|
Descriere:
|
de format normal
O viața a Jeanttei, căci ea este eroina romanului. Fiică a unor baroni, Jeanne este crescută printre măicuțe, iar la 17 ani este luată de părinți la moșia Peuples. Aici îl cunoște pe noul vecin, viconte de Lamare, domn distins, cu care mai târziu se căsătorește. Descoperă astfel că Julien, partenerul său de viață nu este chiar atât de nobil în maniere. Descoperă în el un zgârcit, căruia nu-i plăcea să fie tras pe sfoară. Iubirea fată de el devine mai degrabă o obligație, singurele momente de dragoste adevărată între cei doi fiind lune de miere.
La întorcerea din această "escapadă", Jeanne descoperă că fusese tot timpul înșelată. Sotul ei avea o aventură cu bona din clipa în care pusese piciorul pe domeniul baronilor. Din păcate, tânăra rămane însărcinată. Familia eroinei o alungă, dar în bunatatea lor infinită, se asigura că are din ce trăi, și îi găsesc chiar și un soț, în ciuda reacțiilor violente ale lui Julien.
Soții de Lamare iși fac curând noi prieteni, în familia marchizului de Coutelier, a cărui soție, nespus de prietenoasă, este doar noua amantă a soțului. Jeanne nu este afectată de proaspăta descoperire atât de tare, fiind îngrozită mai degrabă de faptul că ființa care se forma în pântecele ei ar putea semăna cu tatăl. Are o sarcină grea, ideea maternității o îngrozește, însă incepe să îsi iubească fiul în clipa în care acesta vine pe lume. La scurt timp, mama Jeannei moare. Marchizul descoperă la rândul său adulterul soției, și răstornă spre o vale caravana păstorească în care aceștia se adăposteau, într-o noapte cu furtună. Adăpostul deviază spre stânci, și cei doi își găsesc sfârșitul.
Rămasă numai cu tatăl ei ca sprijin, și cu mătușa Lison, sora timidă și aproape inexistentă a mamei sale, Jeanne devine obsedată de creșterea fiului, Paul. Acesta, ajuns la liceu, devine ușor un răsfățat și se umple de datorii, bunicul murind în timp ce încerca să le acopere.
Salvarea vine în persona Rosaliei, bona alungată în urmă cu mulți ani, care o ajută pe protagonistă dupa moartea mătușii Lison, scăpând de datorii, prin vânzarea câtorva proprietăți, și restricționând influența fiului risipitor asupra mamei.
Soția care îl ținea pe Paul departe de familie și afundat în datorii moare la câteva zile după naștere, fiica sa cu ochi albaștri aducând speranță în vița proaspetei bunici.
Dacă vă apucați să citiți romanul, fiți puternici, pentru că primele pagini sunt îngrozitor de plictisitoare.
Dincolo de asta, actiunea se desfăsoară frumos, nu este previzibilă, nu este siropoasă. Maupassant are un anumit fel de a descrie aici, folosind natura ca exteriorizare a personajelor, și lăsând cititorul să întrevadă anumite legaturi între acestea.
Și, dacă tot vorbim de personaje, acestea sunt puține, legăturile complicate de rudenie apărând doar in conversații.
|
