|
Descriere:
|
Dintr-un colt intunecos fericirea batranilor si a copiilor era pandita de un ochi razbunator. Volodia Madov, cu inima plina de ura, trecuse Nistrul. Setea de razbunare ii ardea buzele si obrajii cu febra de tific. Tamplele ii zvacneau vizibil; toata pulsatia sangelui se concentrase in ele. In cristalul ochilor, alb pana la evadarea Zvetlanei, se incrustasera fibre rosii: mozaicul ochilor de criminal. Statea ascuns si urzea. Urzea cu rabdare pieirea Zvetlanei. Voia pieirea ei, dar era las. Un altul i-ar fi iesit in drum, i-ar fi descarcat glontul ucigas, si-ar fi intors teava spre tamplele lui si-ar fi tras, terminand criminal si eroic o dragoste care nu putea avea alt sfarsit decat moartea. El nu era zamislit din aluatul eroilor criminali. La viata lui, desi nimic nu o mai putea
ferici, nu voia sa renunte. Nu putea. Simtea ca lasitatea, care ii ridicase de atatea ori pumnul asupra victimelor care nu se puteau apara, ii va paraliza bratul cand va trebui sa se indrepte spre tamplele lui. Un dezgust de el insusi il prinse. Devenise totul, puternic, cu drepturi de viata si de moarte asupra oricarui il manau capriciile, dar era un nimic, un neputincios.
Ofiter de cariera, Octav Dessila a debutat in literatura in 1927 cu romanul Dragomir Valahul. Au urmat romanele Zvetlana, Bucuresti, orasul prabusirilor (1930) si Neastampar (1934) care au cunoscut un mare succes de public si i-au adus Premiul Societatii Scriitorilor Romani (1935). Anul 1936 cand au aparut: Turba, Doua chemari (I, II) si Cartea cu minuni reprezinta apogeul creatiei sale marcat de Premiul,, Al. Bratescu-Voinesti" al Academiei Romane. Romanul Zvetlana, prefatat la aparitie de O. Goga, a inregistrat cea mai mare circulatie prin cele opt editii publicate pana in 1944.
|
