|
Descriere:
|
Romanul este alcătuit pe mai multe planuri, care se întâlnesc și se despart într-o aparent capricioasă compoziție, deși o simetrie lăuntrică prezidează faptele interioare și psihologia eroilor. În primul rând, luăm cunoștință de drama iubirii acelei misterioase doamne T., siluetă turburătoare, apariție distinsă, spirit practic și autoare ce se ignoră a celor trei scrisori străbătute de o nostalgică suferință, aură poetică peste o autoanaliză apatică.
În paralel cu soarta acestei îndăgostite fără speranță, se dezvăluie pasiunea tragică a lui Ladima poet și ziarist controversat , victimă împinsă la sinucidere de indiferența meschină a unei femei vulgare, actriță lipsită de mesagiu și cocotă de profesie viageră, Emilia Răchitaru. Ladima este un tip atât de apropiat de noi, o schemă morală, în care pot încăpea mai multe apariții ale cafenelei literare. Tragedia lui abrutizantă o prezintă dl. Petrescu printr-o serie de scrisori exaltate, descoperite într-o după-amiază toridă, cu amor tarifat, în casa Emiliei, de Fred Vasilescu-Lumânăraru, fiul verosului om de afaceri și vulgarului analfabet Lumânăraru, creionat în Ultima noapte de dragoste...
În Patul lui Procust dl. Camil Petrescu manifestă o viziune atât de puternică a feminității, în personagiul Emiliei și al d-nei T., încât, fără nici o amabilitate, afirmăm că aceste două figuri vor rămâne ca două creații de prima importanță ale epicei contemporane. Senzualismul și frumusețea litografică a Emilei, vulgaritatea ei de sensibilitate, prostia ei liniștită și snobismul de cocotă cultivatoare a «lumii bune», ca și poezia enigmatică a d-nei T., distincția ei și parfumul de subtil senzualism, ratate într-o dragoste nefericită, sunt de o amploare, de o febricitate dominată de analism lucid, care definitivează pe dl. Camil Petrescu ca pe un romancier cu mijloace profund originale. (Pompiliu Constantinescu)
|
