|
|
Anticariat Librarie - Mii de carti vechi si noi din cele mai diverse categorii
|
|
|
Anticariat Librarie => Lista carti => Cautare: Dem
|
|
Instinctul fericirii - Andre Maurois Anticariat carti carte veche
Format: 19,5/13 cm
carte veche
N-ai călduri, zise ea. Un bărbat de vreo cincizeci de ani era culcat într-o odaie încăpătoare, căreia, un foișor unghiular îi da o înfățișare neregulata. O femeie, deja îmbrăcata pentru treburile zilei, cu toate că era încă de vreme, sta în picioare între cele doua paturi și cerceta în amănunțime un termometru. Avea un chip blînd, cu trăsături regulate, care păstra o frăgezime de tinere (e, cu toate că părul îi era albit la tîmple. - Treizeci și șapte și-o linie, zise ea... Asta n-are de ce să ne îngrijoreze... Nu te simți bine? - Dimpotrivă; aproape că nu mai simt nimic. - Cum ti-a fost? - M-am trezit cu un fel de greutate în dreptul inimii. Aceasta greutate s-a schimbat apoi într-o înțepatură, și-atunci te-am chemat... Dar acum s-a sfirșit... - Vrei să-1 aduc pe doctorul Toury? - Pentru ce , Valentine?... Te încredințez că nu mai am nimic... Ar însemna să-1 chemam în zadar. - Atunci, figiduiește-mi că nu te vei da jos din pat în dimineața asta.
Andre Maurois, nascut Emile Salomon Wilhelm Herzog (1885, Elbeuf, Seine Maritime, Franta 1967, Paris), romancier, autor de biografii si eseist francez, e cunoscut in special pentru biografiile sale romantate despre Shelley, Balzac, Proust, Frederic Chopin sau Benjamin Franklin. In Primul Razboi Mondial, Maurois a activat ca ofiter de legatura cu armata Marii Britanii.
A debutat ca romancier cu Les silences du colonel Bramble (1918), o fictiune acida inspirata de experienta din timpul razboiului. Biografia lui Shelley, Ariel (1923), extrem de bine primita de cititori, a fost insa criticata de specialisti pentru lipsa de rigoare academica; biografiile ulterioare au respectat standarde academice mult mai riguroase.
Considerat capodopera lui Maurois, Climate (1928) e un roman despre iubire, gelozie si despre slabiciunile umane. Aparut intre o biografie a lui Disraeli (1927) si una a lui Voltaire (1932), Climate ii e dedicat celei de a doua sotii a romancierului, Simone de Caillevet. Romanul a fost ecranizat, in 1962, de Stellio Lorenzi.
Maurois a tinut frecvent prelegeri in America inainte de cel de al Doilea Razboi Mondial si apoi, dupa ocuparea Frantei de catre nazisti, s a mutat in Statele Unite. Din 1943 si pana la terminarea razboiului a activat, alaturi de Antoine de Saint Exupery, in cadrul fortelor Aliatilor din Africa de Nord. A fost, in 1951, primul presedinte al juriului de la Cannes. Din 1938 a fost membru al Academiei Franceze. Printre titlurile sale cele mai cunoscute, in afara de biografii, se numara Le cercle de famille (roman, 1932); Histoire de France (1947); Les roses de septembre (1956, roman); Memoires (1970).
|
|
Preț: Negociabil în funcție de câte (și ce) titluri cereți.
Dacă sunați e foarte posibil să vă dau prețul pe loc sau imediat ce ajung la PC.
Adauga in cos
|
|
Matei Iiescu - Radu Petrescu Anticariat carti Dragoste, romantic, iubire
Format: 20/13 cm-
Opera lui Radu Petrescu se împarte în două categorii a căror complementaritate formează un întreg coerent organizat: opera de proză propriu-zisă (Proze și romanele O moarte în provincie, Ce se vede și Matei Iliescu) și jurnalele (Ocheanul întors, Părul Berenicei, A treia dimensiune, Catalogul mișcărilor mele zilnice). Jurnalele, pe lângă notațiile vieții de familie sau ale vieții sociale ale scriitorului, surprind și năucesc" prin originalitatea tezelor de hermeneutică aplicate pe mari opere literare sau plastice, prin explicațiile asupra propriei filosofii de creație. Nu mă voi opri asupra jurnalelor în acest articol decât ca instrumentar analitic destul de generos.
8 iulie 1962. Însuși Radu Petrescu face o sinteză a operei sale în Părul Berenicei: Pentru a ajunge aici (la capodopera Matei Iliescu), mi-au trebuit douăzeci de ani. ... Adevărata mea școală a început atunci, în 1946, cu jurnalul. Peste alți doi ani, în 1948, am renunțat definitiv la versuri și mi-a trecut vag prin minte ideea de a face roman. Am pus într-un carnet un fel de plan. În 1950, jurnalul meu a căpătat un aspect nou ca dimensiune și colorit al imaginilor și, în 1951, mi-am învins în fine bâlbâiala și am scris în trei zile Sinuciderea din Grădina Botanică și, în 1952, în două luni, Didactica Nova. Pentru a ajunge la Didactica mi-au trebuit așadar zece ani, după care am început pregătirile pentru Matei (primele încercări pentru el în 1950 și 1951): în 1953, am încercat să-mi adun ideile despre scris, în anul următor am făcut primul exercițiu de roman cu O moarte în provincie, peste înca un an, în 1955, Ce se vede, și apoi a urmat o lungă perioadă când n-am putut realiza nimic închegat însă mi-am transcris parțial jurnalul, am continuat să caut tonul lui Matei în multe încercări, am mai lucrat la cărțile mele, pilindu-le, și am citit foarte mult. Acum la capătul acestor alți zece ani, am ajuns în pământul promis și începe pentru mine un alt soi de școală în care nu mă voi avea decât pe mine ca profesor".4 Citind acest fragment, Radu Petrescu nu poate fi definit decât ca ascet, obsedat de poetici literare din toate timpurile, pe care ajunge să și le asimileze printr-o muncă neostoită. Scopul acestui demers este de a învăța cum se face marea literatură și de a vedea cum să își pună pe hârtie propriile revelații.
Oare pâna la Matei Iliescu să nu avem decât exerciții de ...scriitură, în scopul formării, al edificării scriitorului capabil să scrie Romanul? S-ar părea că așa este, căci citind Prozele, dai de stiluri narative total diferite, de parcă autorul se ia la trânta cu zmeii" poeticii literare, pentru a-și măsura forțele. Ba mai mult, ca un veritabil erou de basm, învinge și accede la un nivel superior, propunând noi viziuni.
