Contact:  Vodafone: 0723 318 590  
Vodafone este telefonul la care ma gasiti oriunde. La celelate telefoane raspund doar daca sunt acasa. Nu sun inapoi la apelurile pierdute.
Va sugerez ca daca nu am raspuns sa sunati pe nr de Vodafone. MULTUMESC PENTRU INTELEGERE!

Din experienta mea reiese ca cei cu care am vorbit direct au inteles mult mai exact situatia indiferent daca au comandat sau nu !!! Cu foarte multe persoane care nu au acceptat aceasta discutie directa au aparut neintelegeri. Nu vreau sa pacalesc pe nimeni, nu vreau sa fortez pe nimeni sa cumpere sau sa vorbeasca cu mine. E alegerea dvs. Insa e posibil ca sa aveti nemultumiri care ar fi foarte probabil sa le eliminati daca am discuta direct si ati intelege exact situatia cu ceea ce comandati !!! Discutia directa e mult mai bogata in nuante si intelegerea este mult mai buna. Intrebarile au un raspuns instantaneu si se pot face precizari pana intelegerea este corecta si completa !!!
Prima pagină Impresii Contact  
    Anticariat Librarie => Detalii carte: Satra - Zaharia Stancu

Carte: Satra - Zaharia Stancu



Adaugă în coș


Jocul cu moartea


Secolul omului de jos


Sa nu uiti, Darie ...


Radacinile sunt amare

Titlu:

Satra

Autor:

Zaharia Stancu

Format: 20/13 cm- 
Descriere:

Șatra este un roman-parabolă scris de Zaharia Stancu și publicat în 1968 de Editura pentru Literatură din București. El reprezintă o excepție în cadrul prozei postbelice a lui Zaharia Stancu, fiind singurul roman care nu face parte din ciclul autobiografic ce-l are ca narator și protagonist pe Darie sau, după cum scria criticul Eugen Simion, „singura operă de ficțiune pură a lui Zaharia Stancu”.
Romanul, scris pe un ton grav, prezintă exodul forțat în vreme de război al unei șatre de romi către Răsărit, într-un ținut sălbatic aflat dincolo de un fluviu, în scopul exterminării. Membrii șatrei suferă de foame și de frig pe parcursul drumului istovitor și al iernii cumplite petrecută în stepă, iar numărul lor se reduce dramatic. Apropierea morții îi determină pe romi să nu mai respecte rânduielile străvechi, iar șatra se destramă în cele din urmă.
Deși s-a inspirat dintr-un eveniment istoric real (deportarea romilor în Transnistria în timpul regimului antonescian din România), autorul nu a transformat spațiul și timpul acțiunii în elemente identificabile, evitând tendința interpretării tendențioase a istoriei. Romanul dobândește astfel aspectul unei parabole istorice necircumscrise precis unui timp și unui spațiu.
Șatra este considerat drept una dintre cele mai reușite scrieri ale lui Zaharia Stancu, fiind perceput de criticii literari ca „o lamentație lungă [...] de o aspră poezie” despre încercarea unei comunități de a-și păstra identitatea într-un secol caracterizat prin intoleranță, dar și ca o pledoarie fierbinte pentru viață. În decursul timpului a fost tradus în mai multe limbi străine și publicat în numeroase țări.

