Contact:  Vodafone: 0723 318 590  
Vodafone este telefonul la care ma gasiti oriunde. La celelate telefoane raspund doar daca sunt acasa. Nu sun inapoi la apelurile pierdute.
Va sugerez ca daca nu am raspuns sa sunati pe nr de Vodafone. MULTUMESC PENTRU INTELEGERE!

Din experienta mea reiese ca cei cu care am vorbit direct au inteles mult mai exact situatia indiferent daca au comandat sau nu !!! Cu foarte multe persoane care nu au acceptat aceasta discutie directa au aparut neintelegeri. Nu vreau sa pacalesc pe nimeni, nu vreau sa fortez pe nimeni sa cumpere sau sa vorbeasca cu mine. E alegerea dvs. Insa e posibil ca sa aveti nemultumiri care ar fi foarte probabil sa le eliminati daca am discuta direct si ati intelege exact situatia cu ceea ce comandati !!! Discutia directa e mult mai bogata in nuante si intelegerea este mult mai buna. Intrebarile au un raspuns instantaneu si se pot face precizari pana intelegerea este corecta si completa !!!
Prima pagină Impresii Contact  
    Anticariat Librarie => Detalii carte: Artistul si oglinda - Leny Caler

Carte: Artistul si oglinda - Leny Caler



Adaugă în coș


Muzica omului


Dosar Mihail Sebastian


Eroi contemporani


Schiller - Goethe - Corespondenta

Titlu:

Artistul si oglinda

Autor:

Leny Caler

Format: 206 x 118 x 17  
Descriere:

repertoriu, roluri, si parteneri de neuitat

„Artista din mine nu are nevoie de oglindă, dar femeia, da”, mărturisește Leny Caler, în volumul autobiografic „Artistul și Oglinda” (Editura Universal Dalsi, 2002). Asemenea unui colecționar dedicat, își etalează cu reverență și nețărmurită grijă amintirile profesionale sau sentimentale, făcând lumină asupra comorilor descoperite, fără a înlătura, însă, clopotul de sticlă ce le acoperă. Totul pare foarte clar, dar, în același timp, de neatins, pentru că Leny Caler nu ne deschide o poartă către lumea ei, ci ne povestește cam ce am putea vedea dacă acea poartă ar fi deschisă. Și trebuie să o credem pe cuvânt.

leny-calerNimic nu există în sine, nici o întâmplare, nici o emoție, nici o relație uman㠖 totul este o reflexie a ei, a gândurilor, stărilor și farmecelor ei, pe suprafața opacă uneori, dar atât de grațioasă, a memoriei. De la lecțiile de interpretare „mecanic㔠pe care i le dădea Lucia Sturdza Bulandra: „Spui replica și faci doi pași la stânga, spui replica și faci doi pași spre fundul scenei” la lecțiile de viață primite de la Victor Ion Popa și G. Timică sau la iubirile neîmpărtășite despre care vorbește cu o cochetă decență, totul în această carte este o oglindire strălucitoare a actriței care a reprezentat un etalon de frumusețe în perioada interbelică.

Camil Petrescu, Mihail Sebastian, Tudor Mușatescu și George Vraca sunt doar câțiva dintre „prietenii intimi” amintiți în „Artistul și oglinda” și nu ne vine greu să o recunoaștem pe actrița devenită personaj în „Patul lui Procust” ca pe o îngemănare între Emilia și Doamna T. ori în Corina din „Jocul de-a vacanța” (piesă pe care se spune că Mihail Sebastian ar fi scris-o tocmai pentru a-i demonstra ei că poate scrie teatru). Leny Caler însăși se mândrește cu „succesele” ei, pe care însă le îmbracă în haina modernă și adesea ipocrită a discursului despre dezvoltarea personală. Sunt încărcate, totuși, de culoare și poezie paginile despre Ripensia, echipa de fotbal preferată a lui Camil Petrescu, despre zilele în care el îi citea lungi fragmente din romanele sale, din volumul de poezii de război, pe care Leny le asculta cu nesaț, vrăjită de „felul lui atât de personal, de viu. „După o bucată de vreme, Camil și-a dat seama de lipsa mea de cunoștințe în aproape toate domeniile și a început să se ocupe de cultura mea. Venea mereu cu câte o carte nouă, îmi cerea să-i explic ce-am înțeles din cea precedentă”. Pasionat de chiromanție și grafologie, el a fost și cel care a intuit sau a sesizat dominanta de caracter care să-i determine viața lui Leny – sentimentalismul. Camil Petrescu îi aducea chiar și piesele lui de teatru, dându-i indicații de interpretare, foarte moderne, referitoare la „o adâncă interiorizare și concentrare, un joc al mâinilor care să sugereze o anume stare sufletească și, mai ales, să nu dau relief replicilor prin ridicări de ton nefirești, extrem de diferite de ceea ce se preda la Conservator.” Cu toate astea, el nu i-a fost întotdeauna cea mai măgulitoare oglindă: „Era de multe ori satisfăcut de ceea ce realizam în teatru. Din păcate, nu eu, ci alte actrițe au jucat în piesele lui”.

Nici „tandra prietenie” care a legat-o de Mihail Sebastian nu este prezentată altfel decât prin prisma evoluției sale alături de timidul ei amic. „Mihail Sebastian nu a fost numai un talentat autor dramatic, ci și un excelent povestitor și conferențiar”, pasionat de opera lui Shakespeare, pe care o cunoștea și analiza în profunzime și pe ale cărui sonete le tradusese „admirabil”. „Era un mare cunoscător și iubitor de muzică clasică. Datorită lui am început și eu să cunosc și să mă familiarizez cu marii compozitori ai omenirii și să iubesc muzica divină a lui Mozart, compozitorul lui preferat, care a devenit și al meu, pentru totdeauna”.

