Descriere:
|
N-ai călduri, zise ea. Un bărbat de vreo cincizeci de ani era culcat într-o odaie încăpătoare, căreia, un foișor unghiular îi da o înfățișare neregulata. O femeie, deja îmbrăcata pentru treburile zilei, cu toate că era încă de vreme, sta în picioare între cele doua paturi și cerceta în amănunțime un termometru. Avea un chip blînd, cu trăsături regulate, care păstra o frăgezime de tinere (e, cu toate că părul îi era albit la tîmple. - Treizeci și șapte și-o linie, zise ea... Asta n-are de ce să ne îngrijoreze... Nu te simți bine? - Dimpotrivă; aproape că nu mai simt nimic. - Cum ti-a fost? - M-am trezit cu un fel de greutate în dreptul inimii. Aceasta greutate s-a schimbat apoi într-o înțepatură, și-atunci te-am chemat... Dar acum s-a sfirșit... - Vrei să-1 aduc pe doctorul Toury? - Pentru ce , Valentine?... Te încredințez că nu mai am nimic... Ar însemna să-1 chemam în zadar. - Atunci, figiduiește-mi că nu te vei da jos din pat în dimineața asta.
Andre Maurois, nascut Emile Salomon Wilhelm Herzog (1885, Elbeuf, Seine Maritime, Franta 1967, Paris), romancier, autor de biografii si eseist francez, e cunoscut in special pentru biografiile sale romantate despre Shelley, Balzac, Proust, Frederic Chopin sau Benjamin Franklin. In Primul Razboi Mondial, Maurois a activat ca ofiter de legatura cu armata Marii Britanii.
A debutat ca romancier cu Les silences du colonel Bramble (1918), o fictiune acida inspirata de experienta din timpul razboiului. Biografia lui Shelley, Ariel (1923), extrem de bine primita de cititori, a fost insa criticata de specialisti pentru lipsa de rigoare academica; biografiile ulterioare au respectat standarde academice mult mai riguroase.
Considerat capodopera lui Maurois, Climate (1928) e un roman despre iubire, gelozie si despre slabiciunile umane. Aparut intre o biografie a lui Disraeli (1927) si una a lui Voltaire (1932), Climate ii e dedicat celei de a doua sotii a romancierului, Simone de Caillevet. Romanul a fost ecranizat, in 1962, de Stellio Lorenzi.
Maurois a tinut frecvent prelegeri in America inainte de cel de al Doilea Razboi Mondial si apoi, dupa ocuparea Frantei de catre nazisti, s a mutat in Statele Unite. Din 1943 si pana la terminarea razboiului a activat, alaturi de Antoine de Saint Exupery, in cadrul fortelor Aliatilor din Africa de Nord. A fost, in 1951, primul presedinte al juriului de la Cannes. Din 1938 a fost membru al Academiei Franceze. Printre titlurile sale cele mai cunoscute, in afara de biografii, se numara Le cercle de famille (roman, 1932); Histoire de France (1947); Les roses de septembre (1956, roman); Memoires (1970).
|