|
|
Anticariat Librarie - Mii de carti vechi si noi din cele mai diverse categorii
|
|
|
Anticariat Librarie => Lista carti => Cautare: Amag
|
|
Valul ucigas - Colin Forbes Anticariat carti thriller, horror, suspans
Format: 20/13 cm-
cartonat
Autor a numeroase bestselleruri care au fascinat milioane de cititori din intreaga lume, Forbes nu-si dezamageste nici de aceasta data fanii. Eroii sai bine-cunoscuti, Tweed, Paula Grey si Bob Newman, pornesc in cautarea unui savant nebun, doctorul Goslar, inventatorul unei arme teribile care poate pune in pericol intreaga omenire. Cautarea adevaratei identitati a lui Goslar, precum si a locului in care acesta se ascunde il conduce pe Tweed din Dartmoor la Londra si de la Paris la Geneva, intr-o aventura riscanta in care trebuie sa se confrunte nu numai cu un inamic invizibil, ci si cu serviciile secrete rivale.
|
|
Preț: Negociabil în funcție de câte (și ce) titluri cereți.
Dacă sunați e foarte posibil să vă dau prețul pe loc sau imediat ce ajung la PC.
Adauga in cos
|
|
Medicina intre miracol si dezamagire - D. Dumitrascu Anticariat carti tehnica, anatomie, medicina, sanatate, tratamente naturiste
Format:
de format ceva mai lat decat normal
|
|
Preț: Negociabil în funcție de câte (și ce) titluri cereți.
Dacă sunați e foarte posibil să vă dau prețul pe loc sau imediat ce ajung la PC.
Adauga in cos
|
|
Ochii dragonului - Stephen King Anticariat carti thriller, horror, suspans
Format:
NU ESTE PE STOC, INSA O CAUT LA COMANDA - pentru detalii va rog puneti cartea in cos. Scrieti la observatii ceva de genul: stiu ca nu e pe stoc dar doresc sa o cautati pentru mine si finalizati comanda. FOARTE EFICIENT ESTE DACA SUNATI LA TELEFON clik pe butonul Contact si gasiti nr de telefon. de preferat cel rosu.
va voi trimite un mesaj cu un fisier atasat cu conditiile pentru a cauta aceasta carte sau mai multe altele care poate nici nu sunt postate pe site si le doriti !
format ceva mai mic si mai ingust decat normal
Stephen King a scris povestea fantastica Ochii dragonului in 1987 pentru fiica sa, Naomi, pe atunci adolescenta, careia nu-i placea ce scria tatal ei.
Stephen King, celebrul autor de romane fantastice, a creat in Ochii dragonului o fantezie literara pornind de la structura basmului clasic: eroi arhetipali, dragoni dezlantuiti, printi fermecatori si vrajitori primejdiosi. Stabilitatea regatului Delain este zguduita de uciderea batranului rege Roland. Din acest moment succesorul de drept, Printul Peter, acuzat, ca si-a ucis tatal este nevoit sa lupte pentru a castiga ce i se cuvine. Va trebui sa infrunte urzelile vrajitorului Flagg si invidia mai tanarului sau frate Thomas.
Flagg, vrajitorul regelui, incearca cu orice pret sa distruga monarhia ordonata din Delain si sa aduca haosul. Pentru asta are un plan bine ticluit, insa in calea lui sta Peter, fiul mai mare al regelui, care ar putea urma la tron daca regele Roland moare. Flagg ii intinde atunci o cursa lui Peter: il otraveste pe rege si da vina pe Peter, care este incarcerat in Turn, in timp ce Thomas, mezinul regelui, urmeaza la tron. Dar Thomas este usor de manipulat, iar vrajitorul Flagg ar putea distruge acum regatul. Insa istetul Peter are un plan de evadare.
Intr-o zi, m-am asezat la masa mea de lucru si am inceput sa scriu aceasta poveste. Cand am terminat-o, i-am dat manuscrisul lui Naomi care l-a luat cu o lipsa de entuziasm nedisimulata. Insa, foarte repede, a fost captivata de intriga. Ce bucurie sa o vad luandu-ma in brate si spunandu-mi ca singura ei dezamagire era ca povestea se terminase! Stephen King
|
|
Preț: Negociabil în funcție de câte (și ce) titluri cereți.
Dacă sunați e foarte posibil să vă dau prețul pe loc sau imediat ce ajung la PC.
Adauga in cos
|
|
Oglinzi amagitoare - Tracy Sinclair Anticariat carti dragoste, romantic, iubire
Format:
de format normal
|
|
Preț: Negociabil în funcție de câte (și ce) titluri cereți.
