|
|
Anticariat Librarie - Mii de carti vechi si noi din cele mai diverse categorii
|
|
|
Calatorie neterminata - Yehudi Menuhin Anticariat carti biografii, memorii, jurnale, muzica
Format:
NU ESTE PE STOC, INSA O CAUT LA COMANDA - pentru detalii va rog puneti cartea in cos. Scrieti la observatii ceva de genul: stiu ca nu e pe stoc dar doresc sa o cautati pentru mine si finalizati comanda. FOARTE EFICIENT ESTE DACA SUNATI LA TELEFON clik pe butonul Contact si gasiti nr de telefon. de preferat cel rosu.
va voi trimite un mesaj cu un fisier atasat cu conditiile pentru a cauta aceasta carte sau mai multe altele care poate nici nu sunt postate pe site si le doriti !
de format aproximativ A4
|
|
Preț: Negociabil în funcție de câte (și ce) titluri cereți.
Dacă sunați e foarte posibil să vă dau prețul pe loc sau imediat ce ajung la PC.
Adauga in cos
|
|
Contesa Walewska - Stanislas Andrevski Anticariat carti Biografii, memorii, jurnale
Format: 20/13 cm-
Mari iubiri, mari personalitati, marile secrete ale palatelor. Pasiune, fascinatie, devotament - contesa Walewska si Napoleon.
este disponibila si o alta carte mai complexa : Contesa Walewska si Napoleon - Marian Brandys
Poniatovski se înclină în fața puternicului împărat, apoi arătând spre Leonora, care stătea lângă dânsul, spuse:
- Imi dați voie, Majestate, să vă prezint pe compatrioata mea, contesa Leonora Walewska.
Napoleon ridică privirea și ochii săi negri se ațintiră asupra Leonorei măsurând-o din cap până-n picioare.
După ce se uită lung la ea se ridică și apropiindu-se de tânăra fată, o întrebă:
-Sunteți poloneză?... Nu mă îndoiesc că vă iubiți patria. Patriotismul e una dintre cele mai frumoase calități ale polonezilor.
-Polonia ne e dragă și suntem fericiți că și Majestatea Voastră se arată binevoitor față de noi. Viitorul Poloniei este în mâinile voastre.
Napoleon răspunse, dând din umeri:
-Acestea sunt chestiuni asupra cărora va hotărî abia viitorul... Dar semănați mai mult a grecoaică decât a poloneză și chiar statura dumneavoastră amintește de frumoasele zeițe ale Greciei.
|
|
Preț: Negociabil în funcție de câte (și ce) titluri cereți.
Dacă sunați e foarte posibil să vă dau prețul pe loc sau imediat ce ajung la PC.
Adauga in cos
|
|
Moulin Rouge - Pierre la Mure Anticariat carti biografii, memorii, jurnale
Format: 20/13 cm-
foto este a editiei din 1975
biografia romantata a pictorului post-impresionist Hernri de Toulouse-Lautrec, in care apar ca personaje si Gauguin, Rousseau-Vamesul, Van Gogh - romanul surprinde sinuciderea sa - ca si moartea lui Seurat. Dar sa revenim la viata de noapte din localul Moulin Rouge, unde nevasta-mea nu m-a dus niciodata, si sa ne amintim de admirabila dansatoare LA GOULUE, care apare in nenumarate lucrari ale lui Toulouse-Lautrec.
În spatele tablourilor sale, se ascunde un om care și-a dorit iubirea mai presus de orice, însă din cauza infirmității sale, nu a putut să o aibă cu adevărat. A surprins viața într-o continuă mișcare, un cancan dezlănțuit în iubire.
|
|
Preț: Negociabil în funcție de câte (și ce) titluri cereți.
Dacă sunați e foarte posibil să vă dau prețul pe loc sau imediat ce ajung la PC.
