|
Descriere:
|
Valeria Messalina, scrisă uneori Messallina, (c. 17/2048) a fost cea de-a treia soție a împăratului roman Claudius. Ea a fost verișoara paternă a împăratului Nero, verișoara de gradul 2 a împăratului Caligula și strănepoata împăratului Augustus. O femeie puternică și influentă cu o reputație de promiscuitate, ea ar fi conspirat împotriva soțului ei și a fost executată după descoperirea complotului. Reputația ei notorie se datorează, fără îndoială, unui părtiniri politice a cronicarilor, dar operele literare și de artă au perpetuat-o în vremurile moderne.
Messalina a fost fiica Domitiei Lepida cea Tânără și a verișorului ei primar Marcus Valerius Messalla Barbatus. Mama ei era fiica cea mai mică a consulului Lucius Domitius Ahenobarbus și a Antoniei Maior. Fratele mamei ei, Gnaeus Domitius Ahenobarbus, a fost primul soț al viitoarei împărătese Agrippina cea Tânără și tatăl biologic al viitorului împărat Nero, ceea ce-l face pe Nero verișor primar al Messalinei, în ciuda unei diferențe de vârstă de șaptesprezece ani. Bunicile Messalinei Claudia Marcella și Antonia Major au fost surori vitrege. Claudia Marcella, bunica paternă a Messalinei, a fost fiica surorii lui Augustus, Octavia cea Tânără, prin căsătoria ei cu Gaius Claudius Marcellus Minor. Antonia Major, bunica maternă a Messalinei, a fost fiica cea mare a Octaviei prin căsătoria ei cu Marc Antoniu, și a fost mătușa maternă a lui Claudius. A existat, prin urmare, o cantitate mare de consangvinizare în familie.
Se cunosc puține informații despre viața Messalinei înainte de căsătoria ei în 38 cu Claudius, verișorul ei primar care avea pe atunci vârsta de 48 de ani. Din unirea lor s-au născut doi copii: o fiică, Claudia Octavia (născută în 39 sau 40), viitoare împărăteasă, sora vitregă și prima soție a împăratului Nero, și un fiu, Britannicus. Atunci când împăratul Caligula a fost ucis în anul 41, Garda Pretoriană l-a proclamat pe Claudius noul împărat, iar Messalina a devenit împărăteasă.
Odată cu ascensiunea la putere, Messalina a intrat în istorie printr-o reputație de femeie crudă, prădătoare și nesățioasă sexual. Soțul ei este reprezentat ca un om condus cu ușurință de ea și necunoscător a numeroaselor ei acte de adulter. În anul 48 AD, el a plecat într-o călătorie și atunci când s-a întors a fost informat că Messalina a mers atât de departe încât s-a căsătorit cu ultimul ei amant, senatorul Gaius Silius. În timp ce mulți ar fi poruncit uciderea ei, împăratul i-a oferit o altă șansă. Văzând acest gest ca pe o slăbiciune, unul dintre ofițerii săi superiori a ordonat, fără știrea împăratului, uciderea Messalinei. La auzul veștii, împăratul nu a reacționat și a cerut pur și simplu un alt potir de vin. Senatul Roman a ordonat apoi o damnatio memoriae, astfel încât numele Messalina a fost eliminat din toate spațiile publice și private, iar toate statuile ei au fost distruse.
Messalina lucrând într-un bordel: gravură de Agostino Carracci, secolul al XVI-lea
Istoricii care au relatat aceste povești, în principal Tacit și Suetoniu, au scris la 70 de ani după aceste evenimente într-un mediu ostil liniei imperiale căreia îi aparținea Messalina. Istoria lui Suetoniu este în mare măsură o bârfă fără vreun fundament real. Tacit pretindea că transmite ceea ce a auzit și a fost scris de înaintașii săi, fără a numi alte surse decât memoriile Agrippinei cea Tânără, care a fost preocupată să-i înlocuiască pe copiii Messalinei în succesiunea la tronul imperial și a fost, prin urmare, deosebit de interesată de ponegrirea numelui predecesoarei ei. S-a susținut că ceea ce este considerat a fi istorie este în mare măsură un rezultat al sancțiunilor politice care au urmat morții ei.
Acuzațiile de exces sexual au reprezentat o tactică încercată de distrugere a reputației ei și rezultatul unei ostilități motivate politic. Două relatări au contribuit în mod special la formarea notorietății ei. Una este povestea unui competiții sexuale timp de o noapte întreagă cu o prostituată în Cartea a X a lucrării Naturalis Historia a lui Plinius cel Bătrân, potrivit căreia concursul a durat 24 de ore și Messalina a câștigat, având 25 de parteneri. Poetul Iuvenal oferă o descriere la fel de bine cunoscută în satira a V-a a modului în care împărăteasa obișnuia să lucreze clandestin toată noaptea într-un bordel sub numele de Lupoaica. El face aluzie, de asemenea, la povestea despre cum ea l-a obligat pe Gaius Silius să divorțeze de soția lui și să se căsătorească cu ea în Satira a X-a.
|