Dacă sunați e foarte posibil să vă dau prețul pe loc sau imediat ce ajung la PC.
Adauga in cos
|
|
Marea calatorie - Victor Barsan Anticariat carti Biografii, memorii, jurnale
Format: 20/13 cm-
Viata si moartea inginerului Gheorghe Ursu
Gheorghe Ursu (n. 1 iulie 1926, Soroca, Basarabia, Regatul României d. 17 noiembrie 1985, torturat la penitenciarul din Calea Rahovei, București, Republica Socialistă România) a fost un inginer constructor, poet, scriitor și disident român. A fost arestat în urma denunțului unei colege de serviciu, care a intrat în posesia jurnalului său intim, jurnal confiscat ulterior de Securitate. A murit din cauza bătăilor primite în timpul detenției.
Gheorghe Ursu s-a născut în orașul Soroca, fiul lui Vasile Ursu din Galați și al Margaretei, din Măgura Ilvei, județul Bistrița-Năsăud. Gheorghe a învățat la școala din Soroca până în anul 1941, când familia s-a mutat la Galați.
A continuat să învețe la Liceul Vasile Alecsandri din Galați. Bunicii lui din partea mamei, împreună cu încă 10 membri ai familiei (care erau evrei) au fost uciși la Auschwitz.
1942 - 1945 - Continuă cursurile liceale la Liceul Vasile Alexandri din Galați. Participă la acțiunile unui grup anti-nazist, din care faceau parte si scriitorii de mai târziu Iordan Chimet și Camil Baciu, cu care a rămas prieten pentru restul vieții (vezi "Cartea prietenilor mei" a lui Iordan Chimet, aparută postum, în 2006). În iunie 1944, se înscrie în U.T.C., ducând în continuare o activitate anti-nazistă. Siguranța antonesciană îl urmărește. Este arestat, dar scapă de închisoare datorită întâmplării: doctorul Vasile Ursu asistase, ca chirurg ginecolog, la nașterea fiului prefectului din Galați la acea dată.
1944 - Își face debutul în literatură în cotidianul de orientare democraticî "Ecoul", în pagina literară realizată de Miron Radu Paraschivescu, Virgil Ierunca și Ion Caraion. Publică un microeseu despre Jean de Meung (22 mai 1944) și altul despre Jules Verne (8 august 1944). Începe să scrie un jurnal personal intim, în care va nota zilnic, pe tot parcursul vieții, impresii și evenimente politice, culturale, personale, etc. și care va insuma mii de pagini.
1945 - 1950 - Este student la Politehnica din București - Facultatea de Construcții. Se angajează voluntar pe unul din marile șantiere industriale, crezând pentru moment în încercarea noului regim de reconstrucție a țării după război. Se înscrie în PCR, dar repede dezamăgit de turnura evenimentelor politice, devine, prin atitudinea sa contestatara, un ins incomod.
În 1950 este exclus din partid pentru întrebările nonconformiste pe care le punea în legatură cu guvernarea comunistă și pentru prietenia cu "elementele reacționare".
1950 - 1985 - Lucrează neîntrerupt la Institutul de proiectări în construcții ISLGC. A fost șef de atelier specializat în calculul structurilor de rezistență pentru construcții. Proiectează un număr impresionant de construcții de locuit și industriale, hoteluri și spitale. A realizat și publicat împreună cu regizorul Mirel Iliesiu un album dedicat arhitecturii litoralului românesc.
1969-1982 - Un pasionat al artei universale, a făcut mai multe excursii în Occident, obținând cu greu, și totdeauna numai în urma unui lung ciclu de cereri, refuzuri și proteste până la "Președintele Republicii", pașaportul din partea autorităților române. (Vezi, în introducerea la Europa Mea, modul cum a primit Gheorghe Ursu permisiunea regimului comunist să călătorească în vest). În timpul acelor călătorii a intrat în legătură cu disidenți români din Occident, printre care Monica Lovinescu și Virgil Ierunca. A rămas în legătură și cu vechii săi prieteni, fugiți, rămași sau emigrați în vest: Camil Baciu, Noldi Balanescu, Sergiu Huzum și Mioara Cremene, Gad Calmanovici, Alexandru Mirodan, Gelu Ionescu, pictorul George Tomaziu, etc. Tot în acești ani devine un sarcastic critic, deseori exasperat, al abuzurilor regimului comunist și al marasmului de conștiință indus de cultul personalității lui Ceaușescu. În cea mai mare parte aceste critici le-a încredințat jurnalului; deseori însa le citea, în forme literare, în cercuri de prieteni, unde propunea și alte variante de protest contra regimului (vezi amintirea "Intilnire cu Geo Bogza" din capitolul "Babu" al volumului "Cartea prietenilor mei"). In acesti ani, la serviciu tine la vedere afise anti-totalitare. (Vezi capetele de acuzare din 1985 ale Securitatii pentru "intensa activitate de propaganda dusmanoasa" impotriva regimului). Ca urmare a acestor acțiuni, Securitatea l-a urmărit în toți acei ani, printr-o acțiune cu numele de cod "Călătorul".
