Descriere:
|
NU ESTE PE STOC, INSA O CAUT LA COMANDA - pentru detalii va rog puneti cartea in cos. Scrieti la observatii ceva de genul: stiu ca nu e pe stoc dar doresc sa o cautati pentru mine si finalizati comanda. FOARTE EFICIENT ESTE DACA SUNATI LA TELEFON clik pe butonul Contact si gasiti nr de telefon. de preferat cel rosu.
va voi trimite un mesaj cu un fisier atasat cu conditiile pentru a cauta aceasta carte sau mai multe altele care poate nici nu sunt postate pe site si le doriti !
Printr-o răsturnare uluitoare, ceea ce constituia rostul atâtor oameni nemurirea pentru el avea să devină o pedeapsă. El tăgăduise rânduiala lucrurilor. Rânduiala lucrurilor avea să fie tăgăduită pentru el. El era noul Adam. El va fi opusul lui Faust, cel care nu voia să moară. El, în schimb, își va dori să moară și îi va fi cu neputință.
Îndrăgostit de Maria, împreună cu care a copilărit în Magdala, cizmarul Ahasverus din Ierusalim refuză să-l primească în cizmărie pe Galileeanul condamnat la răstignire si îi refuză un ultim pahar cu apă. Deși e cutremurat de blândețea din privirea bărbatului încovoiat de cruce, îi strigă furios Mergi! Mergi odată! Acum el este cel care tot merge de secole
Povestea Jidovului rătăcitor este o frescă a umanității. Succesul de care s-a bucurat a adus autorului său o imensă notorietate. Romanul, apărut în 1991, a fost distins cu premiul Scanno. Pornind de la legenda jidovului rătăcitor, romancierul sugerează că adevărul, departe de-a fi o izbândă a minții omenești, va constitui, dimpotrivă, revelația din urmă, supremă, izbăvitoare, a firii individuale și universale. Daca există un suflet al lumii, motorul lui este iubirea.
Din cîte cunosc, cred că cea mai bună carte direct legată de legendă este cea a lui Jean d'Ormesson, intitulată "Histoire du Juif errant" și tradusă la noi în 1995, la fosta editură Univers, în faimoasa colecție "Romanul secolului XX", sub titlul "Povestea jidovului rătăcitor". Rătăcitorul, numit aici Simon Fussganger, întîlnește în anii 1980, la Veneția, un cuplu de tineri îndrăgostiți veniți ca turiști în splendidul oraș și le povestește istoria lumii așa cum a văzut-o el, cel blestemat de Isus să nu moară pînă la revenirea Sa. Simon este un personaj modest, erudit, cu un farmec discret, înțelepțit. A bătut lumea în lung și-n lat, de la Lisabona pînă în China, a străbătut istoria alături de Ponțiu Pilat, de Nero, de vizigotul Alaric care a cucerit Roma, de Frederic al II-lea al Sfîntului Imperiu ("Anticristul însuși" după expresia Papei Grigorie al IX-lea), de marele Khan, de Sf. Francisc, de Cristofor Columb și tot așa, a fost, de tînăr, îndrăgostit de Maria, fecioara care nu a răspuns iubirii sale pentru că avea de îndeplinit cea mai mare misiune omenească posibilă: să-L nască pe Fiul lui Dumnezeu, dar s-a iubit cu Popeea și cu Pauline Bonaparte. Felul în care și-a putut îndulci cumplita pedeapsă a fost acela de a încerca să se bucure aflînd pur și simplu cît mai multe despre lumea oamenilor. Cartea lui d'Ormesson mi se pare una de prim raft, nu doar pentru că e o bijuterie literară, ci pentru dă sens omenesc ideii supraomenești care subîntinde legenda. Știm că este imposibil pentru un om, să mărturisească istoria întreagă. Dar dacă ar fi cineva pus în situația să o facă, ar trebui să citească, întîi, această carte ca să știe cum. Omenească și supraomenească deopotrivă, istoria privită în direct, fără oprire, devine o pușcărie. Aidoma înțelepților, singura șansă ca să poți prinde eliberarea pe care El o va aduce, este să încerci să te bucuri de pușcăria cumplită care îți e dată. Pentru cineva ca Kirkegaard, Ahasverus este simbolul marii disperări trăirea într-un rău mortal, dar care nu te lasă să mori. La d'Ormesson, disperarea existențială este convertită în înțelepciune. Poate un pic tristă, de acord, dar asta nu e din cauza istoriei povestite, ci din cauza Veneției, unde se povestește istoria. [citez partial pe Sever Voinescu]
|