Intre zi si noapte

Henriette Yvonne Stahl

Romanul Intre zi si noapte (1942) atinge punctul cel mai adanc al sondajului psihologic pe care il intreprinde literatura Henriettei Y. Stahl. Ana Stavri, o tanara fata de o puritate interioara iesita din comun, se aseamana cu unele personaje feminine dostoievskiene (Aglaia Epantskin, Katia Ivanova). Ca ele, cauta cu o incordare sufleteasca supraumana desavarsirea morala in devotiuni supreme. Devenita prietena Zoei Vranceanu incearca sa o iubeasca „dincolo de fapte si de complicatii”, pentru a o ajuta. Experienta se dovedeste extraordinar de dura. Zoe e o fiinta stranie, de o frumusete aproape ireala, dar rece, paralizanta. O lipsa totala de apetenta pentru viata ii dicteaza comportarile derutante. Zoe a suferit un asemenea ultragiu din partea tatalui el, cand era copila, incat nu mai gaseste nicio energie pentru a trai si se drogheaza spre a putea suporta existenta. Romanul e istoria sacrificiilor Anei, care infrunta mediul dement si repulsiv din casa Vrancenilor, dezaprobarea parintilor si cunoscutilor, obstacolele materiale, riscul grav al procurarii stupefiantelor. Asistam astfel la insotirea tragica, obstinata a Zoei pe panta degringoladei ei fatale de catre eroina, cu un devotament dureros si absolut. Cele doua caractere se definesc admirabil in aceasta dialectica tragica, ridicand drama descrisa la o dezbatere profunda de ordin etic. Excelenta e sugerarea universului dezechilibrat al „noptii” in care patrunde Ana. Casa Vrancenilor are o arhitectura „nebuna”, starneste o senzatie de neliniste prin disproportiile ei bizare, inauntru, camerele inchipuie un labirint terifiant, mobilele urate si neprietenoase sufoca incaperile. Privirile Zoei, ca si ale tatalui ei, creeaza in jur adesea o stare de tensiune bolnavicioasa insuportabila. Contrastand cu figura eroinei, familia acesteia afiseaza o vulgaritate tipatoare de parveniti, pe care ii urmaresc insa atavisme grele. Coborarea in infernul psihologiei alienate a raporturilor Zoei cu parintii ei lumineaza cu indrazneala un peisaj moral infricosator. Romanul poseda o rara forta de a afirma in acest climat cu totul neprielnic nobletea abnegatiei si a-i darui o semnificatie umana elevata.

…Henriette Yvonne Stahl este o analista excelenta si o autoare substantiala.

Ov. S. Crohmalniceanu

Între noapte şi zi, 1941, este romanul care dovedeşte că autoarei îi sporeşte dezinhibiţia, aflată mereu în progres, în abordarea temelor şi tipologiilor maladive, clinice, naturaliste. Mediul transgresat epic este unul norocos, din unghi social, dar malign, din perspectivă biologică. Morfinomania sau incestul oferă aici noi feţe psihologice şi morale, la un nivel literar constant exigent. Îndrăzneala talentului şi insolitul situaţiilor o singularizează încă o dată pe romancieră. Problematica se focalizează asupra iubirii-pasiune, în termeni stendhalieni, asupra prieteniei cu resort deopotrivă etic şi mistic, purtată de o femeie pentru o altă femeie şi împlinită cu preţul oricărei decăderi şi abjecţii. Cititorul pătrunde în bolgiile dependenţei, dintr-o lume alienată şi atrasă de experimentul regresiunii umane.

Este un roman social care conține imagini ale unui mediu citadin sau cosmopolit, capabil de rafinamente sentimentale unite cu vulgaritatea, trădând descompunerea, abulia, lipsa de preocupări mai importante decât propriul trup, ale cărui drepturi sunt dealtfel revendicate programatic de romancieră.

Romanul Între Zi şi Noapte a fost publicat în perioada comunistă, din fericire în acei ani de deschidere către lumea occidentală, altminteri probabil această carte ar fi văzut tiparniţa mult prea târziu. Romanul atinge o problemă delicată, cea a dependenţei de narcotice, însă tema este atent cosmetizată cu alte intrigi ale epocii, încât Henriette reuşeşte să o publice, fără a avea mari probleme cu autorităţile. Cartea este o biografie ascunsă a tinerei Henriette şi a experienţelor sale tulburătoare.

Henriette Yvonne Stahl merita redescoperita, adusa in lumina reflectoarelor de azi. Scrierile sale emana parfumul unei epoci fascinante, pe care a surprins-o cu acuratete, dar, mai mult decat atat, sondeaza spiritul uman cu un curaj nebanuit,aproape non-conformist. Era o aparitie, cu siguranta, si a reusit sa strabata vremuri tulburi, impunandu-se si mentinandu-se intr-un spatiu in care indrazneala nu era privita cu ochi buni. Andreea Iulia Toma 

Negociabil în funcţie de câte (şi ce) titluri cereţi.
Dacă sunaţi e foarte posibil să vă dau preţul pe loc sau imediat ce ajung la PC.

literatura romana