Contact:  Vodafone: 0723 318 590  
Vodafone este telefonul la care ma gasiti oriunde. La celelate telefoane raspund doar daca sunt acasa. Nu sun inapoi la apelurile pierdute.
Va sugerez ca daca nu am raspuns sa sunati pe nr de Vodafone. MULTUMESC PENTRU INTELEGERE!

Din experienta mea reiese ca cei cu care am vorbit direct au inteles mult mai exact situatia indiferent daca au comandat sau nu !!! Cu foarte multe persoane care nu au acceptat aceasta discutie directa au aparut neintelegeri. Nu vreau sa pacalesc pe nimeni, nu vreau sa fortez pe nimeni sa cumpere sau sa vorbeasca cu mine. E alegerea dvs. Insa e posibil ca sa aveti nemultumiri care ar fi foarte probabil sa le eliminati daca am discuta direct si ati intelege exact situatia cu ceea ce comandati !!! Discutia directa e mult mai bogata in nuante si intelegerea este mult mai buna. Intrebarile au un raspuns instantaneu si se pot face precizari pana intelegerea este corecta si completa !!!
Prima pagină Impresii Contact  
    Anticariat Librarie => Detalii carte: Prins - Petru Popescu

Carte: Prins - Petru Popescu



Adaugă în coș


Inainte si dupa Edith


Dulce ca mierea e glontul patriei


Supleantul


Copiii Domnului

Titlu:

Prins

Autor:

Petru Popescu

Format: 20/13 cm- 
Descriere:

atorul a emigrat in SUA

Petru Popescu devenise, odată cu plecarea sa din țară în anii ’70, o adevărată legendă. Afirmația e doar parțial corectă, pentru că romancierul era deja o legendă în acel moment. La mitul care înconjura personalitatea autorului contribuiseră din plin vârsta fragedă la care se afirmase în deceniul al șaptelea, prospețimea incontestabilă a romanelor sale (cel puțin în raport cu universul destul de cenușiu al prozei noastre) și - detaliu frivol, dar nu total nesemnificativ - faima de om arătos, rafinat și copil teribil a individului. Romanul Prins a apărut în 1968 și a făcut senzație la vremea lui.
Prins e una din acele cărți care se pot povesti într-o frază nu foarte lungă. Scheletul epic e auster de-a dreptul: un tânăr inginer (numele nu poate fi găsit nicăieri în roman) află că suferă de o boală incurabilă și nu mai are de trăit decât vreun an, așa că decide să trăiască la maxim. Inginerul nu e un om cu mari adâncimi intelectuale, e un om charmant, cu succes atât în profesie, cât și la sexul opus, are automobil și un cochet apartament pe Magistrală. Pe scurt, inginerul are cam tot ce-și poate dori cineva în România deceniului al șaptelea al secolului trecut, ba pe deasupra și un foarte bun prieten, Bibi, om de încredere, confident răbdător și săritor la nevoie.

Petru Popescu montează o grandioasă punere în scenă a începutului cărții. E în preajma revelionului și inginerul se pregătește să plece, împreună cu Bibi, la petrecerea organizată de Pisica, o fostă colegă de școală. O bună parte din acțiunea romanului se petrece de altfel în București, oraș care ne apare drept o metropolă cosmopolită și sofisticată, cu nimic mai prejos probabil decât alte mari orașe ale lumii, ba chiar un oraș din lumea liberă, pentru că referirile la sistem sunt ca și inexistente. Aici dăm peste celebrul pasaj alegoric în care vântul rătăcește prin oraș, un fel de „hai să-ți arăt Bucureștiul noaptea”. Riscul e, esteticește, imens, pentru că personificarea nu e tocmai figura de stil cea mai apropiată de sensibilitatea contemporană, dar romancierul și-l asumă. Iese de altfel mulțumitor din încercarea asta.

Vântul era mulțumit. Fluieratul lui o spunea. El păși eliberat în Piața Romană, o înconjură, vrând parcă să se convingă că se afla singur acolo, apoi reîncepu pe bulevardul deschis larg în fața lui. Cafenelele și cofetăriile luceau de-o parte și de alta, dar el continuă egal în josul bulevardului, se lovi în dreapta de vaporul masiv al Universității, și atunci se răsuci, intră în Piața Universității, zdrențuindu-se de copaci și de cele patru statui mari și disarmonice. O altă întoarcere, și alunecă pe Calea Victoriei, până când se încurcă în coloanele Palatului Poștelor. Foarte bine. Ieși pe Cheiul Gârlei, sări peste Palatul Justiției, înfășură spitalul Brâncovenesc și, din nou la loc deschis, se uită în toate părțile și păru că ezită o clipă.

