|
Descriere:
|
in franceză Le Pont de la rivière Kwaï este un roman din 1952 publicat de scriitorul francez Pierre Boulle. Povestea este fictivă, dar folosește construcția Căii Ferate din Burma, în anii 19421943, ca decor istoric și se bazează parțial pe propria experiență de viață a lui Pierre Boulle din perioada în care a lucrat pe plantații de cauciuc din Malaezia și ulterior pentru forțele aliate din Singapore și Indochina în timpul celui de-al doilea război mondial. Romanul tratează situația aflată în timpul celui de-al doilea război mondial, cu prizonierii de război britanici forțați de armata imperială japoneză să construiască un pod pentru calea ferată a morții, numită astfel din cauza numărului mare de prizonieri și recruți care au murit în timpul construcției sale. Romanul a câștigat Premiul Sainte-Beuve în Franța în 1952.
Incidentele prezentate în carte sunt în mare parte fictive și, deși prezintă condițiile proaste și suferințele grave cauzate de construirea Căii Ferate din Burma și a podurilor sale, realitatea a fost îngrozitoare. Din punct de vedere istoric, condițiile au fost mult mai grave.
A fost adaptat ca un film omonim în 1959 de către David Lean. Producția a câștigat mai multe premii Oscar, printre Premiul Oscar pentru cel mai bun film, cel mai bun regizor sau cel mai bun actor (Alec Guinness).
Cine cade prizonier la japonezi are noroc daca moare repede. Executia sumara e preferabila lagarului, stiuta fiind inclinatia nipona spre suplicii. Cand insa recolta inseamna un lot de ofiteri si soldati englezi, lucrurile se schimba. Iar daca seful capturatilor sta bine la capitolul fanatism, virajul e savuros. Colonelul Nicholson primeste simultan mai multe misiuni: sa construiasca un pod peste raul Kwai, sa-l suporte pe colonelul Saito, comandantul lagarului, si sa-si convinga subalternii ca, la o adica, indeplinirea ordinelor (chiar rostite de dusman) tine de onoare, nicidecum de spectrul tradarii. De aici incolo, lucrurile sunt limpezi pentru Nicholson. Ca sa lege Thailanda de Birmania, el nu mobilizeaza doar resturile unei armate infrante, ci si doua expresii iubite in Albion: stiff upper lip si esprit de corps. Cu sprijinul lor, colonelul englez isi consuma drama si are grija sa se ascunda in spatele principiilor ori de cate ori i se spune ca binele pe care crede ca-l livreaza e de fapt rau in toata legea. Iar cine-l compara pe colonelul Nicholson cu majordomul Stevens din Ramasitele zilei de Ishiguro nu face decat sa puna alaturi doua feluri de orbire.
|