În anul 1970 i s-a publicat la editura Litera un volum de versuri numit "Mereu Doi" cu o prefață scrisă de Nina Cassian. În urma confiscări jurnalului intim, prietena lui, poeta Nina Cassian, a preferat să nu se mai întoarcă în România și a emigrat în SUA.
În octombrie 2001 Serviciul Român de Informații a dat în presă un comunicat, prin care a anunțat existența de 50.000 de file de manuscrise confiscate înainte de 1989. Printre ele au fost 811 pagini ale jurnalului lui Gheorghe Ursu.
Moartea și condamnarea vinovaților
Gheorghe Ursu a fost arestat pe 21 septembrie 1985 pe motiv că deținea valută. A fost plasat în aceeași celulă cu recidiviștii violenți Marian Cliță și Gheorghe Radu, iar milițienii au primit ordin să nu intervină, chiar dacă din spatele gratiilor se auzeau zgomote. În paralel, Gheorghe Ursu era scos din celulă și interogat zilnic, prin metode specifice, de către Securitate. Disidentul a rezistat până pe 17 noiembrie 1985, iar organele statului au notat drept cauză oficială a morții o peritonită Deținuții au fost puși de Securitate să îl omoare. Procurorul Vasile Manea Drăgulin a stabilit în 1985 că moartea nu ar fi fost violentă și a dispus neînceperea urmăririi penale.
În anul 2000, după mai multe răsturnări de situație, un infractor de drept comun, aflat în detenție împreună cu Ursu, a fost condamnat pentru uciderea acestuia.
În octombrie 2003, foștii colonei de miliție Tudor Stănică și Mihail Creangă au fost condamnați la 20 de ani de închisoare pentru omorul lui Gheorghe Ursu.
În decembrie 2005 fostul general SRI, Eugen Grigorescu, a fost condamnat la 3 ani de închisoare privind dispariția jurnalului lui Gheorghe Ursu. Fiul inginerului Ursu, Andrei Ursu, încearcă să găsească aceste pagini de jurnal, care au ajuns pe la începutul anilor 90 la Gabriela Adameșteanu, cea care a publicat o selecție din Jurnal în revista 22, în arhiva CNSAS. Până în acest moment, manuscrisul nu a fost încă descoperit.
Gheorghe Ursu a fost și scriitor, cartea de călătorie scrisă de acesta fiind publicată post-mortem în anul 1991.
|
|
Preț: Negociabil în funcție de câte (și ce) titluri cereți.
Dacă sunați e foarte posibil să vă dau prețul pe loc sau imediat ce ajung la PC.
Adauga in cos
|
|
Presentimente postsentimente - Gheorghe Ursu Anticariat carti literatura romana, poezie
Format:
de format normal
Gheorghe Ursu (n. 1 iulie 1926, Soroca, Basarabia, Regatul României d. 17 noiembrie 1985, torturat la penitenciarul din Calea Rahovei, București, Republica Socialistă România) a fost un inginer constructor, poet, scriitor și disident român. A fost arestat în urma denunțului unei colege de serviciu, care a intrat în posesia jurnalului său intim, jurnal confiscat ulterior de Securitate. A murit din cauza bătăilor primite în timpul detenției.
Gheorghe Ursu s-a născut în orașul Soroca, fiul lui Vasile Ursu din Galați și al Margaretei, din Măgura Ilvei, județul Bistrița-Năsăud. Gheorghe a învățat la școala din Soroca până în anul 1941, când familia s-a mutat la Galați.
A continuat să învețe la Liceul Vasile Alecsandri din Galați. Bunicii lui din partea mamei, împreună cu încă 10 membri ai familiei (care erau evrei) au fost uciși la Auschwitz.
