Zvetlana

Octav Dessila

Dintr-un colt intunecos fericirea batranilor si a copiilor era pandita de un ochi razbunator. Volodia Madov, cu inima plina de ura, trecuse Nistrul. Setea de razbunare ii ardea buzele si obrajii cu febra de tific. Tamplele ii zvacneau vizibil; toata pulsatia sangelui se concentrase in ele. In cristalul ochilor, alb pana la evadarea Zvetlanei, se incrustasera fibre rosii: mozaicul ochilor de criminal. Statea ascuns si urzea. Urzea cu rabdare pieirea Zvetlanei. Voia pieirea ei, dar era las. Un altul i-ar fi iesit in drum, i-ar fi descarcat glontul ucigas, si-ar fi intors teava spre tamplele lui si-ar fi tras, terminand criminal si eroic o dragoste care nu putea avea alt sfarsit decat moartea. El nu era zamislit din aluatul eroilor criminali. La viata lui, desi nimic nu o mai putea ferici, nu voia sa renunte. Nu putea. Simtea ca lasitatea, care ii ridicase de atatea ori pumnul asupra victimelor care nu se puteau apara, ii va paraliza bratul cand va trebui sa se indrepte spre tamplele lui. Un dezgust de el insusi il prinse. Devenise totul, puternic, cu drepturi de viata si de moarte asupra oricarui il manau capriciile, dar era un nimic, un neputincios. 

Negociabil în funcţie de câte (şi ce) titluri cereţi.
Dacă sunaţi e foarte posibil să vă dau preţul pe loc sau imediat ce ajung la PC.

Dragoste, romantic, iubire