|
Descriere:
|
Lady Diana Wynham își întinsese pe un taburet picioarele subțiri. Bustu-i era mascat de paravanul alb al Timesului ; genunchii catifelați erau strînși ca o acvilă între brațele goale. Tălpile mici se zbăteau în pantofii cerise și argent amenințind echilibrul unei cești de Wedgwood pur, tangentă lîngă glezna-i nervoasă.
Gerard ! strigă ea... Vreau să-1 consult pe profesorul Traurig.
Strivisem o bucată de zahăr cu dosul linguriței aurite pe care erau încrustate armele Ducilor d'Inverness. Gata să fac voia Lady-ei Diana, îndepărtai de buze cafeaua neplăcută, cafea prea neagră și prea amară pe care-o sorbi la Londra în cești mai minuscule decît ouăle pescărușului, și răspunsei :
Nimic mai lesne... O să telefonez la Ritz.
Te rog, Gerard.
Telefonul era, în budoar, tăinuit sub o casetă cu deschizături ogivale, colorate ca o carte de liturghie. Pusei receptorul la ureche și auzii hîrîitul centralei. Căpătai legătura.
Alo ! Profesorul dr. Sigfried Traurig ? Domnule profesor, aici prințul Seliman, secretarul Lady-ei Diana Wynham, care dorește o întîlnire cu dumneavoastră pentru o consultație urgentă...
Un glas gutural îmi răspunse :
O voi primi pe Lady Wynham după-amiază, la patru.
Mulțumesc, doctore.
Transmisei comunicarea. Părul blond și chipul Lady-ei Diana țîșniră de după parapetul de hîrtie, o figură pură, clasică, de zeiță, slăbită de vegherile nocturne la Ambasadori sau la Ciro's. O Diană cu ciută, a cărei ciută nu era, de altminteri, decît un pekinois îmbufnat, cu ochii bulbucați de pește mort sub o frunte mică, turtită, de cretin. [...] "
|