1942 - 1945 - Continuă cursurile liceale la Liceul Vasile Alexandri din Galați. Participă la acțiunile unui grup anti-nazist, din care faceau parte si scriitorii de mai târziu Iordan Chimet și Camil Baciu, cu care a rămas prieten pentru restul vieții (vezi "Cartea prietenilor mei" a lui Iordan Chimet, aparută postum, în 2006). În iunie 1944, se înscrie în U.T.C., ducând în continuare o activitate anti-nazistă. Siguranța antonesciană îl urmărește. Este arestat, dar scapă de închisoare datorită întâmplării: doctorul Vasile Ursu asistase, ca chirurg ginecolog, la nașterea fiului prefectului din Galați la acea dată.
1944 - Își face debutul în literatură în cotidianul de orientare democraticî "Ecoul", în pagina literară realizată de Miron Radu Paraschivescu, Virgil Ierunca și Ion Caraion. Publică un microeseu despre Jean de Meung (22 mai 1944) și altul despre Jules Verne (8 august 1944). Începe să scrie un jurnal personal intim, în care va nota zilnic, pe tot parcursul vieții, impresii și evenimente politice, culturale, personale, etc. și care va insuma mii de pagini.
1945 - 1950 - Este student la Politehnica din București - Facultatea de Construcții. Se angajează voluntar pe unul din marile șantiere industriale, crezând pentru moment în încercarea noului regim de reconstrucție a țării după război. Se înscrie în PCR, dar repede dezamăgit de turnura evenimentelor politice, devine, prin atitudinea sa contestatara, un ins incomod.
În 1950 este exclus din partid pentru întrebările nonconformiste pe care le punea în legatură cu guvernarea comunistă și pentru prietenia cu "elementele reacționare".
1950 - 1985 - Lucrează neîntrerupt la Institutul de proiectări în construcții ISLGC. A fost șef de atelier specializat în calculul structurilor de rezistență pentru construcții. Proiectează un număr impresionant de construcții de locuit și industriale, hoteluri și spitale. A realizat și publicat împreună cu regizorul Mirel Iliesiu un album dedicat arhitecturii litoralului românesc.
1969-1982 - Un pasionat al artei universale, a făcut mai multe excursii în Occident, obținând cu greu, și totdeauna numai în urma unui lung ciclu de cereri, refuzuri și proteste până la "Președintele Republicii", pașaportul din partea autorităților române. (Vezi, în introducerea la Europa Mea, modul cum a primit Gheorghe Ursu permisiunea regimului comunist să călătorească în vest). În timpul acelor călătorii a intrat în legătură cu disidenți români din Occident, printre care Monica Lovinescu și Virgil Ierunca. A rămas în legătură și cu vechii săi prieteni, fugiți, rămași sau emigrați în vest: Camil Baciu, Noldi Balanescu, Sergiu Huzum și Mioara Cremene, Gad Calmanovici, Alexandru Mirodan, Gelu Ionescu, pictorul George Tomaziu, etc. Tot în acești ani devine un sarcastic critic, deseori exasperat, al abuzurilor regimului comunist și al marasmului de conștiință indus de cultul personalității lui Ceaușescu. În cea mai mare parte aceste critici le-a încredințat jurnalului; deseori însa le citea, în forme literare, în cercuri de prieteni, unde propunea și alte variante de protest contra regimului (vezi amintirea "Intilnire cu Geo Bogza" din capitolul "Babu" al volumului "Cartea prietenilor mei"). In acesti ani, la serviciu tine la vedere afise anti-totalitare. (Vezi capetele de acuzare din 1985 ale Securitatii pentru "intensa activitate de propaganda dusmanoasa" impotriva regimului). Ca urmare a acestor acțiuni, Securitatea l-a urmărit în toți acei ani, printr-o acțiune cu numele de cod "Călătorul".
În anul 1970 i s-a publicat la editura Litera un volum de versuri numit "Mereu Doi" cu o prefață scrisă de Nina Cassian. În urma confiscări jurnalului intim, prietena lui, poeta Nina Cassian, a preferat să nu se mai întoarcă în România și a emigrat în SUA.
În octombrie 2001 Serviciul Român de Informații a dat în presă un comunicat, prin care a anunțat existența de 50.000 de file de manuscrise confiscate înainte de 1989. Printre ele au fost 811 pagini ale jurnalului lui Gheorghe Ursu.
