|
Descriere:
|
In timp ce Maud se așeza în fața biroului din micul, salon si scria eu vioiciune textul unei telegrame, mama ei, D-na de Rouvre, răsturnată într-un chaise-longue in apropierea ei, într-o poziție anchilozată de reumatism, reluă lectura unui roman englezesc.
Biroul, prea scund pentru statura înaltă a lui Maud era una din acele mobile din acaju întunecat ia cu soare, bizare și incomode, fabricate la Londra și pe rare Parisul începuse să le adopte. Mobilierul din micul salon, ca și din celălalt, cu mult mai vast, pe care-1 puteai observa prin deschizătura ușii fără perdele, purta amprenta acestui gust de dincolo de Canalul Mîneeii, amuzam si într-o măsură fals, în (are se refugiază eleganța modernă, plictisită de stilurile pure si delicioase din Franța Veacului trecut.
Și apartamentul, ca si decorațiunile interioare, stau mărturie asupra unui gust hotărît. pentru modernitate, cunoscător al comoditaților de ieri, hotărît să le foloseasu că. Era etajul al doilea al uncia din casele acestea uri ișe cu care un arhitect parizian a înzestrat recent mai multe alei din vecinătatea arcului de triumf. Casa dădea spre strada Klebernu departe de Place de lEtoile : cincisprezece ferestre la fațadă, cît suprafața unui vast hotel, în plină stradă. Fiecare din cele trei femei care locuiau acolo (D-na de Rouvre, divorțată, apoi văduvă, locuia cu cele două fiice, Maud și Jacqueline) își avea căminul ei Independent, deschis spre galeria lungă, paralelă cu fațada, în zilele de bal, un hol imens mobil, ocupînd toată curtea interioară a clădirii, se ridica cu ajutorul ascensoarelor la nivelul fiecărui etaj, dublîndu-i suprafața
|
