Descriere:
|
Călare pe balconul de piatră al palatului Rezzonico, pe care-l împintena voios cu pantofii săi de tenis, Jimmy fluiera. Mierloi tînăr, importat din America, spînzurat pe fațada palazzo-ului, el simboliza Ireverența yankee agățată fără mofturi pe tronul maiestuos al Regelui Adriaticei.
Adierea de seară ce brăzda apa Canalului cel Mare flutura hălăciuga blondă a părului lui Jimmy și înfiora frunzele leandrilor în vazele de ceramică azurie.
Un gondolier vîslea de-a lungul țărmului, cîntînd. Gulerul de lebădă sclipitoare al gondolei părea că șovăie în ondularea argintie a apei. Deodată, Jimmy se aplecă dinapoia meterezei sale de marmură, luă o sticlă de sifon și-o azvîrli cu nădejde spre gondolier... Proiectilul de sticlă se sparse de unul dintre stîlpii cafenii pe care era gravat blazonul Lady-ei Diana Wynham. Gondolierul tăcu. Scrută înciudat primul etaj al patazzo-ului. Jimmy, cu mîinile cornet la buze, strigă :
Shut up !... Lasă gura !... Va in maiora .
Porunca aceasta în trei limbi rămase fără efect asupra vîslașului care, ca represalii, slobozi trei înjurături venețiene și-și reluă refrenul, urmîndu-și drumul. Atunci, dintr-un chaise-longue de lîngă fereastră, Lady Diana se ridică. Aruncă o privire peste balustradă și întrebă, pe jumătate severă, pe jumătate înveselită :
Ce, Jimmy ?... Ce ai ?
N-ai auzit, Diana ?... Gondolierul ăsta fredonează Si, non ho piu banane.... Dar eu n-am venit din New-York ca să aud aici, în italienește, plictiseala asta din Broadway... Diana, o mai fi vreun doge în Veneția ?... Nu ?... Ei bine, dogisorii cu pălărie melon, care supraveghează la Municipiu buna ținută a cetății lor, ar trebui să ceară gondolierilor cunoașterea [...]
|