George Vraca a fost, după Timică, al doilea mare partener al lui Leny Caler, deopotrivă camarad și „prieten”, cei doi cunoscându-se într-o epocă de deplină maturitate pentru Vraca, în care era considerat „idolul publicului”. S-au apropiat în perioada în care jucau împreună la Teatrul Ventura, în spectacolul Cum vă place, după o piesă de Shakespeare, iar personalitatea aproape magnetică a lui Vraca a fascinat-o pe Leny de la prima întâlnire. „Înzestrat cu remarcabile daruri pentru scen㠖 un fizic de o rară frumusețe, perfect proporționat, cu temperament, voce cu un timbru cald, cu un farmec cuceritor, avea și o eleganță înnăscută care se reflecta în toate gesturile și mișcările lui. Bogăția lui sufletească era la înălțimea marelui său talent”, fiind, de multe ori cel care se ducea la autorități pentru a solicita ajutoare sau burse pentru mai tinerii săi colegi și chiar a intervenit pentru a împiedica, în plin regim represiv, expulzarea camarazilor săi evrei. Au fost chiar și co-asociați, înființând împreună Teatrul Victoria, în sediul palatului Cercului Militar. În schimb, ce o deranja pe Caler era lipsa lui de „seriozitate artistică”, superficialitatea cu care își învăța rolurile în care nu credea cu tot sufletul, bazându-se mai mereu pe intervenția sufleurului la spectacol și, poate, mai ales, faptul că i se întâmpla de multe ori să iasă din rol, „preocupat să se uite în rândul întâi la câte o nouă admiratoare de-a lui”. În schimb, îi invidia determinarea, talentul, forța artistică, înțelegând impactul pe care personalitatea sa strălucitoare și captivantă l-a avut asupra scenei românești, pe al cărei firmament a rămas impunător pentru eternitate.

Scarlat Froda, cronicar la „Rampa”, vorbește despre „cântecul de lebăd㔠al lui Vraca, despre testamentul lăsat de el posterității, și anume interpretarea cutremurătoare a ultimului său rol, cel pe care sperase toată viața să-l realizeze, „visul lui artistic” – Richard al III-lea. „Publicul venise să-și revadă eroul, căruia îi fusese dat să-și împlinească visul. În acest entuziasm general, deodată, din cer senin, un fulger străbate văzduhul, coboară pe pământ și transformat în trăsnet, curmă viața aceluia ce îndrăznise să înfrunte zeii, printr-o creație nemuritoare. Vraca mai avea ceva de spus și n-a putut intra în veșnicie până nu s-a eliberat de tot ce sufletul său purta în el”. Froda este o prezență mai mult decât discretă în volumul de amintiri al lui Leny Caler, deși a fost soțul acesteia și, totodată, singura iubire recunoscută oficial în volumul de memorii. În ciuda acestui fapt, nu-i consacră un capitol aparte, ci îl include printre alte iubiri adolescentine… Până și descrierea relației lor este mult mai seacă, lipsită de „sentimentalism” și căldură afectivă, față de referirile la apropiații ei „prieteni”. „În decursul celor 40 de ani de viață comună cu Scarlat Froda, am trăit cele mai variate și contradictorii sentimente. Ne-am iubit și ne-am înșelat, ne-am certat și ne-am împăcat, ne-am adorat și ne-am urât, ne-am admirat și ne-am detestat, dar… nu ne-am despărțit niciodată.”

Această autobiografie recunoscut subiectivă ne prezintă într-adevăr portretul lui Leny Caler în oglinda trecutului pe care ea alege să-l invoce, dar sufletul ei nu se dezvăluie în profunzimile lui, ci lasă în urmă un mister de nedezlegat, umbrit de un ultim regret: „Aș fi vrut să dau mai mult publicului, artei mele.”
„Ești o bijuterie, albastră în lumina ochilor, cu mozaicuri, cu metale și cu văpseli imposibile în sângele dumitale, dacă ai. Trebuie să fii de sticlă și azbest. Trebuie să fi venit de prin minerale și o să întrebăm dacă nu miroși a platină sau chihlimbar. Dumneata ești un material din seria briliantelor, întunecate de un reflex de seninătate, iar făptura dumitale este de tină înflăcărat㔠(Inscripție dedicată de Tudor Arghezi lui Leny Caler, într-un număr din Bilete de papagal).
de pe site yorick.ro 

Preț:

Negociabil în funcție de câte (și ce) titluri cereți.
Dacă sunați e foarte posibil să vă dau prețul pe loc sau imediat ce ajung la PC.

       Detalii:
Editura: Universal Dalsi 
Colectia: Caietele Culturale 
An aparitie: 2002 
Nr pagini: 272 
Categoria:

biografii, memorii, jurnale 

Grad uzura: foarte buna 
Observatii:  
Adaugă în coș


Memorii

Amintiri si cugetari

Jurnalul unui cobai

Scrisori catre Vlad Georgescu

Pactul cu diavolul sau Sase zile cu Petru Dumitriu

Cand Dunarea era albastra
<< Inapoi <<  
 Web Design  Web Hosting  

Nu gasiti o carte ?

Rog sunați la telefon și NUMAI după aceea pe:
SKYPE

sau
Scrieți AICI
O ultimă variantă:

O vom gasi in reteaua noastra de colaboratori !