|
Descriere:
|
de format mic
Liniște, aproape acalmie, punte între două lumini, între două sunete. Pe strada Barbct-dc-Jouy, în apartamentul unde dorm Laurent Petin, Sarah și dădaca Bernadctlc, o femeie veghează, călătorind departe de viată, departe de noapte. Picătură cu picătură, timpul se prelinge în ființa ci, o roade, o devoră. Scrie. Nu are importanță ambianța, este un loc de trecere, de împrumut. Importantă, esențială, este prezența în memorie a imaginilor, vocilor, lacrimilor și a hohotelor de rîs, încă vii, aidoma unei inimi care tresare.
Cuvintele se succed ca niște refugii ultime împotriva fricii și a violenței unei izbucniri, lovindu-sc de această stare de neființă. Nu e deloc ușor să te întorci asupra trecutului, să-1 oprești. Unde? Cînd?
Simte un fel de oboseală care o strivește cu putere. Liniștea însăși a murit, noaptea a murit, orizontul este de neînchipuit de acum înainte, nu mai arc gust, nu mai arc miros. Degetele femeii striag stiloul. Clipa nu mai este decît o lacrimă.
|