Adauga in cos
|
|
Viata scandaloasa a regelui Carol - Barbara Cartland Anticariat carti biografii, memorii, jurnale
Format: 21/14 cm-
...Dupa o perioada de cautari si dupa ce contele de Flandra a respins propunerea delegatiei romanesti, la initiativa lui Napoleon al III-lea, Ion C Bratianu pleaca in Germania la Dusseldorf.Aici Carol, fiul Princepelui Carol Anton de Hohenzollern accepta , un mare rol avand si doamna Hortense Cornu prietena de suflet a lui Napoleon III, ursitoarea spirituala a acestei imbieri care facuse dinainte demersuri asupra lui Carol.Alegerea lui Carol ca print domnitor in Romania era asadar sprijinita de Franta prin Napoleon al III-lea, dar si de Prusia prin cancelarul Otto von Bismark.De mentionat este faptul ca bunica printului marea ducesa Stefania de Baden era fata de suflet a lui Napoleon Bonaparte.Resedinta Hohenzollernilor de afla in muntii Padurea Neagra la granita franco-germana , locul de unde izvoraste Dunarea , fluviu care parca s-a incapatanat sa-si poarte stapanul pe cursul sau pana in tara unde musca victorios pamantul si imbratiseaza Marea Neagra, taramul unde printul a domnit si a murit ca rege al tarii.Dinastia de Hohenzollern precum arata si cuvantul despartit in germana , hoch-inalt, varf, zollern-colina, deci inalta colina , sens care corespunde pe deplin virtutilor nobiliare germane , recunoscuta in intreaga Europa pentru ca a dat generatii de personalitati ale istoriei medievale si moderne intre care si Dinastia Regala a Romaniei Carol I , Ferdinand I. Carol II, Mihai I.Aci asadar, in acest varf inalt se inlta un adevarat cuib de vulturi , castelul Sigmaringen , unul din cele doua leagane de piatra ale neamului puternic al Hohenzollernilor. Acolo era cuibul Aquilei Negre, cel mai inalt ordin si simbol al casei regale prusiene instituit de Friederich I la 1701 si tot acolo s-au nascut Carol I si Ferdinand I.Acest mic principat era stapanit de principele Carol Anton de Hohenzollern si principesa Josefina parintii lui Carol, care au acceptat de buna voie, fara razboi Unirea la Prusia in 1850. Deviza acestei case era Nihil sine Deo Nimic fara Dumnezeu care indica respectul pentru Suprema Forta, fiind preluata si de catre Dinastia Romana.Asadar acest print strain pe numele sau Carol Ludovic de Hohenzollern de numele caruia s-au legat pe veci destinele Ramaniei, s-a nascut in ziua de 720 aprilie 1839 fiind al doilea fiu al principelui Carol Anton si al sotiei sale Josefina care i-a daruit 6 copii Leopold, Stefania, Carol, Anton, Friederich si Maria. Educatia primita in familie a fost dintre cele mai alese, de mult ori chiar spartana, parintii fiind destinati unei cariere militare, lasand ca mostenire fiilor o intregime de suflet, netramutata si cinstita.Carol, dupa terminarea cursurilor secundare a intrat la Scoala de Cadeti din Munster 1856 apoi a urmat Scoala de artilerie si geniu din Berlin 1857, a participat la cursuri le literatura franceza la Universitatea din Bonn 1863 iar in 1864 s-a distins ca ofiter in razboiul impotriva Danemarcii. In 1866 avea 27 ani si era locotenent in Regimentul al doilea de Dragonii ai garzii prusace.Dupa ce a acceptat tronul Romaniei, sprijinit fiind de Napoleon al III lea, ilhelm I si Otto von Bismark, legaturi benefice pentru statul roman, printul a luat drumul Romaniei aluturi de Ion C.Bratianu sub numele fals de Karl Hettingen pe traseul Augsburg- Munchen- Salzburg- Viena Pesta Timisoara- Bazias, intrucat se profila razboiul dintre Austria si Prusia , iar Carol fiind ofiter in armata prusaca, putea fi arestat si impuscat.Drumul de la Bazias pana la Bucuresti s-a facut cu trasura deorece nu exista o retea ce cale ferata , si a durat circa 24 ore, cai trebuid sa fie in permanenta schimbati la fel ca si lanturile rupte.Era ziua de 10 mai 1866 devenita ulterior ziua Regelui cand printul intra in Bucurestiul prafuit , mistuit de seceta. Insa chiar in ceea dupa-amiaza, cand multimea se ingesuia sa-si salute suveranul o ploaie calda de primavara sfintea aceea venire dupa o lunga seceta.Tara care s-a infatisat printului nu era deloc asa cum credea deplasarea se facea anevoios, neexistand caii ferate, drumurile erau doar de piatra, strazile mizere,insa toate acestea contrastau cu bucuria si simplitatea taranilor veniti sa-i ureze bun venit. Printul nu era dezamagit intrucat nu si-a facut niciodata bataie de cap ca sa caute sa-i mearga bine trupeste ori sa umble dupa stralucire si marire, cata vreme avea altele mai bune de facut.Si intr-adevar lucrurile de care trebuia sa se ocupe imediat erau numeroase si el s-a straduit sa le faca cat mai bine. A construit poduri de fier, o retea de cai ferate, banci de credit agricol, a marit armata inbunatatind-o, a