul ori Tatutul.