Prima proză, Didactica nova se vrea a fi un catalog imagistic, de senzații, scris la persoana întâi, în care instanța naratorială obiectivă a adultului vede cu ochii subiectivi ai copilului. Totul pare privit cu ochii copilului, dar există conștiința de demiurg a adultului, cea din urma nesfiindu-se a se arăta textual, revenind în planul prezentului, acela al actului scrierii propriu-zise: Mai am în minte parcă umbre neliniștite însă din încâlceala lor nu pot scoate nimic pentru catalogul meu. După cum observa și Ion Bogdan Lefter, planurile se intersectează: există planul trecutului, al imaginilor, al spațiilor create, și planul prezent, al actului de a scrie, apărut ca un contra-plan, ce dinamizează ritmul. Experiențele relatate aici, de descoperire a Lumii (prin observarea lumilor mici ce o compun), sunt de fapt o succesiune de revelații. Catalogul ar fi un traseu inițiatic cu triplă bătaie: o inițiere a unui eu fictiv ce evoluează din copilărie spre adolescență, o inițiere a unui narator textual ce ia act de conștiința de sine ca instanță narativă superioară și o inițiere poetică de formare a romanului din propria materie. Încă din prima pagină are loc revelația conștientizării sinelui. Apoi urmează și altele cum ar fi cea a Raiului și a Iadului, a cerului, a mării etc. Nu mă pot opri să nu citez revelația textului ca existență de sine stătătoare: am simțit pentru întâia dată că lumea exprimată traiește și trăiește într-un spațiu al ei, perfect vizibil de dincoace însă de neatins... pentru că, deși pare a se supune acelorași legi ca și ceastălaltă, a noastră, în realitate despre legile ei nu știm nimic dat fiind că timpul în care ele se desfășoară este cu totul altul decât al nostru și gesturile care se petrec acolo, nediferind mult de ale noastre zilnice, împrumută de la acest timp specific, care este al eternității cu totul alte semnificații.(s.a.) Ceea ce naratorul descoperă este că în spatele substanței generată și generatoare de text se află metafizica tare a Ideilor, unde se găsesc sensurile fundamentale (idee obsesivă la Radu Petrescu). Însuși textul pe care l-a creat (Didactica nova) se integrează acestei lumi a tradiției scriiturale, al cărei adevăr transcende lumea reală. Prin această viziune, Radu Petrescu vine și schimbă percepția asupra literaturii din spațiul românesc, îndreaptă cititorul spre o altă literatură, diferită de cea care își caută resursele în exterioritatea socială, psihologică, sau în miticul arhaic. Acum textul nu mai este subordonat vieții, ci el devine o realitate de sine stătătoare, textuală, cea a operei ce trăiește după bătăile ritmului propriu, intrinsec. Toate încercările de a continua Didactica nova pentru a pune în ea lucruri uitate când am scris-o în 1952, au fost imposibile, ca și când cartea le-ar fi respins". Cititorul participă împreună cu naratorul la descoperirea acestor noi spații textuale, lăsându-se conduși de necesitățile de compoziție.
A doua proză este altceva. Sinuciderea din Grădina Botanică este construită pe principiul mișcării, si nu al reprezentării imagistice statice. Ritmul compozițional se alcătuiește din salturi, vizibile pe două niveluri: macrotextual și microtextual. La nivel macro, textul, montat pe clasica tehnică a manuscrisului găsit, sare dintr-un compartiment în altul, variind prin compoziție ritmică. Prima parte este evocarea la persoana întâi a mai multor secvențe din viața personajului-narator, într-o succesiune cronologică pe o perioadă de timp de aproximativ 20 de ani. Ritmul este unul allegro. Spațiul și timpul se schimbă rapid (salturi microtextuale), creând senzația de săritură dintr-un tren în altul, cum chiar naratorul-personaj, într-o scrisoare către un prieten, explică: Expresul în care am sărit așa, din goană inversă, ..., e, spre deosebire de celălalt, plin cu altfel de călători, nu reali, ci alegorici, niște măști fantastice, de carnaval, autoportrete secrete, zâmbetul jenat al sincerității mele cu mine" 8. În partea a doua, asistăm la o rupere de ritm, unde vocea nu mai este a personajului narator, ci a personajului-editor, care destructurează poetica întregului text. Se iese din text si se intra în rama lui. Ritm nu mai există, timpul e mort, se anunță sinuciderea din Grădina Botanică, a naratorului. Cititorului i se dă impresia unei lumi create artificial, a unei existențe pur textuale. Vocea editorului se revoltă împotriva receptării în cheie realistă: protestez împotriva oricărei încercări de a lua în serios afirmațiile autorului"9. Ultima parte, Alte scrieri, alcătuită din diverse texte, hrănite din textul propriu-zis, aduc noi perspective asupra unor personaje și situații, conțin teorii asupra scriiturii. Aceste texte dau o alcătuire omogenă compoziției de ansamblu a prozei, și propun din nou o tehnică originală de a face literatură, anume un text ce se are pe sine punct de origine (Alte scrieri există datorită Sinuciderii..., texte ce fac parte din aceeași proză). Aici salturile sunt de la o scriere la alta. Ritmul dă impresia de lentoare, de mișcare în reluare, prin chiar reluarea unor fragmente din prima parte. Nu există nici o legătură spațialo-temporală sau tematică între ele; textele joacă mai degrabă rolul de sateliți ficționali ai operei. În Sinuciderea se simte preocuparea pentru compoziție, în aceeași proză existând stiluri diferite, clar delimitate. Se poate vorbi de postmodernism prin tehnica fragmentării, prin nonsensul unor situații (care amintesc de Urmuz), prin personaje care se dezumanizează. În punctul de origine al Sinuciderii nu se află nici o experiență tare care să vrea să urce mai sus de ceea ce se vede, ci din contră, parcă direcția este inversă, de coborâre, oricum de negare a umanului (caci ce altceva este o sinucidere dacă nu o negare de sine, o negare a umanului în ultimă instanță).
Jurnalul ar fi cea de-a treia proză și, poate, cel de-al treilea stil. Notațiile zilnice cuprind detalii ale vieții de zi cu zi, gânduri legate despre proza sa, referiri la lucrări ...universale. Nu întâmplator se află Jurnalul prezent în volumul de Proze. Ca operă literară jurnalul capătă valori multiple. Este un alt fel de a face literatură. Aici nu mai există o unitate de ansamblu, iar relația narator, autor, personaj stă sub semnul echivalenței. Eul empiric se metamorfozează într-un eu livresc, estet, iar o dată cu el și realitatea empirică se transformă într-una de hârtie, ea fiind supusă viziunii livresc-subiective a autorului. Cea mai lirică formă de epic este tocmai această specie" a jurnalului. Demiurgul se creează pe sine însuși, se dezvăluie însuși motorul ...creator în chiar inima volumului Proze.