ridicat mosii regale, biserici , scoli. S-a preocupat de industria casnica care sporeste mult si marea sa realizare podul intre Fetest si Cernavoda de 19 km care ii poarta numele . Capitala s-a dezvoltat si ea alaturi de tara, luptele de partid s-au potolit cu mult, cu toate ca ele contiuna mereu. De numele sau se leaga si castigarea Independentei se stat a Romaniei intre 1877-1878 in luptele grele ce s-au dat la Plevna unde regele a avut comanda suprema participand alaruri de tarul Alexandru al II lea al Rusiei si marele duce Nicolae. Din otelul tunurilor de la Plevna regele si-a facut o coroana in amintirea acelor lupte in urma carora Romania si-a proclamat Independenta la 10 mai 1878, inca o zi de glorie pentru rege amintind de cea cand a intrat in capitala in 1866.In 1881 Romania se proclama regat iar Carol devine astfel regele mult dorit al romanilor, care a domnit timp de 48 de ani mai mult chiar si decat Stefan cel Mare fiind supranumit Carol I Inteleptul datorita firii sale nici vesele nici deschise, avand o privire agera ce te izbeste ca trasnetul, punctual si corect fara abatere, cerand intotdeauna de la toti de pe langa dansul sa fie tot asa si fiindca el niciodata nu si-a ingaduit siesi nici o abatere, palatul intreg tremura de el.Cea care avea sa-i fie alaturi mereu, ca o regina si sotie a fost principesa Elisabeta de ied ce s-a nascut la 29 decembrie 1843 in castelul parintesc din Neuied, langa Rin, tatal fiind Printul Herman de ied si mama printesa Maria de ied, fiica de duce. Era asadar fiica Rinului, fluviu cu legende fermecatoare dar si fiica fascinantei paduri Monrepos.Pseudonimul cu care avea sa fie cunoscuta este cel de Carmen Sylva- carmen- poezie, cantec iar silva- padure fiind expresia sentimentelor poetice de dragoste fata de universul copilariei. Ea s-a casatorit cu domnitorul Carol pe atunci in 1869, respectand Constitutia Romaniei potrivit careia printul putea sa aleaga doar o fata de vita nobila straina.In 1870 se nastea singurul lor copil, o fata pe numele sau Maria care insa avea sa moara 4 ani mai tarziu in urma unei raceli de febra tifoida, lasand un gol profund in inimile indureratilor parintii si nu numai. Regina avea sa-si amiteasca mereu chipul si surasul fetitei in poezii precum Mama, Adesea ma uit la usa.De mentionat aici sunt legaturile pe care le-a avut regina cu George Enescu care-si avea propia camera atat la castelul Peles ca...
|
|
Preț: Negociabil în funcție de câte (și ce) titluri cereți.
Dacă sunați e foarte posibil să vă dau prețul pe loc sau imediat ce ajung la PC.
Adauga in cos
|
|
Katia - demonul albastru - Principesa Martha Bibescu Anticariat carti biografii, memorii, jurnale
Format: 20/13,5 cm-
Principesa Martha Bibescu ne desenează în această carte o frumoasă poveste de iubire, este o istorisire care face cititorul să rămână cu cu imaginea cărții în suflet pentru totdeauna.
O carte pentru romanticii incurabili dar cu un sfârșit trist. Un pastel pus între ramele cărții ce se lasă descoperit pe parcurs ce cititorul epuizează paginile romanului.
|
|
Preț: Negociabil în funcție de câte (și ce) titluri cereți.
Dacă sunați e foarte posibil să vă dau prețul pe loc sau imediat ce ajung la PC.
Adauga in cos
|
|
O viata - Christiaan Barnard si Curtis Bill Pepper Anticariat carti biografii, memorii, jurnale
Format:
NU ESTE PE STOC, INSA O CAUT LA COMANDA - pentru detalii va rog puneti cartea in cos. Scrieti la observatii ceva de genul: stiu ca nu e pe stoc dar doresc sa o cautati pentru mine si finalizati comanda. FOARTE EFICIENT ESTE DACA SUNATI LA TELEFON clik pe butonul Contact si gasiti nr de telefon. de preferat cel rosu.
va voi trimite un mesaj cu un fisier atasat cu conditiile pentru a cauta aceasta carte sau mai multe altele care poate nici nu sunt postate pe site si le doriti !
de format ceva mai mic decat A4
|
|
Preț: Negociabil în funcție de câte (și ce) titluri cereți.
Dacă sunați e foarte posibil să vă dau prețul pe loc sau imediat ce ajung la PC.
Adauga in cos
|
|
Gr. M. Alecsandrescu [despre poetul Grigore Alexandrescu - viata si opera] - George Calinescu Anticariat carti biografii, memorii, jurnale
Format: 20/13 cm-
exista o inadvertenta intre Alecsandrescu si Alexandrescu. dar titlul pe coperta cartii apare asa cum este scris la inceput !!! chiar daca studiind cartea am stabilit clar ca este vorba despre poetul Grigore Alexandrescu
|
|
Preț: Negociabil în funcție de câte (și ce) titluri cereți.
Dacă sunați e foarte posibil să vă dau prețul pe loc sau imediat ce ajung la PC.
Adauga in cos
|
|
Memorii - Napoleon Anticariat carti biografii, memorii, jurnale
Format: 20/13 cm-
Fara descriere
|
|
Preț: Negociabil în funcție de câte (și ce) titluri cereți.