Rezumat - Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Familie de romi din România. Ilustrată din 1904.
Poposită într-o zi de vară la marginea unui sat, în plină perioadă de război, șatra de romi condusă de bulibașa Him este somată în aceeași seară de autorități să se îndrepte către cel mai învecinat oraș, fără a i se comunica motivul acestui ordin sau destinația drumului. Călătoria începe sub auspicii rele: nomazii sunt surprinși în prima noapte de un bombardament aerian, iar o femeie tânără pe nume Zara moare dând naștere unui copil mort. Odată ajunsă în oraș, șatra lui Him bașa primește ordinul să se îndrepte către Răsărit până la un fluviu, fiind avertizată să nu se abată de la drum deoarece va fi supravegheată permanent, iar cei care vor încerca să fugă sau să se ascundă vor fi împușcați pe loc.[5] Drumul caravanei se desfășoară anevoios, pe o arșiță cumplită, timp în care membrii șatrei își continuă îndeletnicirile zilnice potrivit obiceiurilor străvechi. Astfel, lupta bărbaților Goșu și Ariston pentru frumoasa Lisandra se desfășoară după legile ritualice ale șatrei, la fel ca și căsătoria lui Alimut, fiul cel mic al bulibașei, cu Kera. Mai multe semne rele apar pe parcursul drumului, iar bulibașei Him i se pare permanent că toți indivizii pe care-i întâlnește se uită la el și la „oamenii oacheși” ai șatrei ca la niște morți.
Ajunși la fluviu, după ce câinii șatrei încercaseră zadarnic să-i întoarcă din drum, „oamenii oacheși” poposesc pentru două nopți pe malul apei, unde are loc nunta lui Alimut cu Kera. În noaptea nunții patru inși îi atacă pe miri și, după ce-l bat pe Alimut, o violează pe Kera. Șatra este trecută apoi pe malul celălalt al fluviului și își continuă drumul către Răsărit sub supravegherea jandarmilor. În cele din urmă, drumul istovitor se încheie, iar romii ajung într-un ținut îndepărtat și își întind corturile pe un teren nisipos izolat aflat între un lac cu apă sărată și o râpă pietroasă, fiind avertizați să rămână acolo sub amenințarea pedepsei cu moartea. Rămași fără apărare, membrii șatrei sunt terorizați de cei care trec pe acolo: dezertorii înarmați le fură caii, iar jandarmii îi constrâng să-și dea ultimii bani de aur pe alimente.
Vremea se înrăutățește, iar „oamenii oacheși” se adăpostesc în trei hrube săpate în povârnișul pietros, unde suferă de frig și de foame. Încetul cu încetul se produce o abrutizare a membrilor șatrei din cauza izolării într-un mediu ostil, a lipsurilor și a dezertorilor înarmați care le calcă periodic sălașul mizer și a conflictelor interne. Caii, măgarii și catârii mor de frig și de foame, iar urșii sunt tăiați și mâncați. Numărul membrilor șatrei scade pe parcursul iernii lungi, conflictele interne se întețesc, iar romii încep să conteste autoritatea bulibașei Him pe care-l consideră vinovat de situația grea în care se află. Aproape nimeni nu mai respectă rânduielile vechi care asiguraseră până atunci supraviețuirea șatrei. Decepționat, bătrânul bulibașă Him se duce să moară în crângul înzăpezit din apropiere, înțelegând că nu-i mai poate convinge pe șătrari să respecte regulile vechi de conviețuire și că șatra pe care o conducea s-a destrămat.
După multe luni de iarnă grea vine primăvara, iar conflictul intern cel mai durabil se încheie tragic: Ariston este ucis, dar Lisandra nu se mai întoarce la soțul ei, Goșu, și rămâne să moară singură în pustietate. În cele din urmă, ca urmare a apropierii frontului de acest ținut neospitalier, puținii supraviețuitori ai șatrei se înhamă la ultimele șase căruțe și se îndreaptă către fluviu, în urma convoiului târându-se plângând Oarba, femeia lui Him bașa. 

Preț:

Negociabil în funcție de câte (și ce) titluri cereți.
Dacă sunați e foarte posibil să vă dau prețul pe loc sau imediat ce ajung la PC.

       Detalii:
Editura: Militara 
Colectia:  
An aparitie: 1986 
Nr pagini: 432 
Categoria:

literatura romana 

Grad uzura: buna 
Observatii:  
Adaugă în coș


Satra

Ce mult te-am iubit

Satra

Uruma

Clopote si struguri

Jocul cu moartea
<< Inapoi <<  
 Web Design  Web Hosting  

Nu gasiti o carte ?

Rog sunați la telefon și NUMAI după aceea pe:

(aici raspund doar cand am netul deschis)

sau
Scrieți AICI
O ultimă variantă:

O vom gasi in reteaua noastra de colaboratori !