Robinson Crusoe

Daniel Defoe

cu ilustratii de Jean Grandville

Robinson Crusoe este un roman scris de Daniel Defoe, publicat pentru prima dată în 1719 și este adesea considerat primul roman scris vreodată în limba engleză. Cartea este o autobiografie de ficțiune a presupusului autor, al cărui nume este omonim cu cel al titlului romanului, descriind supraviețuirea și viața acestuia după naufragierea sa pe o insulă tropicală din largul coastei Venezuelei de astăzi, timp în care întâlnește locuitori nativi ai Americii, captivi și marinari răsculați, înainte de a fi salvat. Modul de prezentare al acestui roman se bazează pe prezentarea amănunțită, aproape documentară a vieții personajului. Romanul și conținutul acestuia au fost foarte probabil influențate de relatarea navigatorului Alexander Selkirk, care a stat singur din 1704 până în 1709 pe o insulă pustie din arhipelagul Juan Fernandez, în largul coastei chiliene din Oceanul Pacific. Mesajul romanului Robinson Crusoe a căpătat o valoare durabilă, care a străbătut veacurile. În decursul timpului, celebritatea romanului a crescut neîncetat, numărul traducerilor în cele mai multe limbi ale globului fiind imens (prima traducere românească datează din 1835). Robinson Crusoe i-a făcut să viseze pe milioane de adolescenți din întreaga lume.
Cartea cuprinde un număr de 20 capitole, fiind un elogiu adus omului, puterii acestuia de a supraviețui în condiții nespecifice condiției umane, într-o singurătate deplină. Romanul trezește un interes deosebit ca urmare a relatării întâmplărilor la persoana I. Forma credibilă în care se prezintă conținutul creează celui care o citește impresia că autorul trece prin toate întâmplările descrise. Luciditatea și coerența gândurilor, munca din aproape în aproape în realizarea celor necesare vieții de zi cu zi sunt impresionante. Primele capitole dezvoltă două mari idei morale care-l vor însoţi pretutindeni în aventuri pe personajul principal, Robinson Crusoe. Prima idee este aceea că este rău să nesocoteşti sfatul părinţilor, iar a doua este că trebuie să te simţi norocos, dacă Dumnezeu nu te-a lăsat nici bogat, nici sărac, pentru că te-a lăsat fericit.
Robinson Crusoe s-a născut în anul 1632, în orașul York, într-o familie cumsecade, având 2 frați. Dornic de aventuri, Robinson, fără să asculte de sfaturile tatălui, pleacă la nouăsprezece ani de acasă şi întreprinde mai multe călătorii pe mări şi oceane. S-ar putea spune că soarta i-a dat mai mult decât a dorit. Deseori îşi spunea că era mai bine dacă ar fi rămas acasă unde ar fi putut trăi liniştit nelipsindu-i absolut nimic din ce ar avea nevoie, însă, cum vremea se arăta mai prielnică, uita complet de aceste gânduri şi îşi relua călătoriile, în cele din urmă, ajungând robul maurilor câţiva ani. Reuşeşte să scape de sub robie şi este salvat de bunătatea unui căpitan care l-a dus în Brazilia şi i-a procurat pământ pe care l-a transformat într-o plantaţie de trestie de zahăr şi tutun câştigând bine de pe urma acesteia. Nu trece mult timp şi, într-o zi, se iveşte o nouă oportunitate de călătorie pe mare pe care o acceptă în scopul de a-şi cumpăra negri pe care, mai apoi, să-i facă ajutoare pentru plantaţia sa, nesocotind iarăşi sfaturile primite cu multă vreme în urmă din partea părinţilor săi. Călătoria s-a dovedit mai mult decât neprielnică, atât pentru Robinson cât şi pentru cei de la bordul corăbiei, astfel încât, după ce o furtună puternică i-a îndepărtat de la traiectorie, Robinson s-a trezit fiind singurul naufragiat pe o insulă nelocuită, dar mai târziu s-a dovedit că într-o altă parte a insulei veneau canibali de pe continent pentru a-şi lua masa. Se pare că naufragiase pe o insulă din Trinidad, însă soarta nu a fost aşa de crudă, deoarece, corabia naufragiase destul de aproape de mal cât să-şi poată lua tot ce a găsit necesar şi să le folosească cât timp va avea nevoie acolo.Pe această insulă este nevoit să stea 28 de ani, timp în care a luptat din greu cu vitregiile locului şi cu singurătatea. A învăţat să-şi procure toate cele necesare traiului său, astfel că, nu i-a lipsit mai nimic şi ducea o viaţă liniştită, până când a descoperit canibalii care veneau uneori pe insulă să mănânce prinzonierii care-i prindeau pe continent. Robinson a găsit resurse de putere, sfârşind prin a se consola, spunându-şi că soarta sa e mai bună totuşi decât a altora şi că, la urma urmei, fiecare este nevoit să-şi trăiască propriul destin.Şi-a propus să nu se mai gândească deloc la trecut, ci doar la felul în care poate să-şi facă viaţa suportabilă în noile condiţii. Reuşeşte, încetul cu încetul, să transforme insula într-un loc fertil şi propice unei vieţi îndestulate. În ultimii trei ani în care a stat pe insulă a salvat un canibal care urma să fie mâncat de vrăjmaşii săi, botezat mai apoi cu numele de Vineri, şi pe care l-a făcut servitorul său de nădejde , dezvăţându-l de poftele sale pentru carnea de om. Salvarea lui Robinson a fost salvarea căpitanului unei corăbii a cărei echipaj s-a răzvrătit împotriva sa şi doreau să-l lase pierdut pe insulă, crezând-o nelocuită. După lupte aprigi şi capturarea multor membri ai echipajului, ţinându-i ostatici şi făcându-i să implore făgăduinţă pentru viaţa lor, au pus mâna pe corabie. Într-un final, se întoarce în Anglia, unde află ce s-a ales până la urmă de familia lui. Se regăseşte cu vechiul său prieten, căpitanul care l-a dus în Brazilia când scăpase de mauri pe coastele Africii. Vinde plantaţia din Brazilia de unde scoate o grămadă de bani. Se întoarce şi se stabileşte definitiv în Anglia unde se însoară, are copii, dar este încă în căutare de mici aventuri. După câţiva ani revine pe insula sa şi contribuie la colonizarea şi la civilizarea acestui teritoriu. Felul în care se încheie romanul lasă impresia că ar fi putut urma o continuare. 

Negociabil în funcţie de câte (şi ce) titluri cereţi.
Dacă sunaţi e foarte posibil să vă dau preţul pe loc sau imediat ce ajung la PC.

copii, elevi, scolari, aventura, povesti, basme