Dacă sunați e foarte posibil să vă dau prețul pe loc sau imediat ce ajung la PC.
Adauga in cos
|
|
Contesa Walewska si Napoleon - Marian Brandys Anticariat carti biografii, memorii, jurnale
Format: 20/14,5 cm-
Fara descriere
|
|
Preț: Negociabil în funcție de câte (și ce) titluri cereți.
Dacă sunați e foarte posibil să vă dau prețul pe loc sau imediat ce ajung la PC.
Adauga in cos
|
|
Rasputin si femeile - Rene F. Miller Anticariat carti biografii, memorii, jurnale
Format: 23/16 cm-
Grigori Efimovici Rasputin (în rusă Григо́рий Ефи́мович Распу́тин; n. 9/21 ianuarie 1869, Pokrovskoye(d), Tyumensky Uyezd(d), West Siberia Governorate-General(d), Imperiul Rus d. 17/30 decembrie 1916, Petrograd, Imperiul Rus) a fost un mistic rus, care a avut o mare influență asupra familiei ultimului țar al dinastiei Romanov. Rasputin a jucat un rol foarte important în viața Țarului Nicolae al II-lea, a Țarinei Alexandra și a unicului lor fiu, Țareviciul Alexei, care a suferit de hemofilie.
Rasputin a fost denumit și Călugărul nebun, în ciuda faptului că el nu a fost niciodată călugărit și nu a ținut niciodată secret faptul că era căsătorit. Este posibil să fi fost stareț al congregației religioase nerecunoscute oficial a hlîstilor și despre el se credea că este vindecător care folosea puterea credinței. Mulți contemporani, printre care și familia ultimului țar al Rusiei, îl considerau pe Rasputin stareț, pe motiv că manifesta puteri vindecătoare și pentru că se arăta înțelept.[7] Unii comentatori îl consideră pe Rasputin drept un personaj a cărui carieră trebuie înțeleasă în contextul specific rusesc al "nebuniei întru Hristos"[8] (în rusește юродивый (iurodivîi)) - bizantinii, ca și restul populațiilor de religie ortodoxă din orientul continentului european au cunoscut și ei "nebunia întru Hristos", însă aceasta nu s-a manifestat nicăieri atât de radical ca în Rusia.[9]
El este unul dintre cele mai controversate personalități ale secolului al XX-lea, deși, în zilele noastre, Rasputin este văzut de cei mai mulți istorici ca un țap ispășitor. El a jucat un rol minor, dar spectaculos, în prăbușirea dinastiei Romanov.
Data de naștere a lui Rasputin nu este cunoscută cu certitudine, cea mai des amintită fiind cea de 10 ianuarie 1869. Datele avansate de mulți cercetători și de numeroșii lui biografi sunt cuprinse între anii 1863 și 1873.
Primii ani de viață
Grigori Efimovici Rasputin s-a născut în familia unor țărani într-un sătuc siberian de pe râul Tura, Pokrovskoie, în gubernia Tobolsk (în zilele noastre regiunea Tiumen). Pe la 18 ani, a petrecut trei luni într-o mânăstire. Aici a intrat în secta desprinsă din Biserica Ortodoxă Rusă a hlîstilor. La scurtă vreme, după ce a părăsit mânăstirea, a vizitat un om venerat ca sfânt, care avea o colibă în zonă, Macarie. Macarie a avut o influență uriașă asupra tânărului. Rasputin s-a căsătorit în 1889 cu Parascovia Fiodorovna, având împreună trei copii. În 1901 a părăsit satul natal și a plecat în pelerinaj. În timpul călătoriei sale, a vizitat Grecia și Ierusalimul. Călătoria lui Rasputin în Balcani era motivată de intenția acestuia de a se călugări: voia să intre în comunitatea ortodoxă a rușilor de la Muntele Athos, mai exact la Mânăstirea Sfântul Pantelimon, însă constatând răspândirea comportamentelor homosexuale printre călugării atoniți, acesta decide, scârbit, să plece înapoi, abandonând ideea. Întors acasă și împărtășindu-i șocat lui Macarie experiența neplăcută printre călugării atoniți, acesta îi va spune că mănăstirile sunt un loc inevitabil al ispitei, drept pentru care mântuirea (sufletului) lui va trebui să vină mai degrabă din afara mânăstirilor, anume în lume.[10][11] În 1903, Rasputin a ajuns la Petrograd, unde s-a proclamat stareț posesor al unor puteri tămăduitoare egale cu ale profeților.