În Efes, ultima proză, scrisă de data asta la persoana a treia, pare croită după un tipar realist social și existențial. Aici unghiurile se schimbă. Regăsesti în același timp stilul balzacian, cel proustian, joycean, și mai mult decât atât, stilul radupetrescian, acela al scrierii în transparență, scriere ce generează, în același timp, mai multe registre de sensuri. Titul, În Efes, are o triplă trimitere existențială: moartea (ruinele din orașul Efes), sacralitatea (templele de cult) și planul uman, al curgerii oarbe a existenței cotidiene (Efesul de azi, de care nu se mai prea aude nimic), toate co-existând în timp și spațiu. Aceasta viziune cu toate planurile ce le implică este regăsibilă în proza propriu-zisă. Radu Petrescu tocmai asta face, dă viață ruinelor, prin personajul Mihai, care reușește să iasă din spațiul uman spre cel... celest. E singurul personaj ce descoperă sacralitatea existenței prin iluminare, trăind experiența deja-vu-ului, prin vederea calugăriței de la mânăstirea Pasărea, prin realizarea propriei staturi când se vede în geamul balconului, și, mai mult, când traiește experiența senzației de extensiune a propriei ființe, adică posibilitatea eroului de a de a se afla în aceeași clipă în locuri diferite, dar și în timpuri diferite. Aceleași experiențe le are și Proust în romanul său, numai că Radu Petrescu merge în altă direcție. Eroul are conștiința sa de hârtie, de fabricat de o instanță superioară pe care el, eroul, pare să o controleze accidental în mijlocul unei acțiuni: Nu păream destinat unei astfel de întâmplari, vorbi Mihai cuiva de deasupra, crezi că era chiar necesară? Crezi că așa cum m-ai facut o pot duce?"10 Sau întrebarea altui personaj, Sandu Poenareanu, către Mihai, Crezi că trăim în altă parte decât aici, în hârtii?, provoacă fior metafizic doar lui Mihai, celălalt dorind doar a-i atrage atenția. Prin contrapunctare cu celelalte personaje, Mihai este prezentat ca fiind cel mai pasiv. El chiar nici nu există ca persoană pentru ceilalți. Ființa lui este mai mult metafizică decât fizica. Ceilalți sunt asemeni lui Stanică Rațiu (Leon Marcu), sau moș Costache (Octav Dinescu) orbi la transcendent, robiți banului.
Așadar, există două categorii de personaje: cele pământene și cele, mai curând, celeste. Interesant este jocul de perspective, unde naratorul propune viziuni și reprezentări existențiale în funcție de personajul asupra căruia se insistă. Este problematizată tema vieții, a morții, a timpului, dar nu numai pe un plan, ci pe mai multe deodată: în planul real, dar și în cel textual. Radu Petrescu propune conștiinței cititoare o poetică mai puțin obișnuită, anume a personajului care ajunge «să-l scrie pe cel care-l scrie», scriindu-se astfel pe sine"11.
Toate aceste proze, de o valoare literară indiscutabilă, ar fi cei patru stâlpi... propedeutici pe care se va sprijini capodopera-Matei Iliescu, operă elaborată cu un efort și o răbdare benedictine. Aflăm, din Părul Berenicei, tot travaliul creator al acestui roman. Precauția este atât de mare, încât autorul câteodata refuza să își continue munca obișnuită, pentru a nu ieși din greșeală din tonalitatea romanului. El vrea să redea omului imaginea lui întreagă de om divin, imagine aflată într-un continuu declin de la Renaștere încoace, după cum chiar autorul remarca într-un jurnal. Prin prisma unor experiențe ce vizau persoana iubită și propria persoană, scriitorul are revelația nemijlocită a dualității ființei umane, ființa de lut" si cea eternă, din stele. Cele două forme de existență interferează tocmai în momentul tare" al oricărei revelații. Toate aceste stări sunt consemnate în Ocheanul întors. Ele sunt de fapt punctul de pornire al formei scrise de mai târziu, după cum descoperă Virgil Podoaba în Metamorfozele punctului. Orice tentativă de a-l situa pe autor în rândul scriitorilor pur livrești cade. Livresc este în măsura în care face apel la o intertextualitate cultural-mitologică, în text găsindu-se într-o formă originală mai multe mituri: Zeus, Danae, Leda, Icar, întruchipate prin înseși personajele romanului, și nu numai.
Apelul la mituri este o formă de algoritm pentru a scoate la iveală experiențe ...tari, care transgresează limitele omenescului, tocmai pentru a ajunge la imaterialitatea ființei umane, adevărata structură fundamentală a omului: Pentru a înțelege fapta umană trebuie să sapi pâna dai de fund, de mitologie, și trebuie ca toate straturile arheologice străbatute pâna acolo să fie vizibile. Adevăr valabil pentru personajul de roman în întregul lui. Toate straturile din care el se compune trebuie să fie active, elemente ale construcției epice".12 Așa sunt construiți și protagoniștii romanului, Matei și Dora, surprinși pe parcursul unei întregi relații de dragoste, de la punctul zero pâna la punctul terminus. Marele motor al romanului, dragostea, a fost aleasă de scriitor, căci ea duce pe barbat în mitologie, îl face să se simtă zeu, în același timp fiind drumul spre tot, dupa cum afirma autorul în Părul Berenicei. Gesturile personajelor, în aparență banale și nesemnificative, au trimiteri mult mai profunde, care se înscriu în tipare abisale, mitice. Prin această viziune, are loc o mutație nu numai tehnică și estetică ce ține de un nou mod de a face literatură, ci mult mai mult, are loc o mutație de ordin chiar ...cultural. Originalitatea în ceea ce privește tehnica narativă este tocmai dualitatea planurilor ce interferează, ceea ce Radu Petrescu a numit transfer de calități, și autoparafrază, prin care romanul își găsește materia în el însuși, reluându-și scenele fundamentale. De aici înainte (cap XXI, n.a.) voi relua mereu în filigran, scene vechi din carte, după modelul oglinzii sau al trandafirilor. Această poetică originală îl situează pe prozator pe o treaptă diferită, de nu cumva superioară", față de predecesorii săi, de la care a învățat să facă literatură. Cultural, raportarea omului la lume se schimbă fundamental, omul recucerindu-și paradisul pierdut. Lumea își găsește coerența într-o altă ordonare: diferența microcosm vs. macrocosm nu-și mai găsește legitimitatea. Partea devine tot una cu întregul, omul fiind asimilat universului. Absurdul, gratuitatea, dezumanizarea, nonsensul, teme frecvente în literatura contemporană scriitorului, sunt negate prin Matei Iliescu, aici fiecare gest având un corespondent transcultural, ce duce pâna la mituri.