Moartea și condamnarea vinovaților
Gheorghe Ursu a fost arestat pe 21 septembrie 1985 pe motiv că deținea valută. A fost plasat în aceeași celulă cu recidiviștii violenți Marian Cliță și Gheorghe Radu, iar milițienii au primit ordin să nu intervină, chiar dacă din spatele gratiilor se auzeau zgomote. În paralel, Gheorghe Ursu era scos din celulă și interogat zilnic, prin metode specifice, de către Securitate. Disidentul a rezistat până pe 17 noiembrie 1985, iar organele statului au notat drept cauză oficială a morții o peritonită Deținuții au fost puși de Securitate să îl omoare. Procurorul Vasile Manea Drăgulin a stabilit în 1985 că moartea nu ar fi fost violentă și a dispus neînceperea urmăririi penale.
În anul 2000, după mai multe răsturnări de situație, un infractor de drept comun, aflat în detenție împreună cu Ursu, a fost condamnat pentru uciderea acestuia.
În octombrie 2003, foștii colonei de miliție Tudor Stănică și Mihail Creangă au fost condamnați la 20 de ani de închisoare pentru omorul lui Gheorghe Ursu.
În decembrie 2005 fostul general SRI, Eugen Grigorescu, a fost condamnat la 3 ani de închisoare privind dispariția jurnalului lui Gheorghe Ursu. Fiul inginerului Ursu, Andrei Ursu, încearcă să găsească aceste pagini de jurnal, care au ajuns pe la începutul anilor 90 la Gabriela Adameșteanu, cea care a publicat o selecție din Jurnal în revista 22, în arhiva CNSAS. Până în acest moment, manuscrisul nu a fost încă descoperit.
Gheorghe Ursu a fost și scriitor, cartea de călătorie scrisă de acesta fiind publicată post-mortem în anul 1991.
|
|
Preț: Negociabil în funcție de câte (și ce) titluri cereți.
Dacă sunați e foarte posibil să vă dau prețul pe loc sau imediat ce ajung la PC.
Adauga in cos
|
|
Pluta de piatra - Jose Saramago Anticariat carti Literatura universala
Format:
de format normal
un roman celebru al scriitorului portughez Jose Saramago, cu un subiect incitant: o fisura inexplicabila in Pirinei trezeste interesul oamenilor de stiinta. Pe masura ce fractura geologica se largeste si se adinceste, comunitatea europeana incepe sa se disocieze de calamitate. Peninsula Iberica devenita insula pluteste la intimplare pe ocean.
Un grup eteroclit porneste intr-o calatorie spirituala, incercind sa supravietuiasca intr-o lume descentrata si aflata intr-o haotica rotire.
|
|
Preț: Negociabil în funcție de câte (și ce) titluri cereți.
Dacă sunați e foarte posibil să vă dau prețul pe loc sau imediat ce ajung la PC.
Adauga in cos
|
|
Memorialul de la Mafra - Jose Saramago Anticariat carti Literatura universala
Format:
de format normal
|
|
Preț: Negociabil în funcție de câte (și ce) titluri cereți.
Dacă sunați e foarte posibil să vă dau prețul pe loc sau imediat ce ajung la PC.
Adauga in cos
|
|
Viata lui Beethoven - Romain Rolland Anticariat carti carte veche
Format: 20/13 cm-
NU ESTE PE STOC, INSA O CAUT LA COMANDA - pentru detalii va rog puneti cartea in cos. Scrieti la observatii ceva de genul: stiu ca nu e pe stoc dar doresc sa o cautati pentru mine si finalizati comanda. FOARTE EFICIENT ESTE DACA SUNATI LA TELEFON clik pe butonul Contact si gasiti nr de telefon. de preferat cel rosu.
va voi trimite un mesaj cu un fisier atasat cu conditiile pentru a cauta aceasta carte sau mai multe altele care poate nici nu sunt postate pe site si le doriti !
carte veche
Romain Rolland a primit Premiul Nobel pentru literatură in 1915
Motivația Juriului Nobel - ca un omagiu adus înaltului idealism al creației lui literare și dragostei de adevăr cu care a descris diferite tipuri umane
Între 1904 - 1914 publică romanul-fluviu Jean-Christophe (distins cu Grand Prix de l'Académie française în 1913), cea mai importantă operă a lui Romain Rolland.
Apare și cel de-al doilea roman-fluviu al său L'Âme enchantée (Inimă vrăjită, 1922-1933).
Fondator al revistei Europe (1923), l-a descoperit și l-a susținut pe Panait Istrati.
A scris si carti biografice:
Vie de Beethoven (Viața lui Beethoven) (1903)
Vie de Michel-Ange (Viața lui Michelangelo) (1905)
Vie de Haendel (Viața lui Haendel) (1910
La Vie de Tolstoï (Viața lui Tolstoi) (1911)
Mahatma Gandhi (1923)
sunt alte carti de acelasi autor - clic pe autor
Viața lui Beethoven scrie Andrei Tudor în prefața cărții ne restituie chipul omului și al artistului în lumina, câteodată crudă, dar totdeauna convingătoare și reconfortantă, a adevărului.
