|
Descriere:
|
cartonat, sau brosat
„Gabriela Adamesteanu vine cu unul dintre cele mai frumoase romane ale adolescentei feminine. Drumul egal al fiecarei zile pare sa fie din categoria cartilor care nu au ce pierde in timp. Nici stilistic, nici istoric. Scriitura se salveaza prin simplitatea inatacabila, prin ingeniozitatea naturala. Romanul realizeaza portretul, la aceasta virsta, al Letitiei, un personaj care apare si in alte carti ale autoarei. Letitia Branea, eroina cartii, este unul dintre cele mai bune personaje din literatura postbelica. Dincolo de faptul ca Drumul egal al fiecarei zile e o carte foarte frumoasa, uimitor e cat de bine se regaseste in fibra ei tot ceea ce astazi stim despre Gabriela Adamesteanu.” (Tania Radu)
„Putine eroine din istoria literaturii romane ar putea rivaliza cu Letitia Branea in privinta detaliilor in care este zugravita. Faptele, senzatiile, angoasele Letitiei sunt mereu la vedere, dar aceasta nu tulbura latura de mister a personajului, natura sa contradictorie. Cu cat aflam mai multe, cu atat personajul Gabrielei Adamesteanu devine mai credibil, dar si mai dificil de inteles. La capatul lecturii este greu de spus daca Letitia Branea este o personalitate puternica sau foarte vulnerabila, o invingatoare sau o invinsa. Trairile si reactiile sale ofera argumente pentru fiecare ipoteza.” (Tudorel Urian)
„Drumul egal al fiecarei zile vorbeste despre modul subtil si inextricabil in care vietile noastre se hranesc cu experientele altora. Formarea Letitiei este modelata de destinele celor apropiati. Viata franta a unchiului va fi absorbita de tanara naratoare. Fiinta umana devine asadar, in mare masura, un soi de relicvariu, in ciuda dorintei de a fi altfel. Un adevar existential pe care fiecare il descopera pe cont propriu si care constituie de fapt axa cartii. Dar la adevarul fictional nu ajungem decat dupa un parcurs romanesc dens, concret si cu totul captivant.” (Doina Ioanid)
Sub socul mortii neasteptate a unchiului Ion, un om corect, dar resemnat cu infringerea, care tinuse locul tatalui inchis din motive politice, Letitia isi rememoreaza copilaria saraca petrecuta intr-un sufocant oras de provincie si adolescenta in caminul studentesc bucurestean, la fel de exasperant prin lipsa intimitatii. Obsedata sa nu repete ratarea unchiului, sa se smulga din monotonia vietii intr-o familie marginalizata politic si din promiscuitatea senzualmizera a vietii de camin, Letitia se indragosteste de Petru Arcan, un ambitios lector universitar.
Roman al unei educatii sentimentale, Drumul egal al fiecarei zile arata felul in care vietile noastre se hranesc din experientele altora. Viata frinta a unchiului Ion contribuie indirect la destinul tinerei femei. Autenticitatea si concretetea cu care Letitia relateaza faptele, gindurile si nelinistile ei nu ii inlatura misterul. La capatul lecturii, doar cititorul va decide daca Letitia Branea este puternica sau vulnerabila, invingatoare sau invinsa.
|