Critica de după 89 s-a pus de acord asupra unui singur lucru: și anume, a fost de acord că Matei Iliescu este o capodoperă, atât prin viziunea pe care o oferă, cât si prin tehnica narativă, ce nu au egal pâna la el. Nebunia" lui Radu Petrescu a fost de a juca totul pe o carte, pe Matei Iliescu. Radu Petrescu este un caz singular în literatura româna, atipic, pe care nu îl poți încadra clar. El este egal cu el însuși și cu nimeni altcineva.
|
|
Preț: Negociabil în funcție de câte (și ce) titluri cereți.
Dacă sunați e foarte posibil să vă dau prețul pe loc sau imediat ce ajung la PC.
Adauga in cos
|
|
Prima iubire si Fum - I. S. Turgheniev Anticariat carti literatura universala, dragoste, romantic, iubire
Format: 20/13 cm-
numele complet al autorului este Ivan Sergheevici Turgheniev
sunt 2 titluri in acelasi volum
Prima iubire -
Asemenea lui Dostoievski, Turgheniev isi inzestreaza personajele cu o intensitate aproape dureroasa si trairi sufletesti transcendand proza prin delicatete, regret si o nesfarsita tandrete.
Zinaida, capricioasa fiica a unei printese scapatate, este adorata multi barbati, insa, din nesabuinta, se lasa cucerita de un barbat casatorit.
Susanna este curtata de Fustov, dar sinistrul tata vitreg al fetei le impiedica uniunea. Fiica ilegitima a unui boier lipsit de caldura sufleteasca, ramasa la mila rudelor fara scrupule, fata se indragosteste de varul ei. Cuplul este separat cu forta, iar noul pretendent al Susannei dispare brusc din oras. Apoi intervine o tragedie.
Asia e o adolescenta neobisnuita, aflata in voiaj in strainatate. Indragostit de fata enigmatica si imprevizibila, naratorul ajunge sa se confrunte cu o dilema.
Aceste trei idile de tinerete sunt adunate intr-un volum vibrant, plin de prospetime. O aura de nostalgie si regret le insoteste, gravandu-le pentru totdeauna in memoria celor trei povestitori.
Romanele In ajun si Fum, desi le desparte in timp un interval de sapte ani, au drept fundal prezentul imediat, anii premergatori si urmatori infaptuirii acelui moment crucial care a culminat cu abolirea iobagiei (1861). Schimbarea vechilor rinduieli si triumful democratismului asupra aristocratiei, dupa insasi expresia autorului, orientarea Rusiei pe calea progresului potrivit modelului occidental constituiau probleme existentiale in jurul carora se desfasurau disputele acerbe dintre intelectualii reformatori si raznocinti; ele sint lesne recognoscibile in canavaua acestor romane, ca si a celor care au urmat.
Turgheniev este cel mai occidental dintre scriitorii rusi. E poate singurul scriitor rus cu adevarat european. Un analist lucid si ascutit, dar in acelasi timp unul din cei mai mari poeti lirici. El invaluie totul, scene si personagii, intr-o patrunzatoare atmosfera de sentimente, raspindind astfel un puternic suflu de viata si de poezie in paginile romanelor si nuvelelor sale
Foarte putini scriitori au zugravit femeia atit de adevarat si cu atita delicateta ca Turgheniev si au priceput-o ca acest mare observator al nuantelor de sentiment. (Garabet Ibraileanu)
Arta literara a lui Turgheniev este mare. Povestirile lui, ca si romanele lui, dovedesc un echilibru si un dozaj desavirsit al efectelor
Chiar in haina straina a unei traduceri, aceasta arta este perceptibila prin impresia de armonie, de proportie si de fluenta pe care o da naratiunea lui. Din aceasta pricina, opera literara a lui Turgheniev a trecut repede granitele patriei ei, fiind tradusa in principalele limbi europene si, mai ales, repede si total asimilata de publicul european. (Al. Philippide)
Turgheniev este cel mai talentat scriitor din toata literatura rusa de azi. (N.V. Gogol, 1847)
|
|
Preț: Negociabil în funcție de câte (și ce) titluri cereți.
Dacă sunați e foarte posibil să vă dau prețul pe loc sau imediat ce ajung la PC.
Adauga in cos
|
|
Habarnam in Orasul Soarelui - Nikolai Nosov Anticariat carti copii, elevi, scolari, aventura, povesti, basme
Format: 24/17 cm
cu ilustratii dupa originalul sovietic de A. Laptev
la autor apare doar N. Nosov
Mai stii ce te indemnam atunci cand am lansat prima carte cu Habarnam? Sa nu lasi o clipa din mana Aventurile lui Habarnam si ale prietenilor sai! Parintii abia asteapta sa se distreze din nou cu ispravile eroului nostru. Ca sa stii de ce s-au amuzat pe vremea cand erau copii si de ce s-ar amuza si acum: Habarnam porneste intr-o noua calatorie! Dar nu oricum, ci la volanul unui automobil pe care a invatat sa-l conduca rasucind pur si simplu bagheta magica pe care a primit-o de la un vrajitor si pe care o va pastra numai daca va face fapte bune. Si nu oriunde, ci intr-un oras fabulos, in care insa totul e dat peste cap de sosirea lui Habarnam si a celor doi prieteni ai sai, tintisoara si Pestritu. Si nici la intamplare, fiindca in Orasul Soarelui se petrec o multime de incurcaturi cu talc din care Habarnam invata o sumedenie de lucruri despre masinarii ciudate, prichindei hazosi si chiar si despre sine. Dar stai sa vezi si a treia carte: Habarnam pe Luna!
|
|
Preț: Negociabil în funcție de câte (și ce) titluri cereți.
Dacă sunați e foarte posibil să vă dau prețul pe loc sau imediat ce ajung la PC.
Adauga in cos
|
|
Peripetiile bravului soldat Svejk - Jaroslav Hasek Anticariat carti literatura universala, umor, comic
Format: 16/12 cm-
3 volume, culoare bleu
dar am doar vol 1 si 2. vol 3 lipseste.
insa am o alta editie completa
acesta carte este atat de celebra incat in Praga este un restaurant cu numele Svejk si o statuie in Slovacia si o alta in Polonia
Peripețiile bravului soldat vejk este titlul prescurtat al romanului satiric neterminat Peripețiile bravului soldat vejk în Războiul Mondial (în cehă Osudy dobrého vojáka vejka za svìtové války) de Jaroslav Haek. Romanul a devenit personificarea națiunii cehe.
Inițial, Haek intenționa să scrie povestea lui vejk în șase volume. Puțin însă după publicarea celui de-al treilea volum, în 3 ianuarie 1923, Haek a murit din cauza unui atac de inimă. Primele trei volume se intitulează astfel:
În spatele frontului (1921);
Pe front (1922);
Gloriosul dezastru (1922).