Vindecătorul țareviciului
Țareviciul Alexei suferea de hemofilie, boală pe care o moștenise de la străbunica sa pe linie maternă, regina Victoria. Rasputin a fost considerat de către țar și țarină ultima speranță pentru vindecarea copilului lor. Cei doi părinți au căutat neîncetat un tratament pentru însănătoșirea fiului lor și, în 1905, au apelat la carismaticul țăran să-l vindece pe bolnav. Se spunea că Rasputin avea puterea de a vindeca prin puterea rugăciunilor și se pare că, într-adevăr, starea țareviciului s-a îmbunătățit într-o oarecare măsură. Scepticii au pretins că el ar fi obținut ceva rezultate prin intermediul hipnozei. Se povestește că în timpul unei crize grave a țareviciului, Rasputin, aflat în acel moment în casa sa din Siberia, ar fi reușit să-i ușureze suferința copilului aflat în Petrograd prin intermediul rugăciunilor.
Țarul îl numea pe Rasputin prietenul nostru, probabil un semn al încrederii de care se bucura acesta în ochii membrilor familiei imperiale. Rasputin a avut asupra țarinei Alexandra o influență personală și politică considerabilă, în mod special după ce Alexei a fost atacat de o albină în vara anului 1905. După cum se povestește, Rasputin ar fi alergat în ajutorul băiatului și ar fi strigat "Ужальте его и вы умретe!" ("Înțeapă-l și vei muri!). Albina a zburat din preajma bolnavului și asta a fost interpretată ca o manifestare a puterilor sfinte ale lui Rasputin.
Poziția lui Raputin în biserică i-a permis să-și crească influența asupra lui Alexei. Este verificat că mai înainte de a-l cunoaște pe Rasputin, țarina se plângea că fiul ei l-a întristat pe Iisus cu purtările lui hulitoare. După întâlnirea cu Rasputin, țarina declara fericită că țareviciul a recunoscut injustețea drumului pe care se angajase. Țarul și țarina îl considerau pe Rasputin un om al lui Dumnezeu și un profet, iar țarina credea sincer că Dumnezeu vorbește prin gura lui Rasputin. Această relație poate fi apreciată și în contextul relației tradiționale, vechi și foarte puternice între Biserica ortodoxă rusă și pătura conducătoare a imperiului. Un alt factor important era probabil originea germană protestantă a țarinei: ea era foarte fascinată de noua sa religie ortodoxă, dar se pare că îi lipsea discernământul asupra unora dintre practicile religiei rușilor.
Controversele
În acest timp, Rasputin a devenit un personaj extrem de controversat, ducând o viață scandaloasă alături de femeile-discipol din înalta societate petersburgheză. Mai mult, a fost văzut de multe ori apelând la serviciile prostituatelor, sau bând până la pierderea cunoștinței, sau participând la chefuri de zile și nopți neîntrerupte. Era un tip libidinos, bădăran, murdar, de multe ori purtându-se în mod scandalos în public.
Deși fascina pe multe dintre femeile de condiție bună din Sankt Peterburg, el nu era acceptat de societatea aristocratică din capitala imperiului, care considera că pur și simplu nu se potrivește cu rangul familiei imperiale.
Trebuie spus însă că între Rasputin și biserica ortodoxă rusă au existat relații tensionate. Sfântul Sinod l-a atacat frecvent pe Rasputin și, datorită acestui fapt, au fost lansate o mulțime de zvonuri neadevărate despre viața sa. De aceea, o mulțime de povești despre isprăvile lui trebuie privite cu o doză de scepticism. Datorită faptului ca Rasputin era un oficial al curții imperiale, apartamentele sale erau supravegheate neîncetat, așa că există și dovezi credibile despre modul său de viață.
În conformitate cu afirmațiile fiicei lui Rasputin, Maria, acesta a "cercetat" secta hlîstilor, dar nu a devenit un membru al ei, mai mult chiar, a respins-o. În vreme ce lumea occidentală era interesată mai degrabă de practicile sexuale ale sectanților, (legată se pare de credința că smerenia poate fi atinsă numai prin autopervertire), Rasputin era înfricoșat de credința conform căreia iertarea divină poate fi obținută prin autoflagelare, (o altă practică a sectanților).
Precum cei mai mulți creștini-ortodocși, Rasputin credea cu tărie că trupul lumesc este un dar sacru oferit de Dumnezeu. Dobândirea harului divin prin afundarea în păcat pare să fi fost una dintre învățăturile secrete pe care le-a predicat și practicat Rasputin în cercul aristocratelor. Ideea că dobândirea harului divin se poate face prin îndreptarea păcatelor nu era una nouă. Se înțelegea că păcatul este o parte de neseparat a condiției umane, responsabilitatea credincioșilor fiind aceea de a fi conștienți de păcatele lor și de a fi dispuși să le mărturisească, prin aceasta ajungând la smerenia creștină.
În timpul primului război mondial, Rasputin a devenit ținta acuzațiilor de influență nepatriotică la curte. Nepopulara țarină era descendentă a unor principi germani, iar "prietenul" ei, Rasputin, era acuzat că ar fi spion german.
