Carti Ion Creanga - Anticariat Librarie

Contact: Vodafone: 0723 318 590
Vodafone este telefonul la care ma gasiti oriunde. Sun inapoi la apelurile pierdute.
MULTUMESC PENTRU INTELEGERE!

Din experienta mea reiese ca cei cu care am vorbit direct au inteles mult mai exact situatia indiferent daca au comandat sau nu !!! Cu foarte multe persoane care nu au acceptat aceasta discutie directa au aparut neintelegeri. Nu vreau sa pacalesc pe nimeni, nu vreau sa fortez pe nimeni sa cumpere sau sa vorbeasca cu mine. E alegerea dvs. Insa e posibil ca sa aveti nemultumiri care ar fi foarte probabil sa le eliminati daca am discuta direct si ati intelege exact situatia cu ceea ce comandati !!! Discutia directa e mult mai bogata in nuante si intelegerea este mult mai buna. Intrebarile au un raspuns instantaneu si se pot face precizari pana intelegerea este corecta si completa !!!

Categorii

Anticariat Librarie - Mii de carti vechi si noi din cele mai diverse categorii

Prima pagină

Impresii

Contact

Anticariat Librarie => Lista carti => Cautare: Ion Creanga

Pagini:

1 ... 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56 57 58 59 60 61 62 63 64 65 66 67 68 69 70 71 72 73 74 75 76 77 78 79 80 81 82 83 84 85 86 87 88 ( 89 ) 90 91 92 93 94 95 96 97 98 99 100 101 102 103 104 105 106 107 108 109 110 111 112 >>

Detalii

Livada bunicului - Ion Popescu

Anticariat carti copii, elevi, scolari, aventura, povesti, basme

Format:
NU ESTE PE STOC, INSA O CAUT LA COMANDA - pentru detalii va rog puneti cartea in cos. Scrieti la observatii ceva de genul: stiu ca nu e pe stoc dar doresc sa o cautati pentru mine si finalizati comanda. FOARTE EFICIENT ESTE DACA SUNATI LA TELEFON – clik pe butonul Contact si gasiti nr de telefon. de preferat cel rosu.
va voi trimite un mesaj cu un fisier atasat cu conditiile pentru a cauta aceasta carte sau mai multe altele care poate nici nu sunt postate pe site si le doriti !
de format ceva mai mic decat A4, ilustratii de Gheorghe Cernaeanu

Bunicul a plecat într-o zi de primăvară, cînd, peste pomii din livada lui, se aşternuseră nămeţi de petale roz-albe. S-a dus fără un cuvînt, el care, de cîte ori mă părăsea, oricît de puţin timp, îşi lipea uşor, imperceptibil, buzele lui arse de soare de buclele aurii din creştetul meu. Copiii vecinilor spuneau că a murit, dar nu putea fi adevărat. Gum să moară aşa deodată bunicul meu, care era atît de voinic şi sprinten?! .. . Cine să-1 răpună? Femeia aceea rea, cernită, cu coasa ei neiertătoare!? Nu! Asta era doar o invenţie de-a lor, ca să mă necăjească pe mine, fiindcă sînt răutăcioşi şi nu ne iubesc, nici pe mine, nici pe bunicul, cel mai bun prieten al meu, un bătrîn cu plete albe şi sprîncene stufoase de Moş Gerilă. A plecat bunicul, dar nu departe. Sînt sigur de asta. Poate s-a ascuns printre merii împovăraţi de flori, ca să se joace cu mine. O fi luat şi el înfăţişare de măr!? . . . Chiar semăna cu un măr bătrîn, îmbrăcat în veşmînt frumos de petale albe. Cu părul lui ca neaua, cu mustăţile colilie nimeni nu-1 poate descoperi acolo în mijlocul livezii ninse de ciorchini de flori cu miros dulceag-amărui, fără seamăn în lumea asta. L-am căutat atent peste tot. Am ciocănit în scoarţa aspră a fiecărui măr şi l-am strigat tare, tare de tot, cît mă ţineau puterile, dar nu mi-a răspuns. De cîte ori nu s-a ascuns de mine prin boschete, pe după copaci, prin văioage, pe după stîlpii de telegraf! . . . Numai să mă pună la încercare, dar nu mă lăsam, ll căutam, îl strigam, mă prefăceam că plîng şi bunul meu bunic apărea radios, mă săruta pe frunte şi făcea haz, apoi mă mîngîia îndelung cu mîinile lui mari, aspre, ciolănoase, şi-mi trecea ca prin farmec. Acum însă nu vrea să se mai înduioşeze nici de strigătele, nici de lacrimile mele. S-o fi schimbat, aşa deodată, şi la inimă, de cînd s-a prefăcut în măr?! . . . Nu, nu cred! . . . Sînt sigur că o să revină, ca totdeauna, mîndru şi voios! ... O să mă ia din nou în braţe, o să-mi pecetluiască şi acum buclele de aur cu sărutările lui uşoare ca fulgul. . . Că este om delicat bunicul meu! . . . Are suflet mare şi voce melodioasă, calmă, alinătoare de dureri şi de necazuri . . . „Vino înapoi, bunicule! Mi-e dor de ochii tăi blînzi, de glasul tău duios, de mîngîierea mîinilor tale, de sărutul tău, de florile albe din pletele tale, de îmbrăţişările tale odihnitoare! . . . Mi-e dor de tine, cum nu mi-a fost niciodată!