Al patrulea volum, Continuarea gloriosului dezastru (1923), a fost doar început. După moartea lui Haek, jurnalistul Karel Vanìk a fost rugat de editorul Adolf Synek să completeze romanul neterminat. Această continuare a apărut sub titlul Peripețiile bravului soldat vejk în prizonieratul rusesc și în revoluție (în cehă Osudy dobrého vojáka vejka v ruském zajetí a v revoluci).[2]
Criticii consideră că romanul lui Jaroslav Haek este prima mare operă anti-război, precedând un alt roman contestatar, Nimic nou pe frontul de vest de Erich Maria Remarque.[3]
Romanul reprezintă o parodie a Primului Război Mondial văzut prin ochii lui Josef vejk (scris și Schweik sau Schwejk), un tolomac care este mobilizat din nou în armata austriacă la începutul războiului, după ce mai înainte fusese declarat un tâmpit iremediabil de către comisia medicală și începuse să se ocupe cu negoț de câini răpănoși și vagabonzi, pe care îi vindea ca fiind niște câini de rasă.
Romanul începe cu replica d-nei Müllerova, menajera lui vejk: Carevasăzică ni l-au ucis pe Ferdinand, anunțând asasinarea la Sarajevo a arhiducelui Franz Ferdinand. Povestea continuă în cârciuma La Potirul din Praga, unde polițaiul sub acoperire Bretschneider îi arestează atât pe vejk, acuzându-l de înaltă trădare, cât și pe cârciumarul Palivec, pentru crimă de lezmajestate deoarece ar fi dat jos portretul împăratului fiindcă s-au căcat muștele pe el. La poliție întâlnește o serie de arestați pentru motive absurde. vejk este examinat de medicii legiști și trimis la balamuc, însă cei de acolo se leapădă de el și ajunge iar la Poliție. Eliberat, deși reformat ca idiot, este chemat la oaste. Suferind de reumatism, este dus într-un scaun cu rotile, provocând o adevărată manifestație. Este declarat simulant și închis la garnizoană de unde este scos de feldkuratul (preot militar) Otto Katz, un bețivan care avea nevoie de o ordonanță. Otto Katz îl pierde pe vejk la cărți în favoarea afemeiatului locotenent major Luká. Deoarece Luká își dorea un grifon, vejk i-l procură pe Max, care se dovedește a fi furat de la colonelul Kraus von Zillergut. Acesta își recunoaște câinele scos la plimbare și, drept pedeapsă, îl transferă pe locotenent, implicit pe vejk, la Regimentul 91 Èeské Budìjovice, care se pregătea să plece pe front.
Traseul lui vejk. Roșu: cu trenul, albastru: pe jos, verde: prizonier.
Al doilea volum începe cu descrierea călătoriei cu trenul de la Praga la Èeské Budìjovice, călătorie care debutează cu constatarea că li s-a furat un cufăr dintre bagaje. vejk trage, neintenționat, semnalul de alarmă și este dat jos din tren la Tábor. Scapă toate trenurile și, neavând bani sau acte, este expediat pe jos. O ia într-o direcție greșită, rătăcește prin vreo 15 localități și este luat drept spion. Este arestat la Putim și expediat la Èeské Budìjovice, unde este închis în cazarma Marianska, pentru trei zile. Acolo trăncănește cu aspirantul teterist Marek. Înante de a li se termina arestul sunt urcați în vagonul arestaților și trimiși cu regimentul 91 la Most. În vagon se urcă și oberfeldkuratul Lacina, beat, care nu putea fi refuzat, având grad superior. Marek povestește pățaniile cu Lumea animalelor. La ora regulamentară de eliberare, doctorul Mráz, comandantul trenului, nervos că nu-i ies la socoteală efectivele, îl lasă pe vejk în arest. vejk povestește episodul cu ciorbagiul Schreiter. La Viena, venind de la popotă cu cina oberfeldkuratului, este interceptat de locotenentul major Luká. La Most este din nou amestecat în aventurile amoroase ale locotenentului. Trebuind să ducă o scrisorică d-nei Kákonyi, la Királyhid, se întâlnește cu bătrânul genist Vodièka. Dl. Kákonyi, care era acasă, își iese din fire, iar Vodièka îl dă afară. Honvezii de pe stradă iau apărarea d-lui Kákonyi și se încinge o bătaie. vejk și Vodièka sunt arestați. Cazul ajunge în ziare, dar și la colonelul regimentului, Schröder, alt afemeiat, care-i numește pe Luká kompanienkomandant și pe vejk kompanienordonanz la compania a 11-a și-i scoate pe Schwejk & Voditschka de la consiliul de război. Luká are nevoie de o altă ordonanță personală și se pricopsește cu morarul Baloun, un mâncău fără pereche. Ca ordonanță a companiei, vejk intermediază ordinele, dar rechnungsfeldwebelul (sergent de intendență în traducerile în limba română apare ca plutonier) Vanìk îl lămurește că ordinele de plecare date de Schröder sunt fantasmagorice, deoarece nu există nici conserve, nici vagoane. În final, primesc ordinul de plecare spre Budapesta.
Gloriosul dezastru
Statuie din Humenné a lui vejk, amintind episodul cu pompa.
Conservele sunt înlocuite cu o predică eroică. În tren, telefonistul Chodounskę povestește cum a fost în Serbia, iar trupa joacă tabinet și poker, povestind și ei. Căpitanul Ságner le ține ofițerilor un instructaj de cifrare a telegramelor cu ajutorul unei cărți, dar nimeni nu înțelege nimic. Cadetul Biegler constată că Ságner avea volumul II, iar ceilalți volumul I. Bineînțeles, le încurcase vejk. Cadetul Biegler găsește întrebuințarea corectă pentru caietul cu încercările lui de scriitor. Cu burta stricată, are un coșmar în care se vede general, în rai, în fața căpitanului Ságner în postură de Dumnezeu. Din greșeală, ajunge la holerici. Baloun înfulecă toate proviziile lui Luká. La Budapesta se anunță declarația de război din partea Italiei și se întârzie mult, timp în care se petrec o serie de episoade grotești. Plecarea se face pe neașteptate, unii pierd trenul. La Humenna, vejk este trimis de Luká să cumpere, pe sub mână, coniac, însă este găbjit de locotenentul Dub. vejk declară că în sticlă este apă dintr-o pompă, din spatele gării. Dub îi cere s-o bea toată, ca să demonstreze că este chiar apă, iar vejk se execută. Apoi, Dub îi cere să-i arate pompa din care, spre norocul lui vejk, curge o apă gălbuie. Batalionsgeschichtsschreiber (cronicar al batalionului) Marek scrie istoria batalionului ticluind-o. Ajung la Sanok, în Galiția, cu două zile înainte de data planificată. Mai departe, merg pe jos. Toți se feresc să-i încartiruiască. Un evreu le vinde o vacă bătrână la un preț exagerat. vejk și Vanìk sunt trimiși înainte, la Feltyn, să asigure încartiruirea și hrana. vejk dă peste un prizonier rus care se scălda. La vederea lui vejk, prizonierul fuge, abandonându-și uniforma. vejk o îmbracă de probă, este prins de o patrulă de maghiari și introdus într-o coloană de prizonieri ruși.
