Despre fiinta romaneasca

Aurel Ion Brumaru

de format normal

are autograful autorului si dedicatie poetei Victoria Stoicescu

cartea a primit premiul special “Octav Şuluţiu – 2001” al Filialei Braşov al Uniunii Scriitorilor din România

autorul a primit multe alte premii.

Mircea Constantinescu: „Despre Fiinţa Românească – aspecte, întrebări“
Fiinţa Românească interoghează şi îngândurează la nivelul celor două părţi componente ale volumului:

1.Forme filosofice în lumea românească şi

2.Reverii despre fiinţarea românească

Un metafizician al ontologiei româneşti, în aprecierea lui Adrian Marino, un antropolog al gândirii actuale, am spune noi, Aurel Ion Brumaru ne oferă un volum binar, echilibrat dramatic, transgresând sensibilitatea istoricului, a gânditorului sau a spiritului fiinţând în-, respectiv, întru.

Reţinem pentru un receptor avizat accentul etimologic asupra conceptelor, definite cu acribie şi supleţe, ştiinţa argumentării înălţându-se de la texte de filosofie românească aflate în circuit subteran.

Partea întâi a volumului este expresia unei culturi paralele (reflexivitate datată antedecembrist) în timp ce partea a doua este aprofundarea şi esenţializarea ei. Ce este Fiinţa Românească şi ce aspecte/întrebări pot defini soluţii existenţiale ?

Pledoarie pentru această carte nu pot face paginile smulse din corpul ei pentru a fi transformate în covorul nostru cotidian, ci pagini ataşate de jurnalul mental al prea-grăbitului şi neatentului cititor care poate avea acum şansa aflării sale între comunicare şi cuminecare.

O carte palpitantă şi derutantă, la prima impresie ordonată sub formă de adnotări aparţinând unui erudit transformă şi recreează, estompează tabuuri (falic/civilizaţie/cultură) şi înalţă eşafodajul prezumţiior şi al certitudinilor.

În ce măsură filosoful îşi permite sau îşi asumă riscul alunecării seducătoare de la un răspuns la neliniştile lumii, la conjecturile şi reveriile ei ?

De la aplicarea gândirii asupra unui obiect, discursul filosofic se dirijează spre investigarea unui subiect alunecând în nedeterminat, dincolo de opoziţia romantic: „eu sunt cel ce visează totul”/modern: „eu sunt cel ce gândeşte totul” şi mai ales fără de spaimele căderii în solipsism.

Vom afla despre destinul culturii româneşti, despre modelul Cantemir, despre minunea greacă şi mai ales despre „cuminţenia românească”, un nucleu de carte ontopoietică, o lume noetică, mai ales lecţia despre întreg şi parte, despre spiritul/realul, despre lucru/gând/cuvânt, şi nu în ultimul rând despre artă în forma ei filosofică, generând ortologia sau dialogul culturilor.

Problema pe care şi-o pune autorul nu e nouă, dar extrem de valabilă în circuitul cultural actual: este cu putinţă a construi şi a locui filosofic în cadrul îngust etnic, naţional ?

Etno sau protofilosofic, numai un discurs eseistic de acest tip, raportat la internaţionalizare pare desuet. În realitate, nuanţează şi reliefează, acolo unde este cazul, adevărul lui C.Noica: „Se poate locui filosofic în etnicul filosofic”.

Căile căutării adevărului şi a finţei totale sunt: de tip poruncă/interdicţie (lucrări esoterice) şi de tip aleatoriu (pucedere nealeasă, la voia oricui).

O nouă şi surprinzătoare dezbatere a ideii specificului naţional, uneori făcută în termeni folcloric-etnografici, în (sintagma neoherderiană) „regimul de libertate” demonstrează că românii sunt eidetic europeni. 

Negociabil în funcţie de câte (şi ce) titluri cereţi.
Dacă sunaţi e foarte posibil să vă dau preţul pe loc sau imediat ce ajung la PC.

ezoterism, spiritual