|
Descriere:
|
Bestsellerul verii 2006, cu un cuvant de intampinare de Andrei Plesu si cu un prolog in versuri de Serban Foarta.
Nesimtirea e un virus redutabil, cu instalare rapida si efecte demolatoare. Ea se instaleaza in aproapele anonim, dar ii afecteaza mai mult pe cei din jur. Nesimtitul devine pe zi ce trece o prezenta constanta, greu de evitat si imposibil de strunit.
In tren sau la opera, in autobuz sau la biserica, in parc sau la teatru, in Parlament sau la bloc, reprezentantii acestei categorii fondeaza un cult volatil, fara agenda si fara orizont. Religia lor e sfidarea celorlalti. Nesimtitul nu are un cod de reguli, dar se comporta ca si cum l-ar avea.
E invaziv pana la ubicuitate, pisalog pana la nevroza si vociferant pana la delir. Il vezi unde nu te astepti, il auzi peste tot, il adulmeci la fiecare colt de strada si pe fiecare culoar de vagon. Insa nici macar el nu detine toate parghiile mestesugului.
E imperfect si are nevoie de indrumari. Exact asta face Ghidul nesimtitului furnizeaza reglajele necesare celor ispititi de performanta in domeniu. Sigur, miza lui formativa si informativa e o gluma. Ghidul nesimtitului vrea in primul rand sa amuze. Numai ca in spatele tonului ironic al cartii rasar fapte, intamplari si buclucuri de care foarte multi dintre noi au avut parte. Si peste care n-au putut trece doar cu un dus, o caseta cu muzica de relaxare sau o injuratura bine tintita.
Cum trebuie sa te porti ca sa-ti indispui semenii? Care sunt trasaturile definitorii ale nesimtitului carpatin? Cat e instinct si cat premeditare in comportamentul lui de zi cu zi? Iata cateva intrebari care merita un raspuns in registru ironic. Fiindca nesimtitul a devenit o prezenta ubicua si agresiva, fara de care traiul cotidian nu mai poate fi conceput. Ghidul nesimtitului poate fi citit ca un fals tratat de proasta crestere, in masura in care ofera cai de perfectionare celor care nu au ajuns la nivelul suprem de nesimtire. Dar rostul lui adevarat e sa intampine prin ras cateva dintre smintelile atitudinale din viata noastra la inceput de mileniu. In transportul public sau pe trotuar, la restaurant sau in intimitatea propriului apartament, la biserica sau la teatru, nesimtitul roman corodeaza nervi, provoaca stupori si te impinge spre o vorba a lui Mark Twain: "Omul e singurul animal care roseste. Sau ar trebui s-o faca."
|