Continuarea gloriosului dezastru
Declarând că știe germana, vejk este descoperit de maiorul Wolf că, fiind ceh, îmbrăcase uniforma rusească de bună voie și nesilit de nimeni. Generalul Fink von Finkelstein, care se distra organizând tribunale militare improvizate, intenționează să-l spânzure ca dezertor și spion. Însă se lasă convins să-i verifice identitatea. Ca să nu piardă timpul, până vine răspunsul de la Regimenul 91 îl pune pe feldkuratul Martinec să-i administreze lui vejk binecuvântarea duhovnicească, încă înainte de pronunțarea sentinței. De la Regimentul 91 vine o telegramă prin care se cere ca vejk să fie trimis la statul-major al brigăzii din Wojalycz. Finkelstein este teribil de dezamăgit. Întors la regiment, locotenentul Dub îl acuză că, deoarece și-a lăsat propria uniformă pe malul lacului, ar fi prăpădit-o, ea fiind uniforma statului, însă colonelul Gerbich îl absolvă de orice vină, îi dă o uniformă nouă și-l trimite la batalion, la Zoltanka. Acolo află că vechea lui uniformă fusese găsită și că sunt probleme la inventar cu două uniforme. Ultimul episod prezintă o dispută dintre Dub și Biegler, tocmai reveniți și ei la batalion.
|
|
Preț: Negociabil în funcție de câte (și ce) titluri cereți.
Dacă sunați e foarte posibil să vă dau prețul pe loc sau imediat ce ajung la PC.
Adauga in cos
|
|
Insulele de aur si de argint - Romulus Barbulescu Anticariat carti copii, elevi, scolari, aventura, povesti, basme
Format: 20/13 cm
cu ilustratii de Johann Untch
Insulele de aur și argint (1969) este un roman de aventuri al autorului român Romulus Bărbulescu, al doilea scris de acesta fără colaborarea lui George Anania.
Cartea prezintă câteva episoade din viața lui Abel Janszoon Tasman (1603-1659), un marinar, explorator și neguțător olandez devenit celebru în urma călătoriilor întreprinse în 1642 și 1644 în serviciul Companiei Indiei de est olandeze. Născut în 1603 în Lutjegast (actualmente în provincia Groningen), el a condus prima expediție europeană cunoscută care a ajuns în Țara lui van Diemen (acum Tasmania) și Noua Zeelandă și care a zărit insulele Fiji.
Drumul către est al Olandei fusese deschis anterior de Cornelis de Houtman (1565-1599), fratele exploratorului Frederik de Houtman, care a descoperit drumul maritim dintre Europa și Indonezia într-o vreme în care Imperiul Portughez deținea monopolul comerțului cu mirodenie. Deși călătoria în sine a lui de Houtman a fost un dezastru, ea a constituit o victorie simbolică a Olandei, care a reușit în acest fel să intre în afacerea comerțului cu mirodenii.
Înglodat în datorii, marinarul olandez Cornelis de Houtman este închis în închisoarea datornicilor. În anii de detenție, el află de la marinarii portughezi închiși acolo ruta spre Indiile de Est, până atunci monopolul Imperiului Portughez. Odată eliberat, el duce secretul mai-marilor Olandei, care îi vor deschide țării lor drumul spre ținutul mirodeniilor, devenind un mare imperiu comercial.
Peste ani, când van Diemen a devenit guvernatorul coloniilor olandeze din acele ținuturi, Abel Tasman pornește alături de Mattis Quast într-o expediție pentru a descoperi insulele de aur și argint despre care acesta din urmă aflase de la japonezi. Totul se dovedește însă a fi o himeră și, după ce la bord izbucnește o epidemie, Tasman reușește să revină în Indonezia cu doar câțiva oameni la bord. Acolo este devastat de cumplita veste a pierderii soției lui dragi, Jannetjie. Cea care i-a fost la căpătâi în ultimele clipe, Maria van Diemen - fiica guvernatorului - reușește însă să aprindă din nou flacăra pasiunii în sufletul exploratorului.
Dar guvernatorul nu agreează această relație, așa încât îl trimite pe Tasman într-o nouă expediție, pentru a explora ceea ce pe hărțile vremii figura ca Terra Australis. Alături de Franchoijs Visscher (Franz Wisker, în roman)), Tasman pornește în jurul Australiei, descoperind Tasmania, Noua Zeelandă, Fiji și Tonga. Întâlnirile cu indigenii care populează insulele din zonă se caracterizează prin conflicte, evitare precaută sau chiar prietenie și colaborare, cum se întâmplă în Tonga.
Revenit înapoi, Tasman află cu durere că Maria s-a căsătorit și a plecat în Olanda. Bogat și celebru, dar cu sufletul pustiit, el se retrage pe una dintre numeroasele insule din împrejurimi.
|
|
Preț: Negociabil în funcție de câte (și ce) titluri cereți.
Dacă sunați e foarte posibil să vă dau prețul pe loc sau imediat ce ajung la PC.
Adauga in cos
|
|
Regele - Donald Barthelme Anticariat carti literatura universala
Format: 18/10,5 cm
Donald Barthelme (1931-1989) s-a nascut la Philadelphia, in Pennsylvania, insa a crescut in Texas, dupa ce familia lui s-a mutat la Houston pe cand el avea doar doi ani. A urmat cursurile Universitatii din Houston, dupa care a lucrat o perioada publicand articole in paginile de cultura ale cotidianului The Houston Post. O scurta vreme a fost directorul Muzeului de Arta Contemporana din Houston, scriind in paralel ceea ce el numea texte ciopartite. In 1962 s-a mutat definitiv la New York pentru a se dedica exclusiv carierei de scriitor si a inceput publicand proza scurta in The New Yorker. A scris patru romane Alba ca Zapada (1967), Tatal mort (1975), Paradis (1986) si Regele (1989), peste o suta de povestiri, publicate in volumele Intoarce-te, Dr. Caligari, Practici indicibile, acte nenaturale, Viata la oras si Tristete, precum si nenumarate eseuri si interviuri pe teme dintre cele mai diverse. A fost membru al Academiei Americane si al Institutului de Arte si Litere si unul dintre laureatii prestigiosului National Book Award.
