Carti Ioan - Anticariat Librarie

Contact: Vodafone: 0723 318 590
Vodafone este telefonul la care ma gasiti oriunde. Sun inapoi la apelurile pierdute.
MULTUMESC PENTRU INTELEGERE!

Din experienta mea reiese ca cei cu care am vorbit direct au inteles mult mai exact situatia indiferent daca au comandat sau nu !!! Cu foarte multe persoane care nu au acceptat aceasta discutie directa au aparut neintelegeri. Nu vreau sa pacalesc pe nimeni, nu vreau sa fortez pe nimeni sa cumpere sau sa vorbeasca cu mine. E alegerea dvs. Insa e posibil ca sa aveti nemultumiri care ar fi foarte probabil sa le eliminati daca am discuta direct si ati intelege exact situatia cu ceea ce comandati !!! Discutia directa e mult mai bogata in nuante si intelegerea este mult mai buna. Intrebarile au un raspuns instantaneu si se pot face precizari pana intelegerea este corecta si completa !!!

Categorii

Anticariat Librarie - Mii de carti vechi si noi din cele mai diverse categorii

Prima pagină

Impresii

Contact

Anticariat Librarie => Lista carti => Cautare: Ioan

Pagini:

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 ( 19 ) 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56 57 58 59 >>

Detalii

Memoria nu arde - Ioan Barbu si Gheorghe Smeoreanu

Anticariat carti Lagare de concentrare, Razboi

Format: 16/12 cm
am incadrat-o in categoria Lagare pentru ca a 7-lea titlu de la cuprins este:
Canta fanfara la Auschwitz si pe coperta este desenata sarma ghimpata

Ni se înfăţişează, în paginile care urmează, tragedia existenţei unei femei, povestită de ea însăşi. Eroina cărţii este Elisabeta Mandel din Rîmnicu-Vîlcea, una dintre puţinii supravieţuitori ai Auschwitzului. Una dintre puţinii supravieţuitori ai holocaustului, care are puterea de a relata cele trăite în sumbra uzină a morţii sine ira et studio, cu o nobilă şi tulburătoare detaşare, ca şi cum cutremurătoarele evenimente ce i-au marcat viaţa şi sufletul ar face parte dintr-o altă epocă, dintr-un letopiseţ scris parcă intr-un alt veac. S-ar părea că ea însăşi nu crede că a trecut prin ceea ce a trecut, adică pe la Birkenau — Auschwitz şi prin alte trei lagăre fasciste: Stutthof, Steinordt, Krumow. Printr-un paradox (dacă în tragedii putem vorbi de paradoxuri), tocmai această soi disante detaşare face ca rechizitoriul pe care Elisabeta Mandel îl aduce fascismului şi crimelor lui să fie cu atît mai teribil. Vreau să spun că fosta deportată nu abuzează în cumplite blesteme la adresa celor ce i-au călcat în picioare viaţa, ci doar narează faptele, lăsîndu-ne pe noi să blestemăm.
Ea, această eroină a lagărelor de exterminare naziste, vorbeşte nu în numele ei, sau numai în numele ei, ci al unei întregi umanităţi torturate şi înjosite. Ea se ridică deasupra condiţiei ei, a tragediilor ei şi ale familiei ei, luîndu-şi (e dreptul său s-o facă!) misiunea de a-şi transforma existenţa într-o tribună justiţiară în faţa căreia e chemată, cu toate probele şi cu toţi martorii, istoria celei mai abominabile dintre crimele care au zguduit vreodată umanitatea.