Când Rasputin s-a arătat interesat să meargă pe front ca să binecuvânteze trupele la începutul războiului, Comandantul Suprem, Marele Duce Nicolae, i-a promis că-l va spânzura, dacă se arată în zonă. Rasputin a pretins mai apoi că a avut o revelație cum că armatele rusești nu vor obține succese până când țarul în persoană nu va prelua comanda operațiunilor militare. Țarul Nicolae al II-lea, căruia îi lipsea o pregătire militară adecvată, și-a asumat o responsabilitate uriașă, care a avut consecințe tragice pentru el, familia lui și pentru toată Rusia.
Cât timp țarul era departe pe front, influența lui Rasputin asupra țarinei a crescut considerabil. În scurtă vreme a devenit confidentul și sfătuitorul Alexandrei. A convins-o pe împărăteasă să numească în posturi importante din guvern persoane din cercul lui de discipoli. Urcând pe scara puterii, Rasputin a ajuns să se culce cu femei din înalta societate în schimbul favorurilor politice. Datorită în mare măsură ravagiilor făcute de lupte și într-o mai mică măsură datorită acțiunilor anarhice ale lui Rasputin, economia imperiului se deteriora într-un ritm rapid. În multe cazuri, țarina și sfătuitorul său erau blamați pentru toate relele care se petreceau în acele vremuri. De exemplu:
Vladimir Purișkevici era un membru marcant al Dumei. Pe 19 noiembrie 1916, Purișkevici a ținut un discurs fulminat în Dumă în care a afirmat: 'Miniștrii țarului au fost transformați în marionete, marionete ale căror sfori au fost luate cu fermitate în mâini de Rasputin și Împărăteasa Alexandra Fiodorovna geniul răului din Rusia și țarina... care a rămas o nemțoaică pe tronul rusesc, înstrăinată de țară și poporul său.'
Felix Iusupov a aprobat discursul, iar după aceea l-a contactat pe Purișkevici, care a fost de acord să participe la o tentativă de asasinare a lui Rasputin.
Influența lui Rasputin asupra familiei Romanov a fost folosită de politicienii și ziariștii care voiau sa aducă un afront la adresa cinstei dinastiei, să-l facă pe țar să renunțe la puterea absolută și să separe biserica de stat. Rasputin a contribuit fără să vrea la propagandă, intrând în dispute publice cu clericii, pe tema influenței pe care o avea la curte și a modului desfrânat de viața. Nobili din poziții importante pe lângă țar și unele partide politice din Dumă au cerut în mod răspicat îndepărtarea lui Rasputin de la curte. În mod necugetat, Rasputin a făcut să scadă respectul pentru țar în rândul supușilor săi.
Asasinarea și legendele care o înconjoară
Legendele cu privire la asasinarea lui Rasputin sunt poate mai bizare decât cele despre viața sa neobișnuită. Odată ce au decis că influența lui Rasputin asupra țarinei îl făcea prea primejdios pentru Imperiu, un grup de nobili l-au momit pe acesta în palatul conducătorului complotiștilor, Prințul Felix Iusupov. Aici, Rasputin a fost ospătat cu prăjituri și cu vin în care fusese pusă o anumită cantitate de cianură. Conform poveștilor spuse după moartea sa, Rasputin nu a fost afectat de otravă, (cantitatea de cianură folosită fiind suficientă pentru uciderea a șase persoane). Hotărât să-și ducă la îndeplinire planul, Iusupov s-a dus după un revolver, cu care l-a împușcat pe Rasputin în piept, acesta din urmă căzând la pământ. După o jumătate de oră, când Iusupov a revenit să verifice cadavrul, (sau după alte versiuni, când a venit să-și ia haina din cameră), Rasputin a sărit în picioare și l-a atacat pe prinț, care a fugit să-și anunțe prietenii despre incident.
Rasputin s-a repezit împleticit către poarta palatului, amenințând că-i va denunța țarinei pe toți conspiratorii. Un alt glonț l-a nimerit pe fugar, care s-a prăbușit în zăpadă. Conspiratorii l-au lovit cu bâtele, după care l-au aruncat în râul Neva, uitându-se la el cum se scufunda, satisfăcuți că, până la urmă, "Inamicul Statului" era mort.
După trei zile, trupul lui Rasputin otrăvit, împușcat de două ori și bătut a fost pescuit din râu și autopsiat. Cauza morții a fost stabilită că a fost înecul. Brațele lui au fost găsite în poziție verticală, ca și cum ar fi încercat să se elibereze de legăturile cu care fusese imobilizat.
Dovezi recente
Detaliile despre asasinat date de Felix Iusupov nu rezistă la o examinare mai atentă. Declarația dată la poliție pe 16 decembrie, mărturisirea făcută câtă vreme a fost în exil în Crimeea în 1917, cartea pe care a scris-o în 1927 și depozițiile făcută sub jurământ în 1934 și 1965 au fost toate diferite între ele. Până de curând, lipsa dovezilor a făcut imposibilă emiterea unor ipoteze credibile.