Ultimul roman al lui Barthelme, Regele, este o pseudo-alegorie a mitului Regelui Arthur si al Cavalerilor Mesei Rotunde, pusi sa traiasca in perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial. Ironia lui Barthelme transpare insinuant in discrepantele dintre lumea asa-zis romantica a personajelor medievale si societatea europeana din cel mai tulburat deceniu al secolului al XX-lea.
|
|
Preț: Negociabil în funcție de câte (și ce) titluri cereți.
Dacă sunați e foarte posibil să vă dau prețul pe loc sau imediat ce ajung la PC.
Adauga in cos
|
|
Cartea cu himere - mai multi autori Anticariat carti literatura universala
Format: 18/10,5 cm
Maestrii ai prozei fantastice dau sah si mat imposibilului
1. François-Marie ArouetVoltaire Micromegas (trad. Irinel Antoniu)
2. E.T.A. Hoffman Moș Ene (trad. Cristian Pop)
3. John William Polidori Vampirul (trad. Dana Covăceanu)
4. Honoré de Balzac Elixirul de viață lungă (trad. Iulia Bodnari)
5. Prosper Mérimée Venus din Ille (trad. Adriana Claudia Iacob)
6. Nathaniel Hawthorne Stafia doctorului Harris (trad. Petru Iamandi)
7. Edgar Allan Poe Masca morții roșii (trad. Adriana Iacob)
8. Nikolai Vasilievici Gogol Nasul (trad. Maria Khantashkeyeva)
9. Charles Dickens Povestea drăcușorilor care au răpit un paracliser (trad. Emilia Comănici)
10. Villiers de l'Isle Adam Vera (trad. Livia Iacob)
11. Ambrose G. Bierce Făptura blestemată (trad. Cristian Pop)
12. Robert Louis Stevenson Ciudatul caz al doctorului Jeckyll și al domnului Hyde (trad. Dana Covăceanu)
13. Oscar Wilde Fantoma din Canterville (trad. Adriana Lomnasan; Emilia Comănici)
14. Jerome K. Jerome Partenerul de dans (trad. Daniela Stoica)
15. Rudyard Kipling Întoarcerea lui Imray (trad. Dana Covăceanu)
16. Franz Kafka Metamorfoza (trad. Dana Covăceanu)
17. Howard Phillips Lovecraft Chemarea lui Cthulhu (trad. Mădălina Lascău)
18. Julio Cortazar Funigeii (trad. Cristiana Vișan)
19. Ray Bradbury Ora zero (trad. Adriana Iacob)
Oricine se gândește măcar o clipă la ce e dincolo va găsi în literatura fantastică o sumedenie de răspunsuri tulburătoare. Pentru că această preocupare a stat și în fața marilor scriitori, de la Voltaire la Cortazar, prin Edgar Allan Poe sau E.T.A. Hoffmann, și până la Jerome K. Jerome și Ray Bradbury.
Și ei s-au întrebat dacă lumea aparențelor nu ascunde o altă lume, în care regulile sunt schimbate, în care oglinzile devin trecători, chepenguri pentru un alt tărâm, dacă poțiunile magice te pot transporta nu numai în altă realitate, ci și în altă viață, dacă niște formule secrete nu-ți pot reda înapoi tinerețea, dacă iubirea poate trece dincolo de mormânt, dacă viața veșnică nu poate fi obținută altfel decât prin promisiunile religiilor.
Da, marii scriitori au lăsat imaginația și talentul să zburde la hotarele irealului și să se întoarcă de acolo cu mărturii șocante sau măcar neliniștitoare, așezate în pagini nemuritoare.
Magia ascunsă a lucrurilor, miraculosul, supranaturalul sunt provocări pe care literatura le-a primit de la începuturile ei și le va primi până când ultimul scriitor va scrie ultima carte. Este ceea ce vedem doar ceea ce vedem? Nu e, oare, banal să ne lăsăm convinși că lumea este o construcție în care timpul merge înainte și dimensiunile sunt numai trei?
În antologia Cartea cu himere veți găsi fragmente literare de referință ale unor scriitori de referință care au făcut literatură fantastică. Sigur că există mii de cărți cu teme supranaturale, cu case bântuite de stafii, cu făpturi inventate și apocalipse de tot felul. Dar, adesea, cărți din această categorie se așază sub un prag literar acceptabil. Au și ele publicul lor, e adevărat. Ceea ce face antologia noastră, însă, este să pună laolaltă repere ale literaturii fantastice, jaloane și exemple strălucitoare pentru acest gen.
Mari scriitori care au inventat lumi de hârtie și locuitori de hârtie. Deschideți cu grijă cartea de săptămâna viitoare, s-ar putea revărsa din ea imagini pe care nu le-ați mai văzut. Sau s-ar putea să se deschidă o fantă prin care să plecați în călătorii inimaginabile. Și ca să nu vă rătăciți, țineți-vă bine de Cartea cu himere!
|
|
Preț: Negociabil în funcție de câte (și ce) titluri cereți.
Dacă sunați e foarte posibil să vă dau prețul pe loc sau imediat ce ajung la PC.
Adauga in cos
|
|
Talaz - Cezar Flamura Anticariat carti carte veche
Format: 24/17 cm
carte veche de poezii
CEZAR FLAMURĂ (1913 2006) S-a născut la Cîmpulung Moldovenesc, în 6 februarie 1913. Se numea Vasile Blănaru, dar urma să-și semneze restrânsa operă poetică cu pseudonimul Cezar Flamură.
A studiat, ca și viitorul lider comunist Emil Bodnăraș, la liceul Dragoș Vodă din Cîmpulung Moldovenesc, dar, înființând, în 1933, o Frăție de cruce a liceenilor, a fost exmatriculat și, în consecință, obligat să-și continue studiile departe de casă, la Lipcani, în Basarabia. A urmat, apoi, Academia de Artă Dramatică și Cinematografică din Iași, iar în paralel și Facultatea de Istorie.
În 1939, a publicat o foarte singură carte de poezie, Talaz, care avea să fie arsă prin curțile interioare ale închisorilor patriei.
Cât a durat războiul, Vasile Blănaru, fost asistent de regie la Teatrul Național din București, din 1937, sub direcțiunea lui Liviu Rebreanu, a fost reporter de frontul de răsărit, ca și Virgil Gheorghiu, corespondențele lui din prima linie fiind publicate în Curentul, în Universul și în Timpul. Când mai avea vreme, scria și poezie, și publicistică de dreapta, colaborând la Pământul Strămoșesc, la Libertatea și la Buna Vestire.
