|
Descriere:
|
NU ESTE PE STOC, INSA O CAUT LA COMANDA - pentru detalii va rog puneti cartea in cos. Scrieti la observatii ceva de genul: stiu ca nu e pe stoc dar doresc sa o cautati pentru mine si finalizati comanda. FOARTE EFICIENT ESTE DACA SUNATI LA TELEFON clik pe butonul Contact si gasiti nr de telefon. de preferat cel rosu.
va voi trimite un mesaj cu un fisier atasat cu conditiile pentru a cauta aceasta carte sau mai multe altele care poate nici nu sunt postate pe site si le doriti !
de format normal
Insemnarile unui medic pediatru, pedagog, director de orfelinat
Janusz Korczak (pseudonimul lui Henryk Goldszmit, 1878/79 - 1942) a fost activist social, medic pediatru, pedagog, profesor și scriitor. După ce și-a făcut studiile la Universitatea din Varșovia, între 1905 și 1912 a lucrat la Spitalul de Copii Berson & Bauman din capitala Poloniei, completându-și educația profesională în Elveția, Germania, Franța și Anglia.
În 1912, a pus bazele unui orfelinat pentru copii evrei, cu un proiect inovator de mică societate auto-guvernabilă și un program de cercetare pentru dezvoltarea psihologică și existența socială a copiilor și adolescenților găzduiți acolo.
În 1919, a inaugurat la Pruszkow Casa Noastră pentru copii polonezi (mutată la Varșovia din 1928), care a funcționat după aceleași principii.
Între anii 1926 și 1939, a publicat un periodic experimental pentru copii, Mały Przeglčd (Revistuța), iar în anii 1930, a colaborat la Radio Polonia, fiind cunoscut publicului ca Bătrânul Doctor.
În vara anului 1942, Korczak, împreună cu toți angajații orfelinatului său și cu toți copiii aflați în grija lor, în jur de 200, au fost uciși în lagărul de la Treblinka. Data exactă a morții lor a rămas necunoscută. La Varșovia, a fost ridicat un monument dedicat memoriei tuturor.
Gândirea lui Janusz Korczak s-a aflat la baza Convenției ONU privind drepturile copilului, adoptată în 1989.
Cum sa-ti cunosti copilul si sa-l lasi sa devina un univers de curiozitate? Cum sa-i dezvolti imaginatia si aptitudinile fara sa-i reprimi nevoia de libertate sau dreptul la propria opinie? Janusz Korczak nu ofera o reteta, ci spune simplu: Un copil ii este egal unui adult si trebuie tratat cu acelasi respect si aceeasi responsabilitate.
Korczak propune un concept actual de a creste copii acela al stabilirii unei relatii de parteneriat intre ei si adulti. Ideile lui se bazeaza pe experienta dobandita de-a lungul catorva decenii in orfelinatele pe care le-a infiintat si coordonat. Devotamentul fata de aceste idei l-a facut sa nu abandoneze micutii din orfelinatul pentru copii evrei unde a lucrat in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, murind alaturi de ei in lagarul nazist de exterminare din Treblinka. Datorita viziunii sale inovatoare asupra educatiei copiilor, Korczak a devenit unul dintre cei mai importanti reprezentanti ai asa-numitei miscari noua educatie. Valorile lui stau la baza Conventiei ONU privind drepturile copilului, adoptata in 1989, iar principiile promovate de el au dus la elaborarea unui nou model educational, care este eficient si astazi.
Fragment din cartea "Cum iubesti un copil" de Janusz Korczak
"SPIRITUL DE OBSERVATIE LA COPIL.
Pe ecranul cinematografului, se petrece o drama cutremuratoare.
Deodata, se aude, strident, vocea unui copil: Ooo, catelul..." Nimeni nu observase, dar el si-a dat seama.
Strigate asemanatoare se aud uneori la teatru, la biserica, in timpul multor ceremonii; cei din apropiere se sperie, ceilalti zambesc.
Neputand sesiza intregul, neputandu-se concentra asupra continutului de neinteles, copilul este atras, fericit, de un detaliu cunoscut, apropiat. Dar si noi suntem atrasi in acelasi fel, cu bucurie, de o figura cunoscuta pe care o intalnim candva, intamplator printre numeroasele per-soane indiferente care altminteri ne irita...
Neputand trai fara sa faca ceva, copilul se vara prin toate ungherele, se uita prin toate crapaturile, scotoceste, isi pune intrebari; interesant este pentru el punctisorul acela care se misca: o furnica; o perla lucioasa; un cuvant, o propozitie pe care le-a auzit. Cat de asemanatori suntem cu copiii, atunci cand ne aflam intr-un oras strain, printre oameni diferiti...
Copilul cunoaste lumea care constituie universul sau, cu toanele, cu viciile, cu slabiciunile ei; o cunoaste si, am putea adauga, o exploateaza cu dibacie. Presimte afectiunea, ghiceste ipocrizia, prinde umorul din zbor. Iti citeste pe fata, la fel cum taranul citea pe cer cum va fi maine. Pentru ca, ani in sir, se uita si cerceteaza; in scoli si internate, aceasta observare pana in strafundurile sufletului e realizata de copii printr-un efort colectiv. Numai ca noi nu vrem sa vedem; atata timp cat ne dau buna pace, preferam sa ne iluzionam ca sunt naivi, nu stiu, nu inteleg, poti sa-i pacalesti usor cu aparente. Orice alta atitudine ne-ar pune in fata dilemei: fie renuntam deschis la privilegiul asa-zisei noastre perfectiuni, fie extirpam din noi ceea ce ne injoseste in ochii lor, ne face ridicoli, ne saraceste."
|
