Moara cu noroc

Ioan Slavici

Moara cu noroc este o nuvelă scrisă de Ioan Slavici, tratând consecințele pe care dorința de îmbogățire le are asupra destinului uman. Majoritatea criticilor o consideră creația cea mai importantă a autorului, alături de Pădureanca și romanul Mara.
Tema nuvelei o reprezintă consecințele negative pe care setea de îmbogățire le aduce asupra destinului omenesc. Autorul este convins că goana după bani aduce numai rele în viață și, în final, duce la pierzanie. Astfel Moara cu noroc este o nuvelă psihologică care are loc în satul transilvănean din a doua parte a secolului al XIX-lea.

Nuvela are 17 capitole nenumite, cu o narațiune în ordine cronologică și o compoziție clasică.
Moara cu noroc începe și se termină cu cuvintele bătrânei, soacra lui Ghiță: „Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit.” și respectiv „Simțeam eu că nu are să iasă bine; dar așa le-a fost dat!...” care sugerează unitatea întregului.
În nuvelă apar numeroase expresiile populare și proverbele, ca de exemplu, „ce-i în mână nu-i minciună“, „când mi-i vedea eu ceafa cu ochii“.
George Călinescu în Istoria literaturii române de la origini până în prezent consideră că Moara cu noroc este „o nuvelă solidă, cu subiect de roman. Marile crescătorii de porci în pusta arădană și moravurile sălbatice ale porcarilor au ceva din grandoarea istoriilor americane cu imense prerii și cete de bizoni.[...] Sămădăul Lică este un hoț și un ucigaș, acoperit de persoane tari [...] Cârciumarul Ghiță se pune în drumul porcarilor, unde se câștigă bani mulți, și se așeză la mijloc între ordinea juridică a statului și legislația mutuală a hoților.” 

Negociabil în funcţie de câte (şi ce) titluri cereţi.
Dacă sunaţi e foarte posibil să vă dau preţul pe loc sau imediat ce ajung la PC.

Literatura Romana