Cartea, un omagiu adus geniului muzicii simfonice, începe cu descrierea fizică a lui Beethoven: Nasul, scurt și pătrat, lătăreț, ca un bot de leu. Fălcile cumplite, de - ai fi zis că sfarmă nuci cu măsele. O gropiță adâncă în bărbie, mai spre dreapta, făcea ca figura să fie ciudat de asimetrică.
Chipul lui Beethoven se transforma subit când inspirația muzicală era prezentă în mintea lui: Uneori chipul său era transfigurat, fie în toiul unei subite inspirații ce se abătea fără veste asupra lui, chiar în plină stradă, fie atunci când cânta la pian. În acele momente, Toți mușchii feței i se încordau și i se umflau venele; ochii sălbatici deveneau și mai fioroși; îi tremurau buzele; în clipele acelea semăna cu un vrăjitor biruit de duhurile rele pe care le evocase.
Rolland a cules o serie de descrieri ale marelui muzician de la cei care l-au cunoscut. Un contemporan al compozitorului își amintea:
râsul îți zgâria urechea- era râsul unui om ce nu-i obișnuit cu bucuria.
Altul spunea că abia se putea abține să nu plângă când îi vedea ochii blânzi ce oglindeau o durere sfâșietoare.
Se știe despre marele necaz al unui om pentru care sunetele, muzica, au fost tot: surditatea
Rolland consemnează: Cineva, un amic, îi vorbește. El zâmbește trist, scoate din buzunar un carnețel pentru convorbiri și cu o voce ascuțită, cum au adesea surzii, îl roagă să-i scrie întrebarea.
Nici măcar copilăria n-a fost o etapă cu amintiri prea plăcute pentru marele compozitor. Tatăl său îl obliga să exerseze ore în șir la clavecin sau la vioară. Grijile materiale nu l-au ocolit. La unsprezece ani cânta în orchestra unui teatru; la treisprezece era deja un cunoscut organist. Boala de plămâni a mamei sale, boală care i-a adus sfârșitul, l-a făcut pe tânărul Beethoven să creadă că și el suferă de aceeași maladie. S-a maturizat mult prea devreme, cu gândul că sfârșitul vieții sale ar putea veni oricând. Obișnuia să spună:
Biet om, cel care nu știe să moară! N-aveam decât cincisprezece ani și știam lucrul ăsta.
În 1789 compozitorul celor nouă simfonii s-a înscris la Universitatea din Bonn, urmând cursurile de literatură germană ținute de un profesor care va deveni mai târziu acuzator public în ținutul Rinului de Jos.
Nu boala de plămâni l-a măcinat pe Beethoven, ci surzenia, pe care a încercat să și-o ascundă, dar, în 1801, face primele mărturisiri despre infirmitatea sa: "Amară e resemnarea în care sunt nevoit să-mi caut un refugiu! Fără îndoială că mi-am pus în gând să mă ridic deasupra tuturor acestor necazuri, dar o să pot, oare?...
Încearcă să ducă o viață cât de cât normală: la teatru ocupă un loc lângă scenă ca să audă ce vorbesc actorii. Când cineva vorbește mai încet, abia dacă-l aud;
pe de altă parte, dacă cineva strigă, mă scoate din fire
Vreau totuși, dacă e cu putință, să țin piept destinului
Romain Rolland observă că tristețea firească a muzicianului german apare în câteva compoziții scrise în 1799 (Sonata patetică op.13) și în 1798 (Sonata a treia pentru pian, op.10). Autorul cărții spune, în continuare: Pare ciudat, totuși, că ea nu se răsfrânge în toate lucrările din acea perioadă, că mai sunt încă multe ca, de pildă, surâzătorul Septet (1800), ori senina Simfonia întâia în Do major (1800), ce oglindesc o juvenilă nepăsare.
Această juvenilă nepăsare este, totuși, normală: Probabil că sufletul are și el nevoie de timp spre a se obișnui cu suferința: atât de dornic e de bucurie, încât atunci când n-o are, trebuie neapărat s-o născocească. Iar dacă prezentul este trist, se întoarce în trecut. Strălucirea zilelor fericite stăruie încă o bună bucată de vreme după ce au pierit.
