Dincolo

John Galsworthy

Un roman axat pe legătura puternică părinte-copil.
Charles Clare Winton, maior în retragere, îşi trăieşte viaţa alături de fiica sa, Ghita, alintată Gyp. Ghita este fiica sa dintr-o relaţie extraconjugală cu o femeie măritată. Mama fetei moare la naştere, astfel maiorul îşi dedică întreaga viaţă fetei. Cei doi locuiesc la Londra sau la Mildenham, domeniul de la ţară, în funcţie de sezon.
Într-o vacanţă la băile din Germania, de la Wiesbaden, Gyp îl cunoaşte pe violonistul Gustav Fiorsen, cu care se căsătorește împotriva voinţei tatălui său.
Perechea se stabileşte în Londra. Fiorsen îşi continuă viaţa destrăbălată de muzician, nu ţine cont că este căsătorit şi este ferm convins că Gyp nu-l iubeşte cu aceiaşi pasiune cu care o iubeşte el pe ea. Lucru total adevărat, aceasta dându-şi seama la ceva timp după căsătorie că a făcut o mare greşeală căsătorindu-se în pripă.
Gyp naşte o fetiţă şi îşi părăseşte soţul alcoolic. Fiorsen încercase să îi facă rău fetiţei, gelos că aceasta primea toată atenţia soţiei sale. Cu ajutorul tatălui său, trece peste această despărţire.
La un timp după ce rămâne singură, Ghita îl cunoaşte pe Baryn Summerhay, tânăr avocat, se îndrăgostesc fulgerător unul de altul şi încep o relaţie în afara legalităţii. Gyp nu dorea să ceară ea divorţul, fiind contrar principiilor sale, iar soţul său nu dorea nici el să o elibereze. Cei doi îndrăgostiţi se mută împreună la ţară, trecând peste convenienţele societăţii în care trăiau. Astfel, istoria se repetă, Gyp având, la fel ca mama sa, un amant.
După patru ani, Baryn începe să fie atras de verişoara sa, Diana. Începe un joc periculos, flirtând cu aceasta. Gyp află şi, oricît de mult ar încerca să treacă peste această mică aventură, ceva se rupe în relaţia lor. Deşi o iubeşte la nebunie, Summerhay nu poate renunţa nici la micile avansuri ale Dianei. Au mai multe discuţii, în urma cărora Baryn, pentru a se calma, pleacă să călărească. Cade de pe cal şi moare, lovindu-se grav la cap.
Gyp este devastată, încearcă şi ea să se sinucidă aruncându-se în râul din apropierea casei, dar tatăl său este alături de ea şi o convinge cu multă răbdare să renunţe la aceste gânduri. De-a lungul celor trei sute de pagini, tatăl este mereu stâlpul său de susţinere, umărul pe care se sprijină, liantul care o ajută să rămână ancorată în realitate.
În final, Gyp hotărăşte să înfiinţeze un cămin de copii, dorind să-şi ofere dragostea şi ajutorul unor fiinţe năpăstuite.
Îmi plac ultimele cuvinte ale Ghitei, referindu-se la necazurile sale, de la sfârşitul romanului : "Şi totuşi, cred că fără toate acestea n-aş fi înţeles nimic din viaţă." citat de pe blogul Cititor de weekend 

Negociabil în funcţie de câte (şi ce) titluri cereţi.
Dacă sunaţi e foarte posibil să vă dau preţul pe loc sau imediat ce ajung la PC.

literatura universala, Dragoste, romantic, iubire