Detaliile geografice (Palatul Poștelor, spitalul Brâncovenesc) te fac să-ți dai seama cât de vechi e de fapt textul ăsta. Nu sunt singurele elemente care arată ca niște riduri pe o față altfel, în mare, bine întreținută. Probabil lucrul care te face să-ți dai seama cel mai bine de vârsta acestei scrieri e chiar acela pe care autorul mizase, pesemne, pentru a-i asigura tinerețea veșnică. E vorba de ritmul au bout du souffle în care e scris Prins, acel tempo precipitat, cu sincope și reveniri în care e relatat șirul întâmplărilor și trăirilor inginerului. El își lichidează economiile și începe să trăiască, vorba ceea, like there is no tomorrow (și nu prea e), mai bifează câte o restanță amoroasă cu bilanțul rămas incert (Irina, soția lui Sorin, medicul care îi diagnostichează boala), ba chiar își bagă nasul în lumea oamenilor de litere și începe el însuși să scrie. Lucrurile devin cu adevărat serioase în momentul în care inginerul începe să perceapă moartea ca pe o realitate concretă, iar asta se întâmplă atunci când moare chiar în fața lui un om lovit de o mașină. Pentru ca rețeta să fie completă, autorul introduce, nițel deus ex machina, marea (și ultima) iubire în persoana Corinei. Segmentul final al romanului e ocupat de intensa (se putea altfel?) relație de dragoste dintre Corina și inginer, cei doi se iubesc până la epuizare, își consumă dragostea pe litoral (probabil prima apariție notabilă în literatură a litoralului postbelic) și se joacă de-a Adam și Eva. Pentru părinții sau bunicii noștri, care nu avuseseră ani de-a rândul la dispoziție decât realism socialist pigmentat cu câte o idilă politically correct și fără elemente carnale între câte un strungar și o filatoare, efectul trebuie să fi fost extraordinar. Cum să nu rămâi uimit văzând un prozator care scrie dens și alert, fără pudoare, despre probleme de viață și de moarte, necatadicsind să se afunde în parabole încâlcite precum contemporanii Ivasiuc sau Breban. Ca să nu mai vorbim de iluzia de sincronizare (una din eternele noastre obsesii) cu Occidentul. Dacă stăm să ne gândim, Prins apare cu doi ani înainte de Love Story al lui Erich Segal, așa că...
E greu de spus ce rămâne din cartea asta la peste 40 de ani după apariție.

Prins seamănă oarecum cu o așa-numită capsulă a timpului, acel cilindru metalic în care se pune un pergament scris și se îngroapă la temelia unei clădiri, pentru a fi citit la zeci/sute de ani distanță. La acest efect contribuie, probabil, și punerea la index a romanului vreme de zeci de ani, atât timp cât Petru Popescu, fugar în Occident, a fost nefrecventabil. - citat de pe un alt site 

Preț:

Negociabil în funcție de câte (și ce) titluri cereți.
Dacă sunați e foarte posibil să vă dau prețul pe loc sau imediat ce ajung la PC.

       Detalii:
Editura: Eminescu 
Colectia: Romanul de dragoste nr 36 
An aparitie: 1971 
Nr pagini: 44 
Categoria:

dragoste, romantic, iubire 

Grad uzura: foarte buna 
Observatii: am la diaspora - cartile autorului 
Adaugă în coș


Sfarsitul bahic

Fata din Nazaret

Sa cresti intr-un an cat altii intr-o zi

Revelatie pe Amazon

Intre Socrate si Xantipa

Urme in timp
<< Inapoi <<  
 Web Design  Web Hosting  

Nu gasiti o carte ?

Rog sunați la telefon și NUMAI după aceea pe:

(aici raspund doar cand am netul deschis)

sau
Scrieți AICI
O ultimă variantă:

O vom gasi in reteaua noastra de colaboratori !