Ludwig van Beethoven a trăit, a sperat, a iubit, a fost dezamăgit în dragoste, ca oricare alt om. Multe din creațiile sale sunt inspirate din propria lui viață. A fost îndrăgostit de Giulietta Guicciardi, căreia i-a dedicat Sonata lunii. Beethoven, îndrăgostit, scria unui prieten: Viața e ceva mai blândă cu mine acum și am început să mă amestec mai mult printre oameni
Schimbarea asta s-a înfăptuit prin vraja unei fete dragi: mă iubește și o iubesc.
Din păcate, Giulietta era cochetă, copilăroasă, egoistă și după ce l-a făcut să sufere destul pe Beethoven, în 1803 s-a măritat cu contele Gallenberg.
Dar dragostea vieții sale a fost Therese von Brunswick, de care, din păcate, a trebuit să se despartă. Într-o scrisoare adresată ființei iubite, Beethoven spunea: Îngerul meu, tu care ești totul, ești însăși ființa mea
mi-e inima prea plină de tot ce vreau să-ți spun
te port pretutindeni cu mine
Erau momente când Ludwig, plin de luciditate, autoevaluându-se, spunea despre el însuși: Sărmane Beethoven, pentru tine nu există fericire pe lumea asta. Numai pe tărâmul idealului, numai acolo îți vei găsi prieteni.
Cei doi îndrăgostiți s-au despărțit, dar pentru fiecare iubirea celuilalt a fost dragostea cea mare
În ultimul an al vieții, un apropiat al său l-a văzut pe compozitor cu portretul iubitei în brațe, vorbindu-i: Ce frumoasă erai, ce suflet mare, ca un înger!
A fost o perioadă când Beethoven chiar a crezut în posibila sa vindecare. Din păcate, nu poate să ceară decât ceva ce nu-i va veni niciodată
O, Pronie cerească, îngăduie-mi să am și eu o zi, măcar o singură zi de bucurie adevărată! Când îmi va fi dat s-o întâlnesc? Niciodată? Nu, ar fi prea crâncen!
Un contemporan cu compozitorul german spunea : Îi plăcea să discute evenimentele politice, pe care știa să le judece cu o rară înteligență, cu un ochi limpede și sigur.
Dedică o simfonie (Eroica) lui Napoleon. Apoi, dezamăgit, renunță la dedicație. Lucruri știute
dar poate mai puțin știut e faptul că despre Sonata Appasionata op. 57, cancelarul Otto von Bismarck spunea:
Dacă aș asculta-o cât mai des, aș fi pururi un om foarte viteaz.
Un fapt la care ar trebui să ia aminte toți cei care au bani. Trei dintre cei mai bogați oameni ai Vienei și-au luat obligația să-i asigure lui Beethoven un venit îndestulător de 4000 de florini anual, cu condiția să rămână în Austria. Cei trei bogătași ai Vienei și-au justificat gestul filantropic spunând că: un artist nu se poate dedica pe de-a-ntregul artei sale decât dacă este descătușat de orice preocupări materiale [
]. Subsemnații am luat împreună hotărârea să-l punem la adăpost de orice griji pe Ludwig van Beethoven și să înlăturăm astfel din calea sa orice piedică meschină în stare să stăvilească avântul geniului său.
Beethoven surzește complet din 1815. Ține legătura cu ceilalți oameni doar prin scris.
Romain Rolland spune că Beethoven n-a mai avut, în ultimii ani ai vieții, posibilitatea să-și audă compozițiile. Atunci singurul mijloc ce-i mai rămăsese ca să le audă era să le facă să cânte în el.
Lucru posibil pentru un compozitor care spunea despre el însuși:
Ceea ce sălăsuiește în inima mea trebuie să iasă la lumină; de aceea compun.
Bethoven a plecat din lumea în care orice ar fi făcut nu și-a găsit locul în 1827. De-atunci nu cred să fi trecut prea multe zile în care cel puțin una dintre compozițiile sale să nu fie auzită undeva. Oare urechile, sau inima ne sunt mai utile când le ascultăm? citat de pe site Sighet on line
|
|
Preț: Negociabil în funcție de câte (și ce) titluri cereți.
Dacă sunați e foarte posibil să vă dau prețul pe loc sau imediat ce ajung la PC.
