|
Descriere:
|
a primit premiul Goncourt 1960, dar membrii juriului Goncourt au menținut premiul acordat lui Vintilă Horia, însă festivitatea de decernare nu a mai avut loc.
Tema exilului se află așadar plasată în centrul operei sale; sunt puține temele la care oamenii epocii noastre să se simtă mai bine acordați. Exilul cu suferințele lui, cu sfâșierile lui, cu nostalgiile lui tragice, dar și cu nemaipomenita lui forță de purificare. Am ales exilul spre a putea spune adevărul, ne asigura Nietzsche. [
]
În 1958, Vintilă Horia a avut o întâlnire, o întâlnire de spirit. Se celebrau în anul acela două mii de ani de la nașterea lui Ovidiu. A reluat operele poetului, mai mult sau mai puțin uitate după bacalaureat. A fost o revelație. Ovidiu fusese și el un exilat. Ba mai mult: murise pe teritoriul României
Între scriitorul latin din secolul I și scriitorul român din secolul XX s‑a format o relație, un fel de legătură supranaturală, care provenea dintr‑o tainică asemănare. Prin Ovidius Naso, Vintilă Horia se recunoștea în Tristele, în Ponticele poetului. Curând, exilatului de la Madrid, care s‑a identificat ca să spunem așa cu modelul său, i s‑a impus ideea de a‑și exprima propria experiență. Astfel s‑a născut această mare carte: Dumnezeu s‑a născut în exil. DANIEL‑ROPS, membru al Academiei Franceze
În 1958, Vintilă Horia a avut o întâlnire, o întâlnire de spirit. Se celebrau în anul acela două mii de ani de la nașterea lui Ovidiu. A reluat operele poetului, mai mult sau mai puțin uitate după bacalaureat. A fost o revelație. Ovidiu fusese și el un exilat. Ba mai mult: murise pe teritoriul României
Între scriitorul latin din secolul I și scriitorul român din secolul XX s‑a format o relație, un fel de legătură supranaturală, care provenea dintr‑o tainică asemănare. Prin Ovidius Naso, Vintilă Horia se recunoștea în Tristele, în Ponticele poetului. Curând, exilatului de la Madrid, care s‑a identificat ca să spunem așa cu modelul său, i s‑a impus ideea de a‑și exprima propria experiență. Astfel s‑a născut această mare carte: Dumnezeu s‑a născut în exil. DANIEL‑ROPS, membru al Academiei Franceze
L'affaire Vintilă Horia, sau Scandalul Goncourt 1960, a concentrat întreaga propagandă comunistă din România și din Franța, în campania de presă menită să-l compromită pe scriitorul român exilat, căruia i se acordase Premiul Goncourt la 21 noiembrie 1960, și să discrediteze romanul său, Dumnezeu s-a născut în exil!, apărut la editura Fayard, cu prefața lui Daniel-Rops, membru al Academiei Franceze.
Înaintea intrării în cursa Goncourt, romanul este lansat în toată presa franceză cu un mare entuziasm. Critica a fost unanimă, în Franța și în străinătate, în a găsi cartea ca un livre de choc sau una dintre cărțile cele mai importante ale anului, ca un omagiu adus geniului limbii franceze, ca un model de stil. Marilena Rotaru
Premiul Goncourt este călăuzit de un testament care precizează caracterul său literar și unic literar. Membrii Academiei se conduc totdeauna după această indicație formală. Academia menține hotărârea făcută publică la 21 noiembrie 1960, care i-a atribuit Premiul domnului Vintilă Horia. Vocile se pronunță asupra cărții și calității ei literare. Punctul oficial de vedere al Academiei Goncourt
Domnule Președinte, mulțumesc Academiei Goncourt pentru onoarea de a acorda premiul în 1960 romanului Dumnezeu s-a născut în exil. În același timp, vă scriu astăzi pentru a vă anunța că renunț la acest premiu, ca urmare a campaniei pline de inexactități, menite să discrediteze atât Academia pe care o prezidați cât și pe mine. Nu doresc să fiu cauza unei disensiuni în țara care m-a primit. Ar fi o ingratitudine și ar deservi literatura franceză. Vintilă Horia către Roland Dorgelès, 4 decembrie 1960
|
