Descriere:
|
contine :
Cazul Wagner
Nietzsche contra Wagner
M-am despatIit de Wagner inca din vara lui 1876, in plin Festival Bayreuth, pentru ca nu suport niciun fel de echivoc: de cand se intorsese in Germania, ajunsese sa accepte, tot ceea ce eu dispretuiesc... (...) Ramas singur, bolnav de dezamagire si dezgustat de toate, mi-am dat seama ca de-acum inainte voi fi condamnat sa devin tot mai suspicios, tot mai dispretuitor si tot mai singur, cu desavarsire singur... Caci niciodata nu fusesem atat de legat de cineva ca de Richard Wagner...
Friedriech Nietzsche
Fragment:
"3. Aici îl consider un pericol
Scopul urmărit de muzica nouă, acela de a fi o melodie infinită" (expresie pe cât de pretențioasă, pe atât de obscură) poate fi ilustrat cel mai bine astfel: intri în mare, înaintezi în larg până ce nu mai simți pământul sub picioare și deodată n-ai încotro, trebuie să te lași în voia valurilor și să să Muzica mai veche urmărea cu totul altceva, era o invitație la mișcare cadențată, la dans, fie el lent sau rapid, grațios, solemn sau înflăcărat. Măsura atât de necesară în acest caz respectarea riguroasă a unor intervale determinate și egal ritmate ca timp și ca forță. ținea trează în mintea și în sufletul ascultătorului capacitatea de reflecție. Din acest contrast permanent intre curentul de aer mai rece venit dinspre perceperea lucidă și suflul fierbinte al entuziasmului senzorial izvora farmecul oricărei muzici cu adevărat bune. Richard Wagner a vrut să creeze un alt fel de emoție, răsturnând ipoteza fiziologică a muzicii de până atunci. Să înoți, să plutești, nu să mergi, să dansezi... Oare nu asta ar fi formularea cea mai exactă a concepției lui? "
|