|
Descriere:
|
Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura in 1934.
Pirandello se inscrie... printre creatorii eroului contemporan ca dimensiuni psihologice si morale. ... Alaturi de Unamuno, Proust si Joyce, Pirandello a sondat, in primele decenii ale veacului nostru, in adancul sufletului omenesc, distrugand mitul fals al unitatii lui psihice si morale... - Ileana Berlogea
Fragment din cartea Exclusa si stigmatizata de Luigi Pirandello:
"Un alt pumn de noroi. Iarasi persecutie, de departe. Iarasi calomnii si mojicii.
Marta se ridica de pe scaun, tremurand de manie si de dispret, cu ochii fulgerand de ura.
Nevinovata, deoarece s-a aparat cu lipsa ei de experienta de o ispita, in ciuda dovezii infidelitatii ei: drept rasplata, infamia; drept rasplata, condamnarea oarba din partea tatalui! si toate consecintele acesteia considerate apoi drept o vina a ei: dezechilibrul material, ruina, mizeria, viitorul distrus al surorii: si apoi din nou infamia, ultragiul public al unei muItimi intregi lipsita de mila, fata de o femeie singura, bolnava, imbracata in negru. Voise sa se razbune cu demnitate, sa iasa din rusinea nedreapta prin propria ei inteligenta, prin studiu, prin munca? Ei bine, nu! Comportandu-se cu umilinta, a fost ultragiata; cu mandrie, insultata cu calomnii. Si aceasta, ca rasplata a victoriei! Si amaraciuni, nedreptati si existenta aceea goala pentru ea, expusa la poftele oribile ale unui monstru, la delicatele, timidele dorinte ale unui sarman spirit, la semetele lasitati ale celuilalt: pietre, spini pretutindeni, pe drumul acela departe de viata.
A fost brusc trezita de doua batai in usa. Si vocea Mariei:
- La masa, Marta.
- Cina, chiar acum?
Inca nu se dezbracase. Cum sa ia masa acum, si cum sa se ascunda de mama ei, de sora? Se dezbraca repede, repede. Intrand, nu-si scoase de pe cap nici palaria. Se spala pentru a-si racori ochii si fata inrosita.
- O bunatate! - spunea Maria, asezata la masa, in aburul placut care-i venea din castron.
Si mama incepu sa-i depene tot ceea ce facuse ea si Maria, in timpul acelei ploi neasteptate, sus, pe terasa, pentru a salva florile.
"Va crede acum ca monstrul acela este amantul meu! E capabil!" se gandea Marta, dupa cina, inchisa in camera ei.
Si isi spunea siesi chiar asa: amantul meu, deoarece tot astfel sotul ii inventase pe un altul, pe celalalt! Dar cat de dezonoranta i se parea acum aceasta vorba, referitoare la Falcone!
Voia deci sa inceapa o noua razbunare, exasperat de dispretul ei?"
|