A fost arestat în 1949, eliberat în 1954, apoi rearestat, împreună cu cei doi frați ai săi, Gheorghe și Grigore I. Blănaru și de alți câțiva câmpulungeni (din inventata bandă a lui Blănaru), în cumplita noapte de 13/14 martie 1958 a încarcerării întregii intelectualități românești, schingiuit și umilit prin închisorile din Botoșani și Suceava, condamnat, în cele din urmă, la moarte și dus pentru a aștepta executarea sentinței la Jilava.
A zăcut 804 zile și nopți în lanțurile morții, cum avea să-și intituleze cartea apărută în 1996, apoi condamnarea la moarte i-a fost schimbată în muncă forțată pe viață, la intervenția lui Manole Bodnăraș, fratele fostului lui coleg de la Dragoș Vodă, Emil Bodnăraș.
A mai publicat, abia după Revoluția Română, Generalul Antonescu în cămașă verde legionară (2 volume, în 1996 și 1998), Mercenarii infernului (1999), Apocalipsa ucigașă / Înfricoșătorul asasinat din noaptea de 29/30 noiembrie 1938 (2002), adică mărturisiri trăite lăuntric vreme de o viață, dar puse în pagini târziu pentru a se alătura unei cărți anterioare, Blăstămul lui Iorga adevărul în moartea savantului.
A murit, la începutul primăverii anului 2006, la București. În Bucovina, în memorialele durerii, în presa literară de dreapta din țară, poeziile lui Cezar Flamură nu mai pot fi aflate. Cartea lui de poeme se pare că a devenit cenușă pentru totdeauna.
Din poezia lui Cezar Viorel Flamură, cum semna, de fapt, poetul câmpulungean Vasile Blănaru, nu-ți poți permite luxul de a alege, până ce urmașii săi sau cei care i-au fost apropiați nu-l vor reînvia și printr-o carte de poezie, dacă omul cu o întreagă viață de martiriu și-o fi adunat poemele tinereții, așa cum le păstrase memorii, într-un caiet oarecare.
Din singurul text poetic pe care l-am putut găsi, Popas, Cezar Flamură, un fel de frate liric al lui George Sidorovici, ni se înfățișează aidoma unei primăveri bucovinene, care se dărâmă, incredibil de încet, dinspre cer, înspre poalele munților. Iar cerul acela, veșnicul cer al străbunilor, încărcat de sfințenie și obligând la reculegere, solidarizează până la încleștarea pumnului înspre cei care, substituindu-se lui Dumnezeu, ne spulberă prin vremuri cu cinică ipocrizie, singura șansă de salvare a făpturilor umane fiind nu misticismul, așa cum s-ar părea la o lectură superficială a textului liric, ci metafizicul, starea aceea de unire cu cerul, din ce în ce mai depreciată în favoarea făloșeniei numită civilizație.
Cezar Flamură, trăitor disperat de poezie, a purtat mult prea multă vreme cununa de spini și nimeni nu are dreptul să-l mai împovăreze cu suferință și în preajmă de odihnă, acolo unde spiritul e numai libertate, libertatea dintre iarbă și cer.
|
|
Preț: Negociabil în funcție de câte (și ce) titluri cereți.
Dacă sunați e foarte posibil să vă dau prețul pe loc sau imediat ce ajung la PC.
Adauga in cos
|
|
Poveste fara sfarsit - Michael Ende Anticariat carti copii, elevi, scolari, aventura, povesti, basme
Format: 23,5/16 cm
AM PE STOC O ALTA EDITIE, INSA ACEASTA NU ESTE PE STOC, INSA O CAUT LA COMANDA - pentru detalii va rog puneti cartea in cos. Scrieti la observatii ceva de genul: stiu ca nu e pe stoc dar doresc sa o cautati pentru mine si finalizati comanda. FOARTE EFICIENT ESTE DACA SUNATI LA TELEFON clik pe butonul Contact si gasiti nr de telefon.
va voi trimite un mesaj cu un fisier atasat cu conditiile pentru a cauta aceasta carte sau mai multe altele care poate nici nu sunt postate pe site si le doriti !
cartonat
Povestea fara sfirsit a fost tradusa in 36 de limbi si a cunoscut mai multe ecranizari. Mizind pe arhetipuri, dar proiectate in contemporan, cartea si filmul se inscriu in aceeasi reteta a succesului ca si seriile Razboiul stelelor, Harry Potter, Stapinul inelelor.
Fantasia este cel mai fascinant tarim de basm din povestile pentru copii: are luminite ratacitoare cit o minge, mincatori de pietre care sint in stare sa-si rontaie pina si propria bicicleta de foame si balauri-noroc imensi, dar usori si simpatici ca un norisor de vara. Cind lumea povestilor e in pericol, atacata fiind de refuzul oamenilor de a mai crede in basme, este nevoie de un erou. Un erou fara puteri magice si fara pretentii de viteaz: un baietel de zece ani din lumea oamenilor, care descopera ca a devenit personaj al povestii pe care o citeste, reusind sa salveze, prin imaginatia si inocenta sa, aceasta lume .
Exista oameni care nu sunt niciodata in stare sa ajunga in Fantázia, spuse domnul Koreander, si mai exista oameni care sunt in stare, dar raman acolo pentru totdeauna. Si mai exista cativa care se duc in Fantázia si se intorc inapoi. Asa ca tine, Bastian. Iar acestia vindeca ambele lumi.
Cand Bastian descopera intr-un anticariat o misterioasa carte legata in matase aramie, nici prin gand nu-i trece ca o sa-i fie incredintata o misiune importanta. E nevoit sa patrunda cumva in carte si sa salveze Fantázia, un taram al imaginatiei in care orice este posibil, si in care te poti si pierde. Viata Craiesei Copile sta in mainile sale si e hotarat sa riste totul pentru a o salva.
Adevarata incercare pe care Bastian e nevoit sa o depaseasca nu este patrunderea in Fantázia si salvarea ei, ci descoperirea caii prin care se poate intoarce in lumea reala. Iar parasirea unui taram fara hotare se dovedeste cu atat mai grea.
Scriind o poveste in poveste ce se autogenereaza la infinit, Michael Ende le demonstreaza cititorilor sai ca nimic nu se sfarseste cu adevarat, ci doar se preschimba, si ca, in final, cheia ce deschide poarta tuturor posibilitatilor sta in puterea de a afla cine esti cu adevarat.
Povestea fara sfarsit inlocuieste o jumatate de biblioteca. Deutsches Allgemeines Sonntagsblatt
Un puternic colaj alcatuit din imagini mitice. Die Zeit
|
|
Preț: Negociabil în funcție de câte (și ce) titluri cereți.
Dacă sunați e foarte posibil să vă dau prețul pe loc sau imediat ce ajung la PC.
Adauga in cos
|
|
|
© 2026 Anticariat Librarie, Ploiesti. Toate drepturile rezervate.
|
|
|
|
|