În conformitate cu raportul de autopsie nepublicat al profesorului Kossorotov și a reviziilor de mai târziu ale doctorului Vladimir Jarov din 1993 și a Derrick Pounder din 2004/5, nu a fost găsită otravă activă în stomacul lui Rasputin. Nici concluziile despre faptul că s-a înecat nu mai par sigure la o a doua cercetare. Cert este că Rasputin a fost bătut în mod sistematic și înjunghiat cu o armă cu lamă, dar au existat diferențe în ceea ce privește numărul și calibrele revolverelor folosite.
Toate aceste descoperiri au făcut să se schimbe în mod semnificativ raportul cu privire la moartea lui Rasputin. Rapoarte ale serviciilor britanice de informații din 1916 arată că britanicii erau profund preocupați de înlocuirea de către Rasputin a miniștrilor filoenglezi din guvernul Rusiei, dar mai mult decât atât, de insistențele lui de retragere a trupelor rusești din război. Această retragere ar fi permis Germaniei să-și mute trupele de pe frontul de răsărit pe cel de vest, astfel depășind numeric armatele aliaților, ceea ce ar fi dus la o victorie aproape sigură a Puterilor Centrale. Indiferent dacă Rasputin pleda doar pentru cauza încetării războiului sau chiar ar fi putut să o determine, este clar că britanicii erau profund îngrijorați de o asemenea activitate defetistă.
Conform afirmațiilor profesorului Pounder, dintre cele trei gloanțe de pistol, cel de-al treilea, care i-a străpuns fruntea, a avut un efect fatal instantaneu. Acest al treilea foc de armă aduce și anumite dovezi neașteptate. În viziunea lui Pounder, sprijinită de raportul departamentului de arme de foc al Muzeului Imperial al Războiului, al treilea glonț diferă de celelalte două care i-au provocat răni în piept. "Calibrul și proeminența marginilor lustruite" sugerează existența unui glonț necămășuit din plumb. La acea dată, majoritatea armelor foloseau gloanțe cămășuite cu metal dur, doar britanicii folosind pentru revolverele ofițerești Webley cartușe cu gloanțe necămășuite. Pounder a ajuns la concluzia că glonțul care a provocat rana fatală a fost un glonț rotund necămășuit Webley 0,455 inch.
Chiar martorii la asasinat au mărturisit că singurul om care a avut asupra sa un revolver Webley a fost locotenentul Richard Dewdney, un ofițer britanic atașat stației SIS din Petrograd. Această afirmație a fost mai apoi sprijinită în timpul unei audiențe a ambasadorului britanic Sir George Buchanan la țar, când Nicolae al II-lea a afirmat că suspectează pe un ofițer englez tânăr, fost coleg de școală cu Iusupov. Într-adevăr, Dewdney îl cunoscuse pe Iusopov la Universitatea Oxford. Un alt ofițer englez, căpitanul Chappers, se născuse chiar în palatul Iusupov în 1876, între cele două familii existând legături extrem de strânse.
Confirmarea faptului că Dewdney, împreună cu un alt ofițer, căpitanul David Sharp, s-a întâlnit cu Iusupov în săptămânile premergătoare asasinatului, poate fi găsită în jurnalul șoferului englezilor, Kyle Mason. Ultima însemnare a fost făcută exact în noaptea de dinainte de crimă. Mason a afirmat că "este un fapt puțin cunoscut că Rasputin nu a fost împușcat de un rus, ci de un englez". El a indicat că cel vinovat a fost un avocat din aceeași parte a țării ca Mason însuși. Dewdney era născut la cam zece mile de locul de naștere al șoferului, toată viața descriindu-se ca "avocat pledant", în ciuda faptului că nu a practicat niciodată această meserie.
Dovezi că asasinatul nu a decurs conform planului pot fi găsite în scrisoarea trimisă de Chappers lui Scale, opt zile mai târziu: "Deși chestiunile nu au decurs în totalitate conform planului, obiectivul nostru a fost atins în mod clar ... câteva întrebări stânjenitoare au fost deja puse despre o implicare mai largă. Dewdney încearcă să scape și nu vă va face probleme".
La reîntoarcerea în Anglia, Richard Dewdney a arătat întregii familii un cartuș pe care a pretins că l-a avut de la scena crimei.
Nimic dintre toate acestea nu este o dovadă hotărâtoare pentru a afla adevărul despre ce s-a întâmplat în noaptea de 16/17 decembrie, dar prezintă dovezi mai logice legate de faptul care s-a întâmplat. Dewdney și-a ars toate însemnările înainte de moartea sa din 1961, iar fiul lui a murit și el patru ani mai târziu, fără să clarifice în vreun fel problema morții lui Rasputin.
"Duhul lui Grigori Efimovici Rasputin"
După moartea lui Rasputin, secretarul lui, Simonovici, și-a dat seama că au fost transferate mari sume de bani în contul fiicei răposatului, Maria, și că, în general, toate afacerile acestuia erau lăsate în ordine.