Adauga in cos
|
|
Culegere de texte literare - VasileTeodorescu Anticariat carti copii, elevi, scolari, aventura, povesti, basme
Format: 24/17 cm-
cartonat
pentru clasele V - VIII-a, volumul 1
de format ceva mai mic decat A4
cuprins :
Literatura populara
- Doina
- Cantece de haiducie
- Cantece de catanie
- Cantece satirice
- Strigaturi
- Proverbe
- Oratie de nunta
- Cuza-Voda
- Legenda Muresului si Oltului
- Babele
Ienachita Vacarescu - Testament
Iancu Vacarescu - Proloage
Anton Pann
- Povestea vorbii
* Despre cusururi sau uraciuni
* Un nebun fagaduieste si inteleptul se amageste
Alexandru Donici - Leul la vanat
Vasile Carlova - Marsul [ostirii romane]
Grigore Alexandrescu
- Toporul si padurea
- Dreptatea leului
- Vulpea liberala
Nicolae Balcescu - Romanii supt Mihai- Voievod Vitezul
Dimitrie Bolintineanu
- Cea de pe urma noapte a lui Mihai cel Mare
- Preda Buzescu
- Maria Putoianca
- Popa Stoica
- San-Marina
Alecu Russo - Cantarea Romaniei
Vasile Alecsandri
- Adrii Popa
- Groza
- Oda ostasilor romani
- Iarna
- Gerul
- Viscolul
- Miezul iernii
- Secerisul
- Unor critici
Petre Ispirescu - Tinerete fara batranete si viata fara de moarte
Alexandru I. Odobescu - Mihnea-Voda cel Rau
Nicolae Gane - Stejarul din Borzesti
Ion Creanga
- Capra cu trei iezi
- Danila Prepeleac
Calistrat Hogas
- In Muntii Neamtului
* Singur
Ioan Slavici
- Popa Tanda
- Budulea Taichii
Mihai Eminescu
- Fat - Frumos din tei
- Povestea codrului
- O, ramai
- Freamat de codru
- O, mama ...
- Scrisoarea III
- Luceafarul
- Trecut-au anii ...
- Peste varfuri
- La mijloc de codru ...
- Fat-Frumos din Lacrima
Ion Luca Caragiale
- Triumful talentului
- Bubico
- Caldura mare
- La posta
- Peste 50 de ani
- Boul si vitelul
Alexandru Macedonschi
- Stegarul
- Rondelul lucrurilor
- Rondelul rozelor de august
- Rondelul rozelor ce mor
- Rondelul rozei ce infloreste
Petre Dulfu - Ispravile lui Pacala [Pacala si Tandala]
Andrei Barseanu
- Steagul nostru
- Un falnic glas
Barbu Stefanescu-Delavrancea - Neghinita
Alexandru Vlahuta
- Lui Eminescu
- Samanatorul
- 1907
Alexandru Davila - Balada stramosilor
George Cosbuc
- Trei, Doamne, si tori trei
- Gazel
- Toamna
- Lupta vietii
- Moartea lui Gelu
- Dorobantul
- Poetul
- Graiul neamului
Ioan Alexandru Bratescu-Voinesti
- Moartea lui Castor
- Nicusor
- Niculaita Minciuna
Nicolae Iorga
- Cugetari
- Ziua lui Mihai Viteazul
- O duioasa comemorare
- Glosa
- Brad batran
Dimitrie Anghel
- Florile
- Pastel
Cincinat Pavelescu
- Pro domo
- Unui confrate indiscret
- Unui poet netalentat
- Unui confrate putin inspirat
- Ca-ti fur ...
- Unui adversar anost
Jean Bart - Schite marine - Ratacit
Stefan Octavian Iosif
- Cobzarul
- campul libertatii
- Sincai
- Cronicarii
- Doina
- Bunica
- Cantec de leagan
- Cantec sfant
- Cantec vechi
- Novacestii
Mihai Codreanu
- Fratele meu cititor
- Statuia lui Stefan
- Statuia lui Alecsandri
- Comoara neamului
- Patria
Emil Girleanu
- In curtea mea
- Mai sus!
- Vulturul
- Caprioara
- Saracutul ! ...
Tudor Arghezi
- Cantec de adormit Mitzura
- Plugule
- Lumina lina
- Inscriptie pe un cutit
- Stupul lor
- Zdreanta
- Inscriptie de barbat
- Balada maestrilor
- Joc de chiciuri
- Fetele mele
- A fost ...
- Padurea copiilor
- Lacusta
- Cri-Cri
|
|
Preț: Negociabil în funcție de câte (și ce) titluri cereți.
Dacă sunați e foarte posibil să vă dau prețul pe loc sau imediat ce ajung la PC.
Adauga in cos
|
|
|
© 2025 Anticariat Librarie, Ploiesti. Toate drepturile rezervate.
|
|
|
|
|