|
Descriere:
|
cu multe ilustratii color de Ileana Ceausu-Pandele
ZICE CA A FOST ODATA un om si, cand era sa moara, chema pe cei trei fii ai sai la pat si le zise:
- Dragii mei copii, daca voi muri eu, voi sa-mi faceti la mormint un foc de nouazeci si noua de care de lemne si din nouazeci si noua care de paie. Si dupa ce a murit batrinul, au adunat nouazeci si noua care de paie si nouazeci si noua care de lemne. Intr-o zi, pe inserate, erau toate aci, dar cand dau sa le aprinda - pace! iemnusele erau jilave, iasca n-aveau sa scapere, iar la casele din apropiere nu vedeau nici fum, necum foc. Se uitara feciorii in toate partile, doar vor vedea undeva o zare de foc, dar nicaieri nu vad numai intr-un virf de munte.
- Ei, zice cel mai mic, voi stati aici, ca eu merg dupa foc, acolo in munte, unde se vede zarea. Feciorul acesta era Crincu, vinatorul codrului.
Si porneste, si merge, merge, pana se intilneste cu Decuseara.
- Buna seara, vere! zise Crincu.
- Buna sa-ti fie inima, raspunse Decuseara, dar de unde si pana unde?
- Viu de la mormintul tatii, raspunse Crincu; si merg in munte, ca vazui o zare de foc, sa cer de acolo oleaca de foc sa aprind la mormintul tatii.
- Si cand vrei sa aprinzi focul la mormintul tatine-tau? intreba Decuseara.
- Chiar astazi, raspunse Crincu.
- Ca azi nu poti!
- De ce?
- Ca eu sunt Decuseara.
- Asa? Atunci stai numai locului si se puse Crincu si lega pe Decuseara cu miinile la spate si apoi cu spatele de un lemn.
|
|
Categoria:
|
copii, elevi, scolari, aventura, povesti, basme
|