Cu mai multe săptămâni înainte de a fi asasinat, Rasputin a scris următoarele:
"Scriu și las în urma mea această scrisoare la Sankt Peterburg. Simt că voi părăsi această viață înainte de 1 ianuarie. Vreau să fac cunoscut poporului rus, Papei, Rusiei, mamei și copiilor mei, pământului rusesc, ce trebuie să înțeleagă. Dacă voi fi ucis de asasini de rând, și în mod special de frații mei, țăranii ruși, tu, țarul Rusiei, nu trebuie să te temi de nimic pentru copiii tăi, ei vor domni sute de ani în Rusia. Dar dacă voi fi omorât de boieri, nobili și dacă ei îmi vor vărsa sângele, mâinile lor vor rămâne mânjite cu sângele meu, pentru 25 de ani și ei nu-și vor spăla mâinile de sângele meu. Ei vor părăsi Rusia. Frații își vor ucide frații, se vor ucide și se vor uri și pentru 25 de ani nu vor fi nobili în țară. Țar al pământului Rusiei, dacă vei auzi sunetul clopotului care îți va spune că Grigori a fost ucis, trebuie să știi asta: dacă rudele tale mi-au provocat moartea, atunci nimeni din familia ta, adică nici unul dintre copiii tăi sau dintre rudele tale nu vor mai rămâne în viața pentru mai mult de doi ani. Vor fi uciși de poporul rus. Eu mă duc și simt nevoia să spun țarului Rusiei cum trebuie să trăiască dacă eu am dispărut. Trebuie să gândești și să acționezi cu prudență. Gândește-te la siguranța ta și spune rudelor tale că am plătit pentru ele cu sângele meu. Voi fi ucis. Nu mai sunt printre cei vii. Roagă-te, roagă-te, fii puternic, gândește-te la familia ta binecuvântată. -Grigori"
De ce a scris această scrisoare profetică, (dacă nu cumva a fost un fals fabricat de Simonovici), este un mister. S-a speculat că Rasputin a avut o viziune spirituală a evenimentului care avea să vină. Se crede și că Rasputin știa că era ponegrit de ruși și că cineva dorea să-l omoare în momentul în care a scris scrisoarea.
Reputația lui Rasputin
Presa contemporană, ca și articolele și cărțile dornice de senzațional publicate în deceniul al treilea și al patrulea, (una dintre ele avându-l ca autor chiar pe Iusupov), l-au transformat pe carismaticul țăran într-un erou popular al secolului al XX-lea. Pentru occidentali, Rasputin a devenit întruparea înapoierii presupuse a rușilor, a superstițiilor, a iraționalului și imoralității, un subiect al interesului pentru senzațional. Pentru comuniștii ruși, el a reprezentat tot ce era mai rău în regimul pe care-l doborâseră prin revoluție. Pentru unii ruși a rămas însă vocea țărănimii, unii dintre aceștia îi resping credința dar îl onorează pe omul Rasputin. Patriarhia Moscovei a condamnat mișcarea pentru canonizarea lui Rasputin. Referindu-se la promiscuitatea lui Rasputin, Patriarhul Moscovei Alexei al II-lea a declarat în 2003: "Acest nebun! Ce drept credincios va dori să stea într-o Biserică care cinstește în mod egal pe ucigași și pe mucenici, pe desfrânați și pe sfinți?".
De la căderea comunismului în Rusia la sfârșitul secolului trecut, anumiți naționaliști ruși au încercat să curețe reputația lui Rasputin și să se folosească de puternica lui personalitate în folosul lor. Au apărut noi dovezi de la prăbușirea Uniunea Sovietică, care par cu toate să respingă pretențiile de sfințenie pentru Rasputin.
Aceste documente sunt în principal notele scrise de indivizii plătiți să supravegheze apartamentele lui Rasputin, evidențele a plecărilor și sosirilor țăranului-profet ca și a persoanelor care îl vizitau. Supravegherea continuă a lui Rasputin nu era un secret în vremea vieții sale, el exprimându-și în mai multe rânduri iritarea. Încă din 1919 s-a remarcat că aceste dovezi sunt foarte controversate, fiind posibil sa se fi plătit pentru a se dovedi ceea ce doreau cei care îi dădeau banii.
Părul virginelor
Rasputin avea reputația că păstrează cutii cu părul virginelor cu care a a avut relații intime. Când casa în care a locuit a fost dărâmată în 1977, autoritățile au dezgropat câteva cutii cu păr îngropate în grădină.[necesită citare]
|
|
Preț: Negociabil în funcție de câte (și ce) titluri cereți.
Dacă sunați e foarte posibil să vă dau prețul pe loc sau imediat ce ajung la PC.
Adauga in cos
|
|
|
© 2026 Anticariat Librarie, Ploiesti. Toate drepturile rezervate.
